3,231 matches
-
care familia Vancea reînvie, revendicându-și întrebările vechi. Da, știa deja cele două secvențe în care vor reveni, văzuse și revăzuse și notase de zeci de ori cele două scene. Prima secvență: August târziu, război. Seară placidă, astm și arșiță. Sufrageria familiei Vancea. Încăpere albă, înaltă. Masă lungă, festivă, acoperită cu damasc. Opt tacâmuri strălucitoare, trei față în față, pe laturile lungi, și câte unul la capăt. Mesenii sunt încă în camerele lor, unde așteaptă, de multe ore,apariția capului familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
camerele lor, unde așteaptă, de multe ore,apariția capului familiei. Sonia în budoarul de domnișoară cu mărețul ei Matus, uriașul șchiop. Tolea lipit deradio, ascultând Londra, Mircea Claudiu aplecat peste căpșorul glacialei Astrid, să verifice lista cumpărăturilor pentru nuntă. În sufragerie, doar Dida, neliniștită de neobișnuita întârziere a atât de punctualului soț. Alarmată, bănuind ceva rău, dar neavând încă puterea de a vorbi, de a relata întâmplarea la care asistase cu o seară înainte. Așteptând, crispată, gata să vorbească, despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și viitoarea familie Sonia Matus Calinovschi, pe peronul umed al stației de tramvai. Întârziații cheflii ai barului Levcenco salutau, ceremonios, prințesa dispărută de la petrecerile lor cu foxtrot și șampanie. Semn sigur că veniseră, într-adevăr, zorile, dimineața altei zile. În sufragerie, tăcuți, mama și mezinul priveau somnolenți tacâmurile nestrânse, masa părăsită. Oră tulbure, zorile vineții învăluind barul Levcenco, de la parterul blocului... A murit și veselul balamuc Levcenco... a murit de multe decenii. Fereastra umezită de rouă. În stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
volubil și politicos, n-avea de ce să-i fie frică, nu, frica îi trecuse, părea un om manierat și simpatic, chiar dacă puțin ciudat, cu aceste povești răsturnate și cam prea lungi. Simpatic, totuși, și Venera deschisese, în sfârșit, larg, ușa sufrageriei, ca semn de bunăvoință. Băiat manierat, Tolea acceptă invitația, intră, se așeză. Reveni marți, reveni joi. Se răsturnase calendarul, dispăruseră miercuri și vineri, veniseră la putere marți-joi-sâmbătă. Dar privilegiatul nu voia să supere zeii, nu abuza. Venea doar marțea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu sora mea... Din câte mi-amintesc, domnul Cușa era atunci, cum să spun, fără nici o deficiență. Normal, vreau să zic. — Da, da, înțeleg, se auzea glasul catifelat al mătușii Venera. Tocmai așezase tava cu cafele pe masa rotundă, din sufragerie. Profesorul Anatol Dominic Vancea Voinov calculase inteligent, din prima clipă. Nu temai poți încredința, azi, aproape nimănui. Chiar și vechi prieteni, greu să mai fie cei de altădată. Dacă au supraviețuit, înseamnă că, undeva, ceva nu e în ordine,deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum obișnuia, s-o atârne pe cuierul din fața oglinzii. Profesorul rămase o clipă locului. Din oglindă, îl scruta privirea severului Tavi. Zâmbi, schiță un salut javrei, scoase geanta de pe umăr, dar se răzgândi. Nu o atârnă, intră cu ea în sufragerie. — Superbă zi, scumpă doamnă. O limpezime, o frăgezime, o șovăială! Nu mă mai săturam să întârzii pe străzi, prin stații, nu mă mai săturam. Pe noi,captivii, primăvara ne turbează, ne înnebunește, asta e. Pe masă se aflau deja pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clătina, emoție, ce-o fi fost. Se învârti, fără rost, câteva clipe, în jurul fotoliului. — Vino, am să-ți arăt opera lui. Hai, vino. Glasul își recăpătase vibrația, termicitatea. Avansa prudent, clătinându-se pe stânga, se îndreptau spre ușa din fundul sufrageriei. Trecură printr-un scurt vestibul gol, ghidul deschise o altă ușă. — Aici e dormitorul lor. Un dormitor alb, pat dublu. O cuvertură de lână groasă, albă. Noptiere albe, de o parte și de alta a patului. Lângă fereastră, o măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unse cu un soi de magiun suspect. Ușa rămăsese întredeschisă. Auzi, cândva, bizare bolboroseli. Tresări, atent. Șoaptele se repetau, greu de deslușit. Un fel de surdină, ca un descântec. Ieși, se strecură, tiptil, în vestibul, avansă, se ghemui. Ușa spre sufragerie era întredeschisă, vorbele se repetau, începea, treptat, să înțeleagă. Liberi? Mai liberi? Suntem mai liberi? Mai liberi decât bănuim? Mai liberi decât credem, mutulache? Mai liberi decât credem. Răspunde, javră, răspunde... puișor. Vorbea rar, se oprea după fiecare cuvânt. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
abține și se mai cercetă câteva clipe în apele verzui ale oglinzii. Se șterse apoi, îndelung, cu prosopul mare, vișiniu. Trecea dintr-o cameră în alta, leneșă, zăbovind în răsfățul plușat, molcom, vaporos al prosopului. Îl aruncă pe masa din sufragerie și se duse la ușile înalte dinspre balcon. Primul impuls fu să le deschidă și să iasă așa, goală, în aerul dimineții, să desfacă larg brațele și să se lase cuprinsă de razele, încă firave, ale Soarelui din început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dealul Coțofenii. Mai rămăseseră bani și pentru o deplasare în Africa de Sud, unde cumnata primarului deschisese o reprezenanță comercială, profilată pe achiziționat struți de montă. Sună telefonul. Unduind, ca și cum ar mai fi dansat la pieptul părosului necunoscut, Valentina se îndreptă spre sufragerie. Își aminti că i-ar fi trebuit și o pălărioară.Cotrobăi în rafturile de sus ale șifonierului și o alese, în cele din urmă, pe aceea crem, din ațică, cu o pamblică lată, roz. Și-o potrivi, strângându-și mlădițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ea dispare în spatele rafturilor unde trebuie sè existe o ușè care sè comunice cu restul casei, farmacia e amenajatè într-o casè particularè, probabil încèperea din spate dè într-un coridor și de acolo în lumea realè, o bucètèrie, o sufragerie, dormitorul, soțul a adormit deja sau se uitè la televizor, o fi având grijè de copil, ea cèutând, în vârful picioarelor, pâine pentru mine, n-ar fi trebuit sè, la urma urmei e o faptè creștineascè, dați de mâncare celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lipseascè nimic din cele trebuincioase, dându-i de mâncare, fècându-i baie, îmbrècând-o, dezbrècând-o și iar îmbrècând-o, eu mè apropiam tiptil, pe la spate și îmi strecuram mâinile în pèrul ei creț, ea începea sè urle și alerga la pèrinții noștri în sufragerie că sè mè pârascè, apoi tatèl ei, un bèrbat înalt și negricios o ridică în brațe, fècând-o înaltè, fațè de Matei care, mic, se uită de jos, o înèlța pânè aproape de candelabru, fapt care fècea sè i se ridice rochiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
îmbèind-o, Dar, când nu se știa observat, Matei se apropia de perimetrul casei ei, ca un hoț și, obraznic, isi strecura mâinile în zulufii ei negri, degetele încâlcindu-mi-se în pèrul ei lung și des, urmau urlete, alergèturi în sufragerie, zborul spre candelabru, reproșurile adresate lui Matei, Matei, nu e frumos s-o tragi de pèr, eu, neputincios, încercând sè-i explic mamei cè nu doream s-o trag de pèr, ci cè nu știu cum, dar atunci când degetele mele ajungeau în pèrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
el cu tirul! Diana s-a gandit ce s-a gandit apoi i-a propus lui Matei sè facè un bèiețel adevèrat, Cum?! s-a întrebat pe drept cuvânt Matei, dar față avea rèspuns la toate, Ne dezbrècèm! în timp ce în sufragerie pèrinții noștri vorbeau despre treburile oamenilor mari, Matei și Diana se pregèteau serioși sè facè un bèiețel adevèrat, s-au dezbrècat mai întâi la chiloți spionându-se reciproc, apoi, considerând cè nu era de ajuns pentru a îndeplini tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
să te agiți? Ce rost are să te fortifici și să-ți menții silueta dacă el nu te iubește îndeajuns? În astfel de momente, îmi veneau în minte imaginile lui Patrick întorcându-se de la jogging și făcând exerciții pe parchetul din sufragerie, timp în care eu îl doream nespus de mult și aș fi vrut să facem dragoste chiar atunci, chiar acolo, fără să aștept să facă duș, fără măcar să-mi pese de transpirația uscată de pe corpul lui și de aspectul spongios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nu-i așa de groaznic... îngaim, doar arată mai rău decât e. —Mai rău decât e? Nu cred că e posibil! Aveam de gând să strâng... măcar o parte... doar că nu le-a venit rândul... Davey se plimbă prin sufragerie, pășind cu grijă, atent la fiecare detaliu în parte. Intru în bucătărie să-mi iau paharul cu vin. E în regulă dacă beau în fața lui Davey acum. Am nevoie de un sprijin. Nu fac față de una singură. —Douăzeci, spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îl urmez. Îl găsesc stând pe marginea patului și uitându-se la fotografia imensă de pe peretele opus. Sub ea, pe comodă, într-un suport lung de argint, sunt aprinse lumânări. Știu că atmosfera poate părea stranie. Erau lumânări și în sufragerie, dar, de fapt, aici găsește Davey un adevărat altar. Stau pe pat și îl fixez pe Patrick. Fotografia nu e destul de mare, dar pentru mine e suficient. Îmi amintește mereu de un moment fericit. Patrick este în costum de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
preferăm să luăm parte la niște așa-zise exerciții de încredere - ceea ce în mod normal ar suna de-a dreptul îngrozitor - decât să stăm în picioare în fața tuturor și să le vorbim despre suferința noastră. În următoarele zece minute, în sufrageria lui Finn se creează suficient spațiu. Suntem emoționați ca niște puști în prima zi de școală și așteptăm indicațiile lui Daisy. —Gata! Așa e bine! Acum așezați-vă în cerc în jurul meu! Executăm comanda într-o clipă. —Rebecca, fii atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
crudități, a chinuit chiar niște morcovi, ca să le dea niște forme speciale și a cumpărat un magazin întreg de brânzeturi. Cafeaua și ceaiul sunt servite în termosuri elegante, vinul e în frigider, iar în barul situat într-un colț al sufrageriei poți găsi orice băutură îți dorești. Sufrageria lui Charlotte e decorată în galben și alb: covoarele sunt destul de groase ca să ți se afunde tocul în ele, canapelele sunt luxoase și confortabile. Bolurile de sticlă cu flori constituie petele de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
le dea niște forme speciale și a cumpărat un magazin întreg de brânzeturi. Cafeaua și ceaiul sunt servite în termosuri elegante, vinul e în frigider, iar în barul situat într-un colț al sufrageriei poți găsi orice băutură îți dorești. Sufrageria lui Charlotte e decorată în galben și alb: covoarele sunt destul de groase ca să ți se afunde tocul în ele, canapelele sunt luxoase și confortabile. Bolurile de sticlă cu flori constituie petele de culoare. Totul se servește pe tăvi de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
secundă, vreau să mă ascund. Nu mă pot preface că nu sunt acasă, dar aș putea spune mai târziu, dacă m-ar întreba, că eram la duș și n-am auzit soneria. Dar, în loc să mă pitesc, mă trezesc că traversez sufrageria și mă apropii de fereastra care dă în stradă. Interfonul meu nu funcționează prea bine și, pentru orice depășește comunicarea sumară (ca de exemplu convorbirile cu băiatul care aduce pizza), deschid fereastra și vorbesc cu cel care se află sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din piatră netedă, cenușie, pe care se cațără cu tenacitate o iederă bogată. Terenul de cricket e mare cât unul de fotbal, cu o iarbă tunsă impecabil. E înconjurat de stejari și de sălcii ale căror ramuri ating pământul. În sufragerie este o masă de stejar la care încap treizeci de persoane, cu scaunele tapițate cu un damasc care mai păstrează pe margini culoarea purpurie de odinioară. Sunt trei camere de zi, toate capitonate cu creton uzat. Intrarea din spate, folosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pielea personajului pe care-l jucam, dacă mă înțelegeți... M-am crezut prietena lui Finn. Înainte să-mi dau seama ce fac, plângeam deja unul în brațele celuilalt. Apoi toată lumea s-a dus la piscină și am rămas singuri în sufragerie. S-a iscat un moment penibil când ne-am uitat unul la celălalt, dezorientați. Nu mi-am dat seama atunci că mă simțeam atrasă de el, dar îi făcusem ochi dulci prea mult și cu siguranță că exista o vibrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
căsuțe drăguțe, chiar lângă strada principală, cu o ușă vopsită în albastru șio grădiniță pătrată decorată cu pietricele și scoici: exact așa cum ar trebui să arate o casă de la malul mării. Ușa de la intrare dă direct într-un fel de sufragerie cu parchet de culoare deschisă, cu canapele colorate în verde și albastru și cu un șemineu împodobit cu dantelării din fier forjat. Este și o bucătărioară îmbrăcată în același soi de lemn de culoare deschisă. Din ea se iese spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din Stepford. Jake ia cana, dar nici nu se uită la ea. Trebuie să vorbim, zice el, tot fără să se uite în ochii mei. Neliniștea mă înăbușă acum, dar încerc să nu arăt ce simt. —Bine. Mă duc în sufragerie și mă așez la masă. Jake vine după mine și ia loc pe scaunul din capătul celălalt, de parcă mi-ar lua un interviu. —Rebecca, începe el, exagerat de precaut, ești o fată minunată... Gata! S-a terminat! E evident! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]