4,124 matches
-
La butonieră. Meliferă. Nu te panica, Nu ești o himeră! Drepturile tale Sunt scrise cu cerneală simpatică de martir Pe hârtie milimetrică, se mai văd la microscop urme Himerice de horoscop. O să-ți dea Ciocolată și pensie alimentară, O să-ți strivească păduchii Cu unghiile lui de 24 de karate Și-o să aibă atâta dreptate încât religia o să devină o noapte Cu clopoței... Și cu whiskey... între două telenovele Creierul transpiră de-atâta luciditate Singur, într-o cosmică virginitate, Colcăială de spirite
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
beton prin care conștiința mea nu poate ajunge la conștiința ta și pentru dărîmarea cărora găsim cu greu o dinamită pe măsură. Vorbesc de lume, de istorie, de marile determinări de loc, de timp, cele două dimensiuni impuse care ne strivesc, și rațiunea noastră revoltată - rațiunea e mereu revoltată, nu-i așa? - face eforturi să se elibereze, dar e mereu constrînsă să se întoarcă la sînul matern. De ce pe sărac îl interesează ce mănîncă bogatul, de ce pe bogat nu-l interesează
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
Emil Brumaru Bătuți lin pe umeri de fluturi În semn de albastru drum bun În urmă-ne apele-n ciuturi Oh capăt-un iz de căpșuni Și iarba se-ndoaie subțire De cîtă văpaie și chin Și rouă strivită-n neștire Îi trebuie-amurgului fin...
Plecarea by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12206_a_13531]
-
nimeni nu mai era silit la bejenie. ...Mă aflu cu Carol la Perthus, ultima trecătoare din Pirinei înainte de plonjonul lor în Mediterana. La câțiva pași, frontiera: un soi de chioșc ridicol și obsolet prin care suflă vântul. Perthus: o stradă strivită între pereții muntelui, ticsită de magazine. E unul din puținele locuri din Europa în care se mai pot găsi țigări, cosmetice și băuturi la prețuri ceva mai ieftine. Printre zecile de magazine, "Sardana" e singurul care mai păstrează tradiția reclamei
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
îți șoptea: "Eu sînt Gertrude, m-am strecurat nevăzută aici în casa ta, în care n-am fost niciodată, în patul tău în care nu m-am încălzit niciodată. Miau, spun, torcînd la picioarele tale. Sînt eu, Gertrude, m-ai strivit întorcîndu-te în somn de pe o parte pe cealaltă, m-ai sufocat cu plapuma ta ca o apă învolburată." A doua zi ai aflat că Gertrude murise de moarte bună. Nu tu erai răul, ea era cea care voise să te
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
învolburată." A doua zi ai aflat că Gertrude murise de moarte bună. Nu tu erai răul, ea era cea care voise să te mai vadă o dată în patul tău, să-ți șoptească: "Sînt eu, Gertrude. Adio. Am vrut să mor strivită de tine." Sînt eu, Svetlana, cea cu nume greu și ușor totodată. Fumez Fumez din nou după atîția ani de liniște înșelătoare. Fumul intră și iese, cum l-aș putea reține definitiv? Cum l-aș putea lăsa să plece fără
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
ales ale rușilor, apoi ale cehilor și la urmă de tot cărțile singurului dizident român. Așa că se simțeau păcăliți, doreau să se răzbune punând în mișcare mașinăria fricii. Știau că eram singură la Stockholm, gândind că era ușor să mă strivească cu moartea mamei, împiedicându-mă să fiu prezentă la înmormântarea ei. Poate că omul de lângă mine, mă gândeam, mergând cât mai repede, era unul dintre agenții trimiși să execute crime în străinătate, în contul poliției secrete sau al contraspionajului sovietic
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
-i otrava vieții, pînă la uitare totală, așa cum trec acum prin piața orașului fără să fiu văzut, dar scuipat de ochii din care ies sforile care țes pînza cu care sunt acoperit pînă ce strigătul se face gogoașă de păianjen strivit de piciorul mînios al dumnezeului local care trage zilnic apa peste fruntea lui plină de lesturi cui să-i pese de cîntecul mic, de furnică, în goana greierului istovit de speranță! Stau, trup fărîmițat de o mie de ochi, strivit
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
strivit de piciorul mînios al dumnezeului local care trage zilnic apa peste fruntea lui plină de lesturi cui să-i pese de cîntecul mic, de furnică, în goana greierului istovit de speranță! Stau, trup fărîmițat de o mie de ochi, strivit sub pleoape tatuate cu spini... PACOSTEA Vine mereu să se alăpteze din laptele muls din cer în zilele bune, în zilele rele, iar cînd nu vine se usucă de sete în trupul meu în care privește ca o cumpănă răstignită
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
se pare a fi și un constructor. El construiește, din materiale umile adesea, lumile în care ne petrecem noaptea și unde, cu sau fără voie, ne trăim adormiți o bună parte din viață." * Omul de stiință Constantin Bălăceanu Stolnici nu strivește, cum ne-am fi așteptat, corola onirica. Incitat de curiozitatea excepționalului gazetar care e Țîța Chiper, academicianul neurolog vorbește despre zonele cerebrale implicate în fenomenul visului, despre substratul lui biochimic, despre cele 15 minute de vis la fiecare oră și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
tirania cotidianului. Și, în egală măsură, acela de-a ne aminti mereu că piața e o expresie a modernității și a modernizării (care ne solicită participarea și ne deschide posibilitatea împlinirii), și nu un pseudonim al arhaicului destin implacabil ce strivește vieți. Mecanica cererii și a ofertei (indiferent cît de rigidă sau de flexibilă ar fi ea) nu poate substitui actul de gîndire. Statutul universităților. Este necesar să se tranșeze în mod clar asupra caracterului învățămîntului dispensat de universitățile zise "de
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
un zâmbet. Viața e uneori exact așa cum trebuie... un porumbel alb și pietre memoriale - natura plânge Închid ochii și mă las transfigurat În vremea aceea de demult. Aici au murit oameni, aici un zid de beton a separat familii, a strivit iubiri, a distrus tot ceea ce oamenii aveau mai scump. O lacrimă Îmi alunecă pe obraz. Dar soarele o usucă repede, iar peste ultimele rămășițe ale zidului văd două flori apropiate, două flori care se ating. Mă uit atent și văd
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
care și-a uitat durerea în lemnul/ portocaliu al bradului tînăr/ pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Marcel Iureș pitită ca o bombă în cutia radioului,/ vei ști că așa începe poemul perfectei claustrofobii/ cînd madona florală strivește cu tălpile goale florile din covor" (Poemul perfectei claustrofobii). Prin urmare existențialul se relevă ca o permanentă obsesie. Propunîndu-și a-l reduce, a-l așeza în paranteză, a-l radia, poeta artifex e pus în situația de-a ne aminti
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
moartea mi-i pândea. Ei, pe câmpul de bătaie, Împlinit-au lucru sfânt, Că-n inimi, aveau văpaie Și în suflet, crezământ. Tot ei sunt aceia care, În luptă, când s-au jertfit, Au dus Țara, la-nălțare, Iar vrăjmașu-a fost strivit. Demnitate, moșteniră, De la bravii lor părinți Ce milenii străjuiră În Carpații-mpăduriți. Pe cruce, n-au cască rece! Le-am pus ramuri de măslin, Ca prin vremea care trece, Pacea să-nvingă, deplin.
BALSAM PE SUFLET by PANDELICA RADEŞ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/352_a_607]
-
protestat la Timișoara și București în fața puștilor și țancurilor tiranului Ceaușescu nu au scandat: Vrem salarii mai mari!», ci au strigat: «Alegeri libere și presa liberă!». Studenți, colegi și prieteni ai mei au căzut în 21 decembrie sub gloanțe sau striviți sub senilele țancurilor. Cei rămași în viață au luptat din greu cu forțele neocomuniste pentru democrație și pentru integrarea europeană. Acum au votat în libertate, dar votul lor este inutil datorită unei manipulări grosolane orchestrate de agenți de influență de la
Emil Constantinescu către Martin Schulz: Mandatul lui Băsescu este ilegitim () [Corola-journal/Journalistic/42375_a_43700]
-
acum plec să mă plimb/ să văd ce îmi oferă/ această nouă zi/ în afară de chiar lumina ei/ pe care cu greu mă stăpînesc/ să nu o sorb pe loc// necum să o înghesui/ într-o încăpere meschină// sau să o strivesc cu portiera/ unei limuzine fumurii" (gata acum plec să mă plimb). Carpe diem ar putea fi deviza acestui discurs desprins de tentațiile terestrității achizitive, lacome, nedispus a se înscrie în mecanismul vreunui determinism, încordat doar ,în așteptarea/ zilelor fără urmări
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
ta prin tot ce te înconjoară. Omul trebuie să-și ia darurile nu din afară, ci din lăuntrul lui. Și Ama privind în jur văzu cum se întâlni, în drum, Suferința cu omul. - De ce mă înfășori, mă întuneci și mă strivești? - Pentru că ai blestemat, ai cuprins în vorbe urâte, pătimașe pe cel ce te-a făcut să suferi. - Dar cum? Nu am avut dreptate? - Nu! Oricât de vinovat ar fi fost, tu trebuia să-l ierți. Omul se cere să privească
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
Proză Elena Marin Alexe Trenul În memoria tatălui meu... Compartimentul se umplu repede și trenul, cu un șuierat prelung aidoma unui vaiet, o luă din loc, iar lui i se păru că garnitura întreagă trece fără milă peste el, strivindu-l. Încercă să se roage , implorând mila divină, dar simți că totul este zadarnic. Inevitabilul se produsese. Nădejea lui era spulberată și simți că este neputincios în fața necazului. Ce se va alege de puiul lui, pe care acum îl strângea
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
oarecare tristețe în glas. Hliboceanu a făcut semn de adunare către ceilalți cărăuși. Toți au venit și s-au strâns în cerc în jurul celor doi bătrâni... Moș Dumitru i-a făcut semn lui Pâcu să vorbească. Cu un zâmbet timid, strivit sub mustață - fapt neîntâlnit la Pâcu - acesta a prins a vorbi: Ce ați rămas așa plouați, flăcăilor? Ce? Nu vă vine a crede că a venit vremea să ne strângem și noi pe la casele noastre? Sau... nu mai are cine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un pistol și că, panicat, va încerca să-l folosească. Degete lungi și descărnate bâjbâiră prin haina voluminoasă. Apucă un detonator mic și strălucitor pe care Clark i-l smulse din mână, de fapt cu mână cu tot, și-l strivi în palma lui. Văzu că "funcționarul" voinic și-a scos pistolul și se strecoară în partea cealaltă încercând să tragă fără să rănească și reptila. Clark îl împușcă în picior. Flacăra strălucitoare se concentra într-o rază subțire, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fac.“ Zicând asta, Imola a făcut o grimasă care a urâțit-o pe loc, strângându-i buzele într-o linie albă. A tăcut, și-a mai aprins o țigară cu ochii pe jumătate închiși, rea. — Ani de zile mi-am strivit sânii după aia și i-am dușmănit. îmi dădeam pumni în piept. Mama mea... cățeaua. — Nici acum n-ai crevase, am încurajat-o, ușurat că măcar aici nu trebuia să mint. Așa cum zăcea pe spate, fumând, îi cădeau într o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
înlăturat. Eroul îl împinge, îl trage, îl înțeapă, încearcă să-l taie în bucăți... dar Morman Mort zace acolo, în drumul lui... și la un moment dat, când eroul nu e atent, Morman Mort se prăvale peste el și l strivește/sufocă/chiflește. Se uita la mine cu ochii mari. — E pentru prima oară când eroul nu poate folosi nici una din tehnicile lui superbe de luptă, e prima dată când bărbăția nu-i folosește la nimic, când inteligența, forța, optimismul și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
despre asta. Și-a apropiat iar fața, acum tremurând de încordare incertă... Nu-și bănuise niciodată asemenea tulburare, se vedea asta, nu-și imaginase că ar ameți-o atât să se împerecheze cu un homo. — Fuck! a făcut deodată și, strivindu-mi iar buzele, a început să ne dezbrace pe amândoi, cu fața agățată de a mea. Două minute mai târziu, căzuserăm din pat și ne încălecam zbierând de tremura hotelul. Gimnastica s-a oprit însă brusc când, lățită sub mine
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
l pedepsești, îi sugerez. Merită să-i joci o mare festă. Ridică sprâncenele întrebător. Mă duc spre canapea și bătătoresc pernele satinate. — Facem amor, iar eu am să-i spun că ești inaccesibilă. N-o să știe niciodată, tâmpitul. Mă examinează, strivindu-și țigara. — îmi arăți cum te contorsionezi ca să ți-o iei singur? — Nah, că doar nu-s artist de circ. Aia era o ima gine sugerată de el, ca să te răscolesc. — Doar mintea lui deranjată poate să inventeze asemenea orori
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
urmăritorilor chifteau prin mâl, din ce în ce mai aproape. Celebi sări atunci și își împlântă degetele rășchirate în pământul stârvăriei, cât mai sus, și simți cum o halcă întreagă de mal clisos se desface și vine peste el. Căzu pe spate și fu strivit de terciul rece și greu... Urmară pe dată bufniturile morților ce săreau unul câte unul în groapă și gemetele lor ascuțite și plângărețe pe când îl dezgropau. Celebi horcăi, lăsându-și gura să se umple cu noroi... Apoi urmă zbieretul răgușit
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]