3,677 matches
-
te ating ca nu cumva sub atingerea mea arzătoare trupul tău să se prefacă în aer, de-afară doar pâlpâirea slabă a stelelor și-năuntru atâta lumină, trupul tău gol acum lângă trupul meu neînceput, iar palma ta ca o suflare de vânt răcorind fierbinte trupul meu ce se astâmpără fremătând la trecerea ta blândă, neîndrăznind să vin mai aproape de tine, aproapele are gradații ca orice măsură ca orice, hai vino! Îmi șoptești tu tainic, parcurge-mă ca pe un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tablouri, Odată cu Iisus timpul însuși moare, toți cei care au asistat la răstignire au crezut până în ultima clipă că El se va salva, n-a făcut-o și în sufletele lor s-a strecurat îndoiala, pe chipul lui Iisus adie suflarea neîndurătoare a morții, am apelat la Botticelli, și eu mă uit cu atenție încordată la tablou, Am păstrat de la Botticelli numai câteva personaje, pe Iisus mort sprijinit de cele trei femei, am pus această imagine în centru pictată abia vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Să te fut, Jack... Să te fut! Dar nu vorbea serios. A luat-o în brațe și ea mai suspină puțin la pieptul lui, dar a realizat că nu se putea ambala prea mult. —Ticălosule, îl acuză ea, dintr-o suflare. — Da, o aprobă el, trist. S-a terminat? întrebă ea într-un final. El s-a retras pentru a se uita la ea. Dădu apoi ușor din cap. Știi și tu că așa este. Ea mai suspină puțin. Presupun, recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
privit, cu excepția celuilalt. Ashling și-a auzit din nou vocea: —Jack, te pot întreba de ce vrei să mai ieși... știi tu... cu mine? Ea a ridicat ochii către el, iar el a fixat-o cu privirea, puternic. A rămas fără suflare și nerăbdarea a crescut, făcând-o să simtă peștișori mici care îi ronțăie pielea pe dedesubt. Pentru că, Ashling, spuse Jack încet, tu stai în calea planurilor mele pentru preluarea controlului lumii. Dar oare asta ce însemna? — Nu mă pot gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
unui autobuz. Abia mai târziu m-am gândit. Știți, că se putea să mă fi Înșelat, adică, fiindcă nu m-ați sunat, m-am gândit că se poate să vă fi jignit. Sau ceva de genul. Spuse totul dintr-o suflare. Lui Logan Îi Îngheță zâmbetul pe față. Dădea Înapoi. Se prefăcea că nu fusese decât o mare neînțelegere. — Eram la spital. Nu dau voie cu telefoane mobile. Am primit mesajul tău abia după miezul nopții. Am Încercat, dar mobilul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lac; Chereas strigă că era nebună. — Fă-o să tacă odată! Julius se aplecă deasupra ei, cu mâna stângă apucă părul încâlcit și strânse cu toată puterea, apoi îi trase capul spre spate, descoperindu-i gâtul. Și pe când, cu ultima suflare, ea gemea încă o dată: „Te iubesc!“, el înfipse sica, pumnalul scurt al asasinilor ce foloseau arme albe, până în plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adresate tinereții lor lipsite de experiență. Din ce în ce mai des se cufunda în toropeală. „Cine știe“, gândea Gajus, care îl veghea întins pe jos, „unde se duce spiritul lui, ankh-ul despre care vorbea bătrânul preot de la Sais“. Apoi se trezea; dintr-o suflare se ghicea un ordin, o cerere. Îl chemă pe Gajus; băiatul nu plângea, nu plânsese deloc, o noapte și o zi stătuse acolo, în acel du-te-vino din cameră, tăcut. Germanicus încercă să-și scoată inelul sigillarius de aur, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o chemare pentru audiență. Permisul de întoarcere la Roma nu mai venea; Nero era prizonier în Villa Jovis. Mintea Agrippinei era înzestrată cu clarvizuinea dată de ură, și șederea fiului ei imprudent și lipsit de apărare acolo o lăsa fără suflare. „Vânători“, scrise Drusus, molipsit de neliniștea mamei. „Îndată ce mistrețul iese la loc deschis, asmut câinii împotriva lui.“ În fiecare dimineață, familia aștepta zadarnic vești. Într-o noapte, Gajus - care dormea din ce în ce mai rău și mai puțin - își spuse că, poate, fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pământ. Se întoarse, căutând cu privirea pe cineva. Se apropie un sclav bătrân, care împinse ușurel ușa, șoptind în greacă: — E interzis. Închise ușa, îi aruncă băiatului o privire pe jumătate neîncrezătoare, pe jumătate complice, și îi mărturisi dintr-o suflare: — E Marea Mamă, Isis. Într-o clipă, Gajus se întoarse în urmă cu mulți ani; era din nou pe mica ambarcațiune care mergea pe Nilus, tatăl lui era viu. „Zeița cu numele asemenea unei adieri de vânt.“ Tiberius devastase micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cea de-a șaisprezecea zi a lunii martie, în penumbra tristă a vilei de la Misenum, un grup de oameni neliniștiți - împinși însă nu de dragoste - auzi glasul solemn al mai-marelui medicilor împăratului spunând că horcăiala aceea dindărătul ușii fusese ultima suflare a lui Tiberius, după douăzeci și trei de ani de domnie. Gajus stătea în picioare în anticameră, de când medicii îi șoptiseră lui Sertorius Macro că împăratul nu avea să mai trăiască până la lăsarea nopții. Refuzase neașteptatele atenții ale unor liberți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Și pentru prima oară, glasul lui răsună liber: — Vă jur pe amintirea lui Augustus, a lui Agrippa și a lui Germanicus că-mi voi da viața pentru ca încrederea voastră să nu fie înșelată. Era o frază scurtă, rostită dintr-o suflare, ca orice discurs gândit pentru a fi transcris de istorici. Ofițerii, care în acele clipe își puneau în joc cariera, răspunseră cu un entuziasm instinctiv. „Lupii recunosc mârâitul căpeteniei haitei“, spusese cu decenii în urmă Marcus Antonius, care știa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în fața fiecărui edificiu de neașteptate grupuri de pretorieni. Mulți senatori se aflau în prag când Macro, înainte ca vreunul dintre ei să apuce să vorbească, îi anunță că „după o lungă luptă cu boala, împăratul Tiberius și-a dat ultima suflare sub ochii mei“ și le prezentă testamentul „pe care l-am luat cu mâinile mele din camera imperială“. Verificară sigiliile, deschiseră scrisoarea, o citiră cu solemnitate. Și toți fură cuprinși de uimire când aflară că împăratul mort îi numea moștenitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cele mai tainice. Împăratul îl remarcă din nou pe Callistus într-o zi când, în timp ce-i dicta, se opri o clipă să se gândească, iar acesta îndrăzni să-i șoptească încheierea frazei - o cutezanță nemaiauzită. Însă cuvintele susurate dintr-o suflare erau exact acelea pe care le căuta Împăratul, calculate și insidioase. Împăratului curios, informatorii imperiali îi dădură rapoarte - așa cum îi dăduseră și lui Tiberius - despre proveniența enigmaticului Callistus; era povestea unei familii bogate, distruse de spolierile cuceririi, o poveste anonimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
desfăcu cingătoarea și îi spuse: — Vreau iubire pe corabia zeiței. — Eu te iubesc, șopti ea în întuneric. Te iubesc, te iubesc. Poți să mă și omori acum; nu mi-aș da seama. Cuvintele acelea rostite în șoaptă, dintr-o singură suflare, ca și cum n-ar fi avut aer, erau extrem de intense. Ea, care i se păruse atât de timidă, ridică brațele și începu să-i mângâie ușor obrajii, sprâncenele, buzele. El se gândi că niciodată nu avusese parte de asemenea mângâieri blânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era copil, o văzuse la părinții săi. Îi spuse că nu reușea să stea departe de ea, așa cum tatăl său, Germanicus, nu putuse sta departe de Agrippina. — Voiam să fim lângă tine, spuse ea, folosind pluralul. Lui i se tăie suflarea. A doua zi, în zori, încercă o nouă senzație când o privi pe Milonia, care, obosită din cauza călătoriei, dormea cu capul afundat în perne. Nu o mângâie, ca să n-o trezească; atinse ușor, cu două degete, o șuviță din părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aici... îți vorbeam în fiecare zi, dar acum nu te văd... Împăratul îngheță; se întrebă dacă anchetatorii se prefăceau că nu înțeleg. Auzi porunca hotărâtă, clară a unui senator: — Mai tare. Omul soase un urlet lung, iar când rămase fără suflare scuipă: — Ucide-mă... Ăștia nu mai știu nimic, declară călăul, nu mai știu nimic altceva. Nu știa însă pe cine salva rostind cuvintele acelea. — La moarte, hotărâră judecătorii. Se duseră în exedra întunecată, unde aștepta Împăratul. El întrebă, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
afară; nu știu de ce, dar am observat că, În toate casele mai Înstărite, se aciuează un damf, un miros puturos, ceva rafinat de grețos ce-mi atacă nările cu acizi tari. Jegul mic-burghez se lipește de mobile, de lucruri, de suflarea celor ce locuiesc În asemenea case. Mă lovește direct În stomac mirosul urât al unor doamne bine, un amestec complicat de parfum, deodorant tare și usturoi, că trebuie să mă păstrez la o distanță respectuoasă, pentru a rezista. Îmi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lume, vorbeai, și te-ascultau cei mulți, tăcuți, eu Îți priveam doar buzele-n mișcare, le sărutam de mult, cu ochii pierduți. Și umerii puternici ți-i cuprind cu ochii, dar brațele mă dor de parcă iar te strâng, Îți simt suflarea. Mă frâng, orgii și Îngeri cântă-n cor. Vorbești, și nu mă știi cât sunt de-aproape. La braț cu altul, viața-mi trec acum și Îl iubesc. Dar nu, nu ca pe tine, tu ești o Împlinire, deci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la fel de lucidă, nimic nu i se clintea pe față și În eleganța rochiei. În sfârșit, am simțit-o căzând. Atunci, În fața ușii, drept, Încremenit, a apărut El. Am luat-o de jos pe femeie și, așa moale și aproape fără suflare, i-am azvârlit-o În brațe. A Început să se strângă, plângând la pieptul lui. Mă așteptam ca el să-mi spună o vorbă, să vină la mine cu brațele deschise. Primele lui cuvinte au fost: „Nu mai plânge, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
face asta. - Eu... - Era o glumă, agent. Chiar am simțul umorului, în ciuda a ceea ce se aude. A, și ești de rangul al treilea, sper că ai observat. - Da, domnule, spuse ea luptându-se să scape de grimasa de om fără suflare de pe față. Eu... - Dacă vrei să ajungi până la nivelul I lși la gradul de sergent, eu să fiu în locul tău m-aș gândi mult și bine pe cine să arestez, sau să rețin, la locul unei anchete. Ți-o spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ea după dezastrul care o să iasă în seara asta. Henry își drese glasul. — Jesse și cu mine discutam despre ultimul lui roman. Tocmai îi spuneam că atacul celor de la The Times ni s-a părut și nouă — de fapt, întregii suflări publicistice — incalificabil. Jenant pentru ei, mai ales că se vedea unde vor sa bata. Absolut nimeni n-a luat-o în serios. A fost o adevărată — Zâmbind din nou, de data asta cu o expresie vag amuzată, Jesse se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
unei ei înseși pe care o vedea de departe, o soră geamănă care îi dansa pe creștet, pe plafon. Am pătruns în privirea ei, prinzându-mă cu mâinile puternic de pat. Unde vrei să pleci, mic scaiete crăpat, broscuță fără suflare? Unde crezi că mergi? Mă sprijineam pe pumni, cu brațele întinse, forțându-mă să nu cad peste ea. Îi opream privirea. Mă aflam în umbră și ea era sub mine, în lumină. Era deja dincolo. Cu ochii întorși în alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că sunt. Am privit-o cum se privește ceva misterios, cu ochi atenți și încețoșați, am privit-o așa cum te privisem pe tine născându-te cu câteva ore mai devreme. Așa am lăsat-o să moară. Am lăsat ca ultima suflare să-i iasă pe gură, iar suflul acela mi-a atins genele. Și ea fugise, absorbită de tavan. Din instinct, mi-am ridicat privirile s-o caut. Atunci l-am văzut, Angela, l-am văzut pe fiul nostru. Pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
buzunar și a rupt-o la fugă de-a lungul fluviului, spre casă, ducând cartea cum duci un lucru de furat, temându-te ca nu cumva să-ți fie și ție furat. Mergea atât de grăbit, încât i se tăia suflarea, simțea că-i lipsește aerul și vedea ivindu-i-se vechiul și aproape stinsul spectru al anginei pectorale. A trebuit să se oprească și atunci, privind în toate părțile pe cei ce treceau și privind mai cu seamă apele Senei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vârste, a cărui singură experiență legată de lagăre fusese cât timp ocupase funcția de corespondent atașat Diviziei a Noua americane când aceasta eliberase Buchenwaldul, ajunsese să creadă că vorbea cu vocea unei fete bolnave de tifos, care își dăduse ultima suflare la Bergen-Belsen, dar asta nici nu mai conta. Levin jura că piesa care se juca pe Broadway și în toată lumea era o adunătură de minciuni. Era un om pe gustul meu. Levin mi-a scris imediat înapoi. I-am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]