5,950 matches
-
orbitori dintr-un deșert însângerat de ruginiri întinse, de oxizi roși de fier și de alte culori schimbătoare, în care Zeul cel războinic zace mort prin văile de munși înalși din care Olympus este cât trei munți tereștri Everest, unde suflă furtuni prin spații largi, curbate ale canalelor lui Schiaparelli, săpate larg de foste ploi, de râuri subterane ascunse și sărate curgând sub cerul roz, de pulberi veșnic răvăște, în patru anotimpuri cu nopți predominate de Phobos și de Deimos, luminători
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
trecea Și s-o oprim în noi mai încercam...în van. Îmi făurisem gândurilor cuib Pe înălțimea frunții ei de vis, Sperând atunci că aș putea să-mbuib Cu nemurire-un pui visând la paradis... Și când urgia neagră a suflat, Un vaier lung am auzit în gând, Făptura-i uriașă a oftat, Căzută peste ape și-ndelung...gemând. Am vizitat-o ca pe-un muribund, Când încă mai clipea din frunze-ncet, Mă sfâșia în inimă profund Ce nu putean
SALCIA de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374601_a_375930]
-
Toate Articolele Autorului Iarnă... Se-așterne liniștea ningând, Cu fulgi mari din gând căzând, Sufletul meu îmbrăcând, Cu strai alb, lin fluturând. Pasul mi se-afundă blând În zăpezile dormind, Calea vieții desenând Cu argintul strălucind. Viscol de-oi simți suflând, Urma vieții-mi astupând, Și cărarea-mi rătăcind, Oi umbla steaua-mi privind. De-oi simți carnea-nghețând, Cu secunda vieții stând, Inima-mi cristalizând, M-oi simți eternizând... Referință Bibliografică: IARNĂ... / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1497
IARNĂ... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374596_a_375925]
-
229) conțin referiri la acest fenomen(260 de versuri). Reunind cele 260 de versuri, o simfonie a vântului ne cântă povestea unui Făt-frumos bătut de vântul unei soarte lumești crude. Vântul a făcut să apară primul cântec de pe pământ, a suflat prin trestii, l-a înfiorat pe primitiv și l-a inspirat, a fost muzica lui inițială.Vântul e demiurgul ancestral al muzicii pământești: ”Și trestia cea naltă vuind de vânt mai tare...” (”Codru și salon”) Pentru EMINESCU vântul vine de
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
există o bogăție a verbelor vântului, registrele lor sensibil- imaginare sunt infinite: vântul sună, frânge, pleacă, urlă jalnic, miaună, trezește din vis, farmă, leagănă, sfâșie, naște, despică, răscolește, zvârle, suspină, mângâie, arde, scutură, poartă, îngheață, stinge, umple, trece-n șuier, suflă, cântă, viscolește, pătrunde, mugește, visează, clatină, viuește,, chiuie, mișcă, duce, se îmflă, întoarce, iese, mână, flutură, vâjâie, bate lin și dulce, desprinde, acoperă, împreună camp și cer, aromește, frământă, stă, lovește, risipește, desface. Că sensurile figurate sunt majoritare, este lesne
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
Articolele Autorului VISCOL... Din cuib aș vrea să părăsesc căldura, Să-ngheț odată cu natura, Să-mi simt suflarea transformată-n ger Și ochii să-mi devină stele-n cer... Să fiu copacul îmbrăcat în gheață, Să simt cum viscolul îmi suflă-n față, Să fiu un drum înzăpezit în câmp Și-un călător surprins de timp... Să fiu zăpada aspru spulberată Și floarea gheții pe un geam pictată, Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengi Și urma ștearsă-a căprioarei pe
VISCOL... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374604_a_375933]
-
Păi, m-au izbit atâția stropi nebuni de ploi, Pe lutul meu au curs amare ape în șuvoi, Străpuns apoi de fulgere și trăsnete-n furtună, Mi l-am cusut cu firele de-argint din lună.. Vânturi haine mi-au suflat viclene-n față Și mi-au uscat seva cea plină de viață, Iar dac-au reușit de-atâtea ori să mă doboare, Am renăscut mai viu, bând elixirul din izvoare... Atâtea viscole mi-au troienit pe suflet, Poteca vieții mi-
CHIP de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374605_a_375934]
-
mereu,/ Păsărica cea isteață,/ Nu-și mai cântă cântul său./ Când afară viscolește,/ Ea se-ascunde tremurând,/ Într-un colț, unde găsește,/ Nu ca vara ciripind” sau cealaltă poezie ,,Ninge și îngheață,/ Nu mai e verdeață,/ Peste tot câmpia/ o suflă vijelia,/ Lupi s-adună hau-hau/ Ce furtună, trosc, pleosc” etc. La 17 ani când tatăl meu a suferit o fractură a bazei craniene, în chiar ziua ajunului Anului Nou 1956-1957, anul ,,contrarevoluției” din Ungaria, când am stat primele trei zile
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
în care să o atârne, un loc pe care îl putea ține sub observație în orice moment. - Prinde mingea, Dora! Fără să mai stea mult pe gânduri, țâșni după mingea-ciupercă. Iarba îi mângâie picioarele pe deasupra ciorapilor dantelați, în timp ce vântul îi sufla părul peste față. Râsul ei se amestecă în curând cu hărmălaia pe care o făceau ceilalți copii. Se adunaseră într-un grup mare, între cele două blocuri, smotocind cuvertura verde cu care se acoperise pământul în acea primăvară. Abia spre
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
copacii În livada de pe deal, Pregătiți sunt de festin Și au strâns chiar arsenal... În oglinda unui lac Se admiră un rățoi, Unde-i liniștea mai tare Vrea să facă tărăboi... Într-un mușuroi furnica Cară grâne pentru iarnă, Vântul suflă fără milă Bobul vrea să îl răstoarne Greierașul prinde-n strune Dorul zilelor de foc, Când sonete se-aprindeau Chiar în fir de busuioc. Ceru-și scutură năframă Și toți norii se trezesc Tună, fulgeră și iată, Stopi de ploaie
A PLECAT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373433_a_374762]
-
mea de copil; ce sloiuri de gheață îmi sfârtecă dreptul la vot și vai, cum jelește iarba prin plete de zânâ, arzând, cu ochi injectați căutând un prunc ce în zare sporește iar Fătul-Frumos împletește cărări către cei ce mai suflă, dar fără s-ajungă, sfârșește și zarea... nici ea nu mai este... nici eu... ba eu mai deschid încă ochii și mă trezesc!... Iar mama care de mult mă simțise, își șterge lacrima fierbinte-n obraz, pe seama mea râde și
VIS... NEINSPIRAT! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373431_a_374760]
-
și paznicul, așa că nu-mi rămâne decât s-o iau din loc. - Uite ce mutră de somnoros are? se distrează Ingrid, arătând către mine. Voqin se amuză și el. - Parcă vii de la curve! Nu-i bag în seamă și nu suflu un cuvânt despre Emma. În barcă văd și trei costume de scafandru. - Doar n-ai de gând să faci scuba diving? îmi exprim nedumerirea. - Am vrut să vă surprind cu o experiență de neuitat înainte de plecare! Măcar cu atât să
DRUMUL APELOR, 35 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373482_a_374811]
-
moda à la Elvis Presley. O studiasem din spate, cum stătea în fața comisiei, și îmi plăcuse. Era suplă, înăltuță, cu ceva carne pe ea totuși, nu ca astea de acum, pe care te aștepți din clipă în clipă să le sufle vântul. Se așezase pe locul liber de lângă mine. Avea un profil frumos, un nas clasic și ochi albaștri, codați. Purta părul scurt, cu zulufi pe frunte. După câteva clipe de adâncă meditație, ea își întorsese fața tristă, cercetându-mă pe sub
EXAMEN LA FILO de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373542_a_374871]
-
în tonalități minore: "lumea nu mai citește acum ca în trecut, librăriile s-au împuținat, bibliotecile din sufrageriile oamenilor tot mai frecvent sunt înlocuite cu mobilă mai suplă, mai modernă, mai aerată, iar timpul consacrat marilor lecturi parcă a fost suflat de vânt". Dar aceasta nu e singura partitură. Mai este încă una, mai optimistă, mai luminoasă și mai aproape de adevăr. Aceasta este rostită de un mare număr de oameni dornici de cultură care țin mai dreaptă cumpăna observațiilor acestui fenomen
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373545_a_374874]
-
sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, de puterile cele potrivnice neatinsă, plină de putere îngereascp. Sp fugp de la ea pizmașii zidirii Tale, că am chemat, Doamne, numele Tău cel minunat, slăvit și înfricoșător pentru cei potrivnici." Și suflă asupra apei în chipul crucii de trei ori, zicând rugăciunea aceasta: "Să se zdrobească sub semnul chipului Crucii Tale toate puterile cele potrivnice. (de trei ori)Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce luminează și sfințește pe tot omul ce vine în
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
Să beau din pocal inocentă și pradă!” Mi-a spus de curând un tanar luntraș, Cu fruntea-nvelită de nopți în șarada, Pe Charon, târziu, făcându-mi nuntaș. Ființă din mine tăcea că pământul Sub tropot de cai, gonind ne-mblânziți, Suflând cu turbare, precum sufla vântul, Pe creștet de îngeri, ce stau răzvrătiți. Suav se prelinge pe mine păcatul, În care rodesc strugurii-n vie Și vinul inundă-n rafale regatul, Ce ieri străbăteam prin copilărie. Se uită la mine mirat
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
inocentă și pradă!” Mi-a spus de curând un tanar luntraș, Cu fruntea-nvelită de nopți în șarada, Pe Charon, târziu, făcându-mi nuntaș. Ființă din mine tăcea că pământul Sub tropot de cai, gonind ne-mblânziți, Suflând cu turbare, precum sufla vântul, Pe creștet de îngeri, ce stau răzvrătiți. Suav se prelinge pe mine păcatul, În care rodesc strugurii-n vie Și vinul inundă-n rafale regatul, Ce ieri străbăteam prin copilărie. Se uită la mine mirat, iar, luntrașul, Vâslind și
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
să pice Luna Și cu stelele din cer, Dragă, tot te voi iubi întruna Iar, apoi cu ele pier... Și de- ar fi să pice cerul Peste ape pe Pământ Să revină cumplit gerul, Prin ninsoare și prin vânt, Voi sufla albastre clipe Peste toate câte sunt; La simțiri le pun aripe Și, spre tine le avânt... Și, de- ar fi să dor de dor De al tău chip, de- a ta icoană, Dintr- atâta n- am să mor; Mentă- mi
ȘI DE- AR FI... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371329_a_372658]
-
revers. După numărul mahmudelelor din salbă se stabilea rangul fetei în elita satului. Pentru că o salbă putea să aibă, fie o singură mahmudea, fie două, până la cinci sau șapte mahmudele. Fetele sărace purtau salbe de „icușari”, monede turcești din cupru suflat cu aur. Chiar și cele mai sărace, fără salbă, tot aveau măcar cercei din icușari. Pe vremea aceea nu-mi puneam întrebarea de ce purtau fetele la gât salbe de mahmudele. Probabil că nimeni nu-și punea o astfel de întrebare
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
Poeme > Duiosie > DORINȚELE NĂLUCI Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului Prin necuvinte-ți spun că-mi este toamnă Am frunza ruginie și sufletul brumat, Dorințele-năluci, aripile-și destramă Le risipește vântul ce suflă-n scăpătat. Și număr tremurând cocori împerecheați Ce-așteptă un semnal, o șoaptă de plecare, Am gândurile duse, doi cai despiedicați Ce-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare. Un strop de ploaie rece îmi curge peste dor Stingându
DORINŢELE NĂLUCI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371365_a_372694]
-
Toate Articolele Autorului E toamnă... de altundeva, un licăr În frunze tremură, pe note, trist, Cu strugurii îmbrac ai verii nuferi Și -n lacul toamnei mă cufund, persist. În mine, toamna cade, prin duminici, Prin venele de aburi, ce mă suflă, Mirarea mea abundă în priveliști, Și în parfumul verde, luminile triumfă. Mai las o frunză, pe obraz să-mi pice Descântecul vernil, ca să mai plâng, E toamnă, de altundeva, iar eu aice, De dor de voi, pădurilor, mă sting... Lilia
E TOAMNĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371385_a_372714]
-
Și este ca un dar din sferele divine. E sigură pe ea și e mereu trufașă, Privește înțeleaptă al vieții trecut, Îmbrățișează vântul ca o pătimașă, Femeia toamnă râde și plânge tăcut. Iar când rugina intră prin creneluri Și vântul suflă-n șoaptă melopee, Norii storc râu de lacrimi din cerneluri, Ofrandă toamnei cu chip de femeie. Imaginea:internet Referință Bibliografică: Toamna cu chip de femeie / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2080, Anul VI, 10 septembrie 2016. Drepturi
TOAMNA CU CHIP DE FEMEIE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371384_a_372713]
-
să-ți atragă privirea ,să te încânte ,dar în același timp să îți impună și respect. Într-o parte golful,în cealaltă oceanul. Trotuare pavate cu lemn la exterioarele podului pe care sute de trecători dispuși să-ndure vântul care suflă groaznic, circulă în sus și-n jos. Cu mașina îl treci destul de repede.Dar trebuie neapărat să circuli cu acoperișul coborât. Părăsim podul și facem dreapta spre o localitate pitorească ,Sausalito,unde ne oprim să mâncam la un local pe
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
să pice Luna Și cu stelele din cer, Dragă, tot te voi iubi întruna Iar, apoi cu ele pier... Și de- ar fi să pice cerul Peste ape pe Pământ Să revină cumplit gerul, Prin ninsoare și prin vânt, Voi sufla albastre clipe Peste toate câte sunt; La simțiri le pun aripe Și, spre tine le avânt... Și, de- ar fi să dor de dor De al tău chip, de- a ta icoană, Dintr- atâta n- am să mor; Mentă- mi
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
2017Și de- ar fi să pice Lunași cu stelele din cer,Dragă, tot te voi iubi întrunaIar, apoi cu ele pier...Și de- ar fi să pice cerulPeste ape pe PământSă revină cumplit gerul,Prin ninsoare și prin vânt,Voi sufla albastre clipePeste toate câte sunt;La simțiri le pun aripeși, spre tine le avânt...Și, de- ar fi să dor de dorDe al tău chip, de- a ta icoană,Dintr- atâta n- am să mor;Mentă- mi ești dulce morgană
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]