4,034 matches
-
cu care-l chemau muritorii! Astăzi, vorbind pentru toți el nu are chip și nu are nume - poetul! Viața lui mult ne-a mirat, ca un cântec cu tulbure tâlc, ca un straniu eres. În anii de demult poetul, cuvântul strivindu-și, a îndurat năpastele toate cu bărbăție și cele mai mari, cele mai crunte dureri, și le-a stins în muntele singurătății, ce și-a ales. Când la un semn s-au surpat albăstrimile cerului, și minutarele vremii treceau ca
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pentru strașnicul suflet ce-l port. Dați-mi un trup voi munților, marilor, dați-mi alt trup să-mi descarc nebunia în plin! Pământule larg fii trunchiul meu, fii pieptul acestei năpraznice inimi, prefă-te-n lăcașul furtunilor, cari mă strivesc, fii amfora eului meu îndărătnic! Prin cosmos auzi-s-ar atuncia măreții mei pași și-ar apare năvalnic și liber cum sunt, pământule sfânt. Când aș iubi, mi-aș întinde spre cer toate marile ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
o gură învinsă, închid cu pumnul toate izvoarele, pentru totdeauna să tacă, să tacă. CĂLUGĂRUL BĂTRÎN ÎMI ȘOPTEȘTE DIN PRAG Tinere, care mergi prin iarba schitului meu, mai este mult pîn-apune soarele? Vreau să-mi dau sufletul deodată cu șerpii striviți în zori de ciomegele ciobanilor. Nu m-am zvârcolit și eu în pulbere ca ei? Nu m-am sfredelit și eu în soare ca ei? Vieața mea a fost tot ce vrei, Câteodată fiară, câteodată floare, câteodată clopot - ce se
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
se preling. Ar trebui să taiu iarba, ar trebui să taiu iarba pe unde ai trecut. Cu coasa tăgăduirii pe umăr în cea din urmă tristețe mă-ncing. LUCRĂTORUL Te irosești în încordări de arc lângă roțile mari de oțel. Strivești între degete sânii materiei. Iți sunt de păcură mînile și afumate în zorile. Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră, pentru tine mașinile cântă mai frumos decât privighetorile. Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră, tu știi că frumoase sunt numai lucrurile
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
neașteptat și de minunat, că o iert de tot și, atunci cînd mă supără din nou, mă trezesc invariabil că mă simt rănită și luată prin surprindere. SÎmbată dimineață vine să mă ia și, cînd urc În mașină, mai că strivesc o cutiuță așezată pe scaunul de lîngă șofer. O ridic și o pun pe bord, dar Linda Îmi zice: — Ellie, e pentru tine. — Pentru mine? Dar de ce? Nu e ziua mea. — Știu, Îmi răspunde ea zîmbind, dar ești logodită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
toți invitații Își Înșfăcaseră aparatele de fotografiat ca să le facă poze. După aceea, aproape Înainte să apuc să pricep bine ce se Întîmplă, iată-ne, soț și soție, iar sentimentul de intimidate și onestitate al ceremoniei noastre a fost repede strivit de dimensiunile uriașe ale petrecerii. Puținii oameni prezenți pe care-i puteam cu adevărat numi prieteni, ca Fran, Marcus, Sally, Lily și Anna, erau pentru noi ancore solide pe vreme de furtună. Rotindu-mă pe ringul de dans, mă trezeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
arăt. M-am mărginit să cârtesc în șoaptă și unele lucruri n-am îndrăznit să le spun nimănui. Le-am ferecat în mine cu spaima de a nu mă da de gol. Dacă m-ar fi bănuit, m-ar fi strivit ca pe o râmă. Nici măcar un proces nu s-ar fi obosit să organizeze. Ce eram eu? Un nimeni. Nu reprezentam un pericol ca tine. Și tocmai pentru că sufletul meu era închircit de frică, te-am admirat de-a lungul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
polemica s-a încheiat în favoarea lor. Dar devenea, astfel, extrem de limpede că nu mai dispuneau de nici un argument. Tot ce mai puteau face era să mă amenințe cu rugul. Confruntarea intra pe alt teren. Eram singur contra unui tăvălug, care strivește orice împotrivire. ― Și ai fost convins că era înțelept să fii prudent. ― În Euripide am citit ceva asemănător. ― Eu aș putea să-ți reproduc ceva din Machiavelli: "Prudenții știu totdeauna să-și facă un merit din actele la care viața
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mai întîlnisem niciodată. Mi-a răspuns abia atunci: "Nu e ușor începutul unei înțelepciuni." XLIII ― Parcă ai trăit aevea toate astea. ― Le-am trăit, într-adevăr. Am văzut și niște șerpi dormind pe stânci calde și am vrut să le strivesc capetele cu o piatră. Un necunoscut m-a oprit. "Mai bine pune-i să abjure, Galilei". Am crezut că-și bătea joc de mine. "Cum adică, să abjure?" "Adică să-și contrazică menirea." " Dar de ce să mai pierd vremea? am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
înălțat, poate... ― Cum așa? ― Înainte, eram convins că totul mi se cuvine și nu vedeam nici o limită a geniului meu. Cele întîmplate m-au scos din asta și m-au ridicat la calitatea de om. Inchiziția e o mașină de strivit suflete . În fața ei, am descoperit, o dată cu spaima de moarte, lucruri despre care nu știam nimic, melancolia, îndoiala, regretul, slăbiciunea, disperarea... Niciodată nu-mi trecuse prin minte că se poate iubi cu deznădejde și că tocmai deznădejdea e semnul cel mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
câtă vreme un singur om spune adevărul. ― Numai că nu e simplu. Nu e deloc simplu. Am iubit aceste coline când nu știam că voi avea nevoie de ele, dar la Inchiziție eram un om în fata unei mașini de strivit suflete. ― Ai fost mai mult decât atât, Galilei. Tu ești problema fiecărui om care se teme. Sau care va ajunge, într-o zi, să se teamă, după ce s-a amăgit că el nu va fi niciodată amenințat. ― Nu știu dacă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-o, următoarea lovitură mi l-ar fi străpuns. Sau ceva mai jos, căci mă dumirisem deja care îi era ținta. Bâta mi-a căzut din mână și, în timp ce încercam să mă feresc, am alunecat. Am căzut cât eram de lung, strivindu-mi șoldul de piatra vetrei și măturând pământul cu fața. M-am sculat plin de mânie, hotărât prostește să reacționez. Atunci a intervenit Faroald: - Gata! Vrei cumva să fii castrat, Stiliano Sirianul? Ce vrei să demonstrezi? Mi-am trecut dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rătăciseră în pădure. Am stat acolo până la apusul soarelui. Grimoald și Rodoald nu-și mai găseau liniștea din pricina pierderii surorilor. Gaila plângea de mila frățiorului, în timp ce eu ceream iertare că l-am scăpat de pe cal. Rotari și-a vărsat focul strivind cu degetele un ram spinos de ienupăr. Tocmai voiam să ne-ntoarcem la cai și să ne continuăm fuga, când am auzit zgomot de copite. Mare ne-a fost mirarea văzându-l pe micul Gumbert străbătând acel drum de sub noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se prelingea pe gât și ar fi pătat cămașa - ar fi pătat-o, iar generalul și-ar fi dat seama, ce rușine. Închise ochii pentru a uita imaginea lui Antonio răsturnat deasupra ei, atât de aproape Încât greutatea lui Îi strivea corpul, Antonio care o privea cu ură, o ură care părea să se amestece cu mila, pentru ea și pentru sărmana lor dragoste umilită și distrusă. Apoi, pentru că hemoragia nu se oprea, Își lăsă capul pe spate - și făcând astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
apartamentului pare să fie Într-adevăr o persoană care deține arme În casă. Vecinul a confirmat că după țipete și Împușcături nu a ieșit nimeni. În concluzie, cei de la centrală le spun să acționeze. Magistratul a dat aprobarea. Agentul principal strivește mucul de țigară cu pantoful și apoi se sprijină de ușă. Una, două, trei. La a treia izbitură ușa cedează brusc, dar el simte o durere puternică În picior și speră să nu și-l fi rupt. Luminile sunt stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i dusese numele mai departe. Sunt puțin oamenii care reușesc atât de mult. Nu contează numele, ci forța sângelui care face numele și îl scoate la înaintare. Nu contează ce nume. Să te cheme Violett Predoi! Dacă ai bun-simț, cazi strivit sub monstruozitatea numelui. Dar dacă nu-ți pasă, îi faci pe oameni să-ți spună numele scăpărând de admirație. Cel mai rău este să nu lași nici un nume, iar pe Zogru îl apuca disperarea când se gândea că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o considera o individă idioată. Ce-i drept, așa și arăta, căci, după ce că își arunca privirea des spre Andrei Ionescu, mai era și-un morgon pe-acolo, care amplifica legătura. Morgonii aceștia sunt niște ființe jalnice, pe care Zogru le strivește fără milă ori pe unde îi ies în cale. Arată ca niște hârtii mototolite, cenușii, de fapt, ca niște fețe boțite și posomorâte ce se rostogolesc peste tot și se prind nebunește de mințile oamenilor, care nici măcar nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
petrecută la Balcic. Când s-a trezit, era din nou la Comoșteni, în anul 1959, iar pe drumul bine știut treceau alene câțiva bivoli negrii, ultimii pe care i-a mai văzut. Gică venise de câțiva ani din lagăr, era strivit, ca și când ar fi trecut un tanc peste el, și absent. Singurul loc ce îi dădea siguranță era casa părintească, de care nu se mai desprinsese nici după moarte. Pe el îl văzuse Zogru în urmă cu numai câteva luni - Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
poteca ștearsă a timpului Să ai cândva curajul De-a te pierde. Floarea Să nu culegi, în pripă, Nicio floare. Nu vei ști, de-i rupi tulpina-n două Cât o doare. Când buchetu-alegi, Într-o clipă de uitare, Vei strivi fericirea veșnic nouă De-a fi floare. O stea Peste pădure lucește o stea - Sunt palide altele pe lângă ea. Luceafărul Venus e prea depărtat - În seara târzie pe ceru-nnoptat. Cum steaua lucește, sever și puternic - Aproape-i de cine-o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zeii primari ai Universului. Mascat de simplitate și de originea fixă pe care o are în pământ, nu oferă niciodată indiciul că ar sălășlui viață acolo, înlăuntrul său, lăsând talazurile ploii să izbească înțeleapta tăcere a necuvântătoarelor și luna să strivească unduioasa mișcare a pendulului ce stă cu capul în jos, foșnind ca uitat de pedeapsa timpului. Și-a pierdut demult ultima fărâmă de atenție căpătată vreodată de la ochii strămoșilor săi de sus pe care îi vedea doar noaptea pe cerul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
omul inspirat din natură este și el retezat odată cu căderea ultimului trunchi de copac iar mintea sa debitează din nou durere în bazinul de neant din rațiunea sufletului; precum și cel mai iubit poet a rupt vreodată o creangă și a strivit o buburuză; iar firul de iarbă i-a lovit și i-a trimis aici, în această asiduitate deșartă cu care ne hrănim speranța de a ne afla originea. Acum armonia e deplină: în firele de oameni de la marginea pâlcului de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
moașă, Inna, care i-a dat o fiertură de urzici scârboase ce creșteau pe malul râului din apropiere. Dar luna nouă a venit și a trecut și Rahela a rămas tot copil. După ce și următoarea lună a trecut, Rahela a strivit coacăze și le-a chemat pe surorile ei să vadă așternuturile pătate. Dar petele erau violete, iar Lea și Zilpa au râs de s-au prăpădit. Luna următoare Rahela s-a ascuns în cortul ei și nici măcar n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dau țigara, fiindcă în timp ce vorbea, mă tot uitam la ea, cum fumega acolo, pe covor, am îngenunchiat și am ridicat-o de pe jos, iar când i-am înapoiat-o, m-am gândit că n-ar fi rău să i-o strivesc în mutră, că nu-i decât o bestie, știam că acuși o să mă pună să-i cer iertare, dar hotărâsem că nici de-al dracu’ n-o să-i cer, dacă nu-i musai, n-o să-i cer, și atunci Vasököl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și s-aducă apă în ea, apoi a luat de jos o pungă de plastic, zicând că sigur o să găsească ceva mangal în ea, bietul de taică-su, cât s-o fi chinuit să filtreze spirtu’ ăla, a scuturat punga, strivind sub talpă câteva bucăți de mangal căzute pe jos și remarcând că cel puțin mangalul e moale, a mai cotrobăit prin grămadă, a mai luat câte-o țoală, examinând-o și aruncând-o înapoi în grămadă, între timp se văicărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sărit și Zsolt drept pe o pălărie de paie, apoi muzica se făcuse tot mai tare, spirtul acționa, punându-mi mâinile și picioarele în mișcare, și atunci nici nu mai știam pe unde calc, în ce dau cu piciorul, ce strivesc sub tălpi, nu mai știam ce anume îmi pârâie sub bocanci, un pahar de plastic sau o machetă veche de avion, o cutie de carton, un pieptene de plastic sau niște ochelari de soare, nici ceilalți nu mai aveau vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]