38,669 matches
-
am spus că n-o voi face și l-am asigurat de sprijinul pe care eu, familia mea și prietenii noștri i-l vom da. În schimb îi voi cere și eu ceva când va fi la putere. Ne-am strâns mâinile cu înțelegere. Am să mă fac prieten cu dracul până trec puntea! Și s-a ales deputat! L-am lăsat câteva luni să se acomodeze. Apoi i-am telefonat, recomandându-mă cu ironie: Sunt cel cu panoplia! Da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fete zărisem o pereche de cizmulițe elegante. Din când în când, cizmulițele dispăreau. Mă întrebam de ce îmi atrag atenția cizmulițele alea? Și, într-o seară, după plecarea fetei, am luat cizmulițele, le-am cercetat și am găsit în ele pilitură strânsă în două mici pachețele. Fata mi se păruse a fi la locul ei, cinstită. Și, uite, că nu era! În ziua următoare i-am spus doar atât: Să-ți iei cizmele, fetițo, să-ți cauți alt serviciu! A lăsat ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
un metru, când întinse mâna, se auzi un sunet. A! Domnișoara se apără! Atunci o privi cu mai multă atenție. Avea picioarele lungi, cu mușchii delicat reliefați, umerii frumoși rotunjiți. Capul era ușor înclinat în față, părul roz spre acaju strâns la spate. O siluetă fusiformă, aeriană. Este, cred, o "lebădă", o "lebădă" mică. Dar din ce o fi făcută? O fi cuarț roz sau cristal de Murano? Oricum, este atât de minunată, atât de diafană! Culoarea era bine realizată, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a spus? Nu! Sunt laș! Ea mi-a spus, mereu mi-a spus! Numai că eu n-am vrut să aud, să înțeleg. Nu mai îmi convenea. Eu vroiam altceva. Vroiam o familie, copii... Trebuie să plec de aici! Mă strâng zidurile astea! Mă sufocă aceste amintiri. Sunt o haină prea grea pentru mine! În dormitor se așeză pe pat și adormi. Se trezi la un moment dat, chinuit de un coșmar. Citise în tinerețe o nuvelă stranie, de Prosper Mérimée
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
un vis, am visat sau chiar am auzit acea muzică? Era tot ea, sora Clotildei, blondă, delicată? Clotilde era moartă și ea... Îl cuprinse o furie de nestăpânit. Se repezi spre ușa dinspre scări, coborî în goană, străbătu coridorul, își strânse repede lucrurile, își luă șapca din cuier, lăsă cheile la portar, opri un taxi și plecă la gară. De-ar fi să stau în gară o zi, o noapte, până vine trenul, acolo nu mă mai întorc. Fantasmele astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dumneata familie de întreținut, am și eu, ne-om înțelege. Bine. Vânzare bună și mai vorbim. O să te anunț cam la cât m-am gândit eu pentru noua chirie și ne vedem. Ieși, zicându-și pe drum că o să-l strângă bine cu șurubul pe chiriaș, căci, slavă Domnului, îi pusese în brațe o cloșcă cu puii de aur. Săptămânile treceau una după alta, își intrase bine "în mână" cum se spune, începuse să-i placă aerul de familie. Fetele îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în brațe o cloșcă cu puii de aur. Săptămânile treceau una după alta, își intrase bine "în mână" cum se spune, începuse să-i placă aerul de familie. Fetele îl asaltau zilnic cu micile lor probleme, Camelia parcă își mai strânsese țepii. Se apropia decembrie, cu vârtejul de bucurii, de pregătiri, de vise... Într-o sâmbătă seara, când toată familia era reunită în sufragerie, Petre deschise discuția: Dragele mele, vine Moș Crăciun, vine Revelionul, Anul Nou... Ce facem, unde petrecem? Stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în primire pe Paul, colegul lui Radu și se pare că aveau să înceapă un joc de cărți. Petre rămăsese cu Beatrice. Ea era îmbrăcată într-o salopetă neagră, ce părea căptușită cu puf. Costumul îi venea foarte bine. Își strânsese frumusețea aceea de păr, îl înghesuise într-o glugă mare, în jurul feței. Avea mănușile prinse copilărește, pe după gât, cu un șnur și o agrafă mare, interesantă și ghetuțe cu talpa foarte groasă, care o izolau bine de asfalt. Când și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nu prea mai e nimic de mâncare"! Petre și Camelia au început să râdă, zicându-și: Fete mari, dar tot copii! Au hotărât să se înapoieze la București a doua zi. Mai aveau de aranjat pe ici-pe colo și de strâns bradul. Drumul cu trenul l-au făcut tăcuți. Două ore de tăcere și unul și altul privind pe geam. La ce gândeau? Așa e la început de an! Vin întrebările ce-o să fie, cum o să fie, ce-o să facă...? Camelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ospăta și el pe săturate, pregăti o paporniță pentru București și restul puse la păstrat în frigidere. La București începură alergăturile notar, experți, întocmirea documentației, ministere, tribunal pentru înscriere... Telefoane, întâlniri, mese la restaurante... Îl ajutară mult cărțile de vizită strânse în sertar, dar unii dintre foștii clienți nu mai erau în posturi, alții erau după gratii... Mai rămăseseră destui, avansați între timp, care s-au bucurat de revedere și l-au ajutat. Nu după mult timp, toate avizele și semnăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de fier vechi. Vă mulțumim mult. Și eu vă mulțumesc. Noroc bun! Petre, împreună cu domnul Pavelescu și badea Ion, intrară în fabrica pustie, trecură de la un atelier la altul, văzură, pipăiră, își însemnară ba una-ba alta și, în final, își strânseră mâna bucuroși că făcuseră o treabă bună. Rămaseră înțeleși cu directorul, să-i comunice în următoarele zile decizia lor. Se întoarseră la Bucura, hotărând ca a doua zi să se întâlnească "în deal, la domnul Petre", să concretizeze planul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
îi făcu cu mâna, Președintele observă gestul și întrebă cine-i domnișoara? Sora mea mai mică, în lojă e familia mea. Să mergem, să-i felicităm și pe ei, că merită! Ce surpriză pe Camelia, Petre și copii! Să le strângă mâna Președintele țării! După concert se reuniră, din nou, la Hilton. Fără Beatrice, seara a fost mai lipsită de strălucire. O sunară la Paris, să afle cum se simte mama ei. Era bine, nu erau probleme. Telefonul trecea din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a lucra moșiile Mănăstirii Probota. La 1444, 1453, 1514, Heciul era moșie a Mănăstirii Probota. La 1618, potrivit uricului lui Gavril Movilă, satul Heci trecea în proprietatea Mănăstirii Galata, de lângă Iași. Domnitorul Miron Barnovschi Moghilă împuternicea Mănăstirea Probota „să-și strângă toți vecinii din Heciu și Bodești și pe țiganii fugiți în alte țări”. Din acest text reiese că Heciul nu era locuit numai de țigani, care munceau pământurile mănăstirii, așa cum lasă să se înțeleagă unii autori. - 1774 - sat în ocolul
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
anul școlar 1932-1933 peste 4000 de cititori elevi și săteni, o pepinieră de pomi fructiferi, o cantină școlară, o ministațiune meteorologică, a înființat grădinița de copii, condusă de educatoarea Maria S. Ștefănescu care funcționa în clădirea Școlii de fete, a strâns, prin intermediul secțiunii „Ligii Culturale” al cărei președinte a fost, fonduri pentru terminarea construirii noii biserici din localitate. La finalul carierei, pentru calitățile sale pedagogice, a fost numit prin delegația nr. 15797/1941 inspector pentru învățământul primar, calitate în care a
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
purtau diferite denumiri: mărginar, gratii, opturi, dinții fierăstrăului. Aceste ornamente cu șarad (un șiret obținut prin împletirea a trei fire de lână neagră răsucită) se numesc șaraduri. Sumanul era purtat de către flăcai, bărbați, dar și de către femei. Bărbații purtau pantaloni strânși pe picior, lungi și încrețiți numiți ițari, țesuți din lână în patru ițe și dați la piuă. Vara, ei purtau izmene strânse pe picior din cânepă sau in, în patru sau cinci ițe, cu modelul în ozoare, realizat din țesătură
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
neagră răsucită) se numesc șaraduri. Sumanul era purtat de către flăcai, bărbați, dar și de către femei. Bărbații purtau pantaloni strânși pe picior, lungi și încrețiți numiți ițari, țesuți din lână în patru ițe și dați la piuă. Vara, ei purtau izmene strânse pe picior din cânepă sau in, în patru sau cinci ițe, cu modelul în ozoare, realizat din țesătură. Pe cap, purtau o căciulă țuguiată, rotundă sau mocănească din piele neagră sau brumărie de miel. În picioare, aveau ciorapi împletiți din
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
pe-o cale mare De la casa dumitale. Pe cel drum când ai plecat Nu-i nădejde de-nturnat Pe cel drum când ai pornit Nu-i nâdejde de venit Roagă-te la clopotari Să tragă clopotele Să răsune văile Să se strângă neamurile. Uite, ele ț-o venit Dar nimic n-ai mai vorghit Dar mergi dragă, mergi cu ghine, C-om veni și noi ca mâne Ne-om întâlni toți odată Pe-o poiană mare, lată, La scaun de judecată. Ne-
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
satin. Pe cap, purtau broboade din mătase, lână sau batic, iar cele căsătorite zbornic și casiac ( în cazul femeilor mai în vârstă). produse, prepară mâncăruri specifice, iar după liturghie se adună în casa de prăznuire și petrec. Obiceiurile lipovenilor sunt strâns legate de evenimentele religioase. Cel mai bine s-au păstrat cele legate de Masleniță (Săptămâna Brânzei), când oamenii sărbătoresc cu cântece vesele pe străzile localităților și cu preparate lactate specifice: varenichi, blini, piroghi. În timpul slujbei de Florii, podelele bisericilor sunt
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
minte. Și ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, m-am trezit azi-dimineață, în sufragerie, vorbind de oameni minunați care mor tineri. Nemaiputând șterge cuvintele odată rostite, indiferent de ceea ce aș fi spus în continuare, am izbucnit în plâns. Pe când strângeam masa, am avut senzația insuportabilă că un șerpișor oribil, care va scurta viața mamei, mi s-a strecurat la piept. Eram pur și simplu disperată. Chiar în ziua aceea am văzut un șarpe în grădină. Era o vreme splendidă. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
privirile spre grădină chiar în momentul în care șarpele și-a făcut apariția pe a treia treaptă de piatră. Era același șarpe ca și dimineață. Și mama l-a zărit. — Șarpele acela... zise ea, ghemuindu-se repede lângă mine și strângându-mă de mână. Imediat mi-am dat seama la ce se gândește. — Adică stăpâna ouălor? m-am trezit eu întrebând. — Da. Da. Vocea mamei era sugrumată de spaimă. Ne-am ținut de mâini și am rămas tăcute, privind la șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
periculos? Se îmbolnăvește? — Nu, dar... — Atunci, să bea! Osaki se retrase, șovăind. — Bea la han, i-am spus eu mamei. Mama a încercat să zâmbească, însă zâmbetul s-a transformat în rânjet. — Poate că a renunțat la opiu. Te rog, strânge masa. Toți trei o să dormim în camera asta la noapte. Pune așternutul lui Naoji la mijloc. Îmi venea să plâng. Naoji s-a întors târziu și a făcut zgomot mare prin casă. Am dat la o parte plasa pentru țânțari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mai vorbească cu mine. Am tăcut. Priveam în jos, la râul înghețat. Ea a bombănit ceva și apoi a recitat repede niște versuri în engleză: „Cu bine, dacă ne despărțim definitiv de data asta. Adio pentru totdeauna. Byron.“ M-a strâns ușor la piept. M-am simțit rușinată și am bolborosit o scuză. Am pornit spre stația Ochanomizu. Am mai privit o dată în urmă, peste umăr, și am văzut-o pe prietena mea stând nemișcată pe pod. Se uita după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dragostea mi-a încremenit subit. Mi-am schimbat cureaua, m-am ridicat și mi-am scuturat mâinile de praf. În momentele acelea am încercat gustul suferinței. Îmi venea să mă agăț, în întunericul holului, de mâna doamnei Uehara, s-o strâng într-a mea și să plângem împreună. La gândul acesta, m-a apucat tremuratul, însă m-am îngrozit când mi-am dat seama ce impresie detestabilă o să las. Om cu două fețe. — Vă mulțumesc foarte mult. Am făcut o plecăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Și-a întors capul spre mine și, lipsit de orice expresie, mi-a indicat cu bărbia să intru. Ceilalți membri ai adunării și-au văzut mai departe de cheful lor zgomotos, aparent nesinchisindu-se de mine, cu toate că s-au mai strâns puțin ca să-mi facă loc în dreapta domnului Uehara. M-am așezat fără să scot o vorbă. Uehara mi-a umplut paharul cu saké. Apoi l-a umplut pe-al lui și-a zis răgușit: — Noroc! Paharele noastre s-au atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
erau lacrimi de rușine și umilire. Îmi curgeau pe obraji, șiroaie. Am pornit iar la pas. Am încurcat-o, zise el. Mi-ai căzut cu tronc. Pufni în râs. Mi-era imposibil să râd. Am încruntat din sprâncene și am strâns buzele. Dacă ar fi trebuit să-mi exprim sentimentele în cuvinte, ar fi sunat cam așa: „Nu-i nimic de făcut.“ Îmi dădeam seama că abia îmi târam picioarele. — Am încurcat-o, spuse din nou Uehara. Mergem până la capăt? — Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]