6,881 matches
-
zori, Ce-ai făcut din vers comori. Iar în cuib, pe rămurele, Ai pus cânt de păsărele Și în fiecare glastră Ai sădit o floare albastră. Pe lângă plopii fără soț Adesea ai trecut, E liniște acum în codru Și buciumu-i tăcut. În negrul nopții fără pată, Pe bolta-ntunecată, Rămâi arzând ca o făclie, Cântând o dulce Românie. Codruț Marian Stroia Elev, clasa a V-a Liceul Teoretic ”Emil Botta” Adjud, Vrancea Referință Bibliografică: Lui Eminescu / Gheorghe Stroia : Confluențe Literare, ISSN
LUI EMINESCU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382028_a_383357]
-
în tot căpșorul ei, sorcovită de toate visele sale parfumate cu atâtea colinde. Copiii din bloc intrau și ieșeau, privind-o mirați : -Ia uite la asta mică ce împopoțonată e! -Ce faci mă, cu floarea aia? Îi privea serioasă și tăcută, fără să ia seama la vorbele lor. Se gândea a răzbunare pe deștepții „ăștia” : „las’ că vin ei, frații mei! O să vedeți voi!” Destul de grăbiți intrau sau ieșeau din bloc și oameni sau femei care o cunoșteau pe mama lor
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
Am mai murit cu o iubire. Am înviat cu un cuvânt: sunt. ---------------------------------- Dincolo de albastru, rămâne timpul fluturând neuitării flamura promisiunilor amânate, dar... alegi, alegi mereu pasul înainte și viața îți arde cuvintele rostite sau nu, în secundele infinitului unui absurd tăcut uneori, prea zgomotos alteori... Cum să cauți epava unei corăbii în deșertul de ninsori sau printre formele-respirații putrezite ale oceanului vieții... Arunci până la stele veșmântul sufletului, lași inima să-și răsucească forma, până devine para de pe tava cu sunete neștiute
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382053_a_383382]
-
ca el îl zorește copoiul Și-l mână la vale pe calea abruptă. Făcuse pe seară prinsoare că-n munte, El singur și câinele său cel temut, Ucide-va Cerbul cu soarele-n frunte. Apoi a plecat să se roage tăcut. În zori, cu tovarăși, spre câmpuri pornește, Bat pinteni prin iarba ce roua ridică, Cu cornuri și goarne prigoana-și vestește, Spre cerbul ce-n codru se-ascunde de frică. Pe șapte hotare se-așează hăitașii Să mâne jivina spre
CERBUL CU SOARE ÎN FRUNTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382071_a_383400]
-
ei îi promite Să-i dăriuască,ca bună răsplată. Din nou nemulțumiți la luptă pornesc Dar Siegfried vitejește îi înfruntă Și pentru comoară cu moartea plătesc, Căci viteazul îi ucide în luptă. Învingător Siegfried,devine rege În Nibelheimul sinistru și tăcut Când sabia promisă,s-o ia,merge, Cu violență-i prins de-un necunoscut. Siegfried se luptă cu ceva nevăzut, Iar lupta este grea,obositoare. Tot luptând,o zi și-o noapte au trecut, Dar iată că un semn acum
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
vasal. Lui Gunter jurându-i să-i fie ca scut, Vița apărându-i,e-al său ideal. Brunhilda și Gunter pornesc la luptă, Iar Siegfried de glugă făcut nevăzut, Sulița și scutul lui Gunter poartă, Să-nvingă regina în luptă tăcut. Învinsă regina,spre Worms au plecat, Ca nunta s-o facă cum au hotărât. Când Siegfried cu Krimhilda s-au cununat, Doar chipul Brunhildei era mohorât. Pe Gunter Brunhilda nu îl iubește Și noaptea cu cingătoarea îl leagă, Agățându-l
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
Gunter pe Siegfried l-au decis Să meargă cu toții la vânătoare, Dar planul ca Siegfried aă fie ucis, Doar Hagen îl va pune n aplicare. Deci recunoștința binelui făcut Astfel Gunter lui Siegfried îi arată, Căci acceptând planul lui Hagen, tăcut, Și el e complice la crunta-i faptă. Siegfried ,sabia șo armura și-a scos Și către apa râului se-ndreaptă, Dar Hagen mergând după el,furios Lancea-i înfige în crucea brodată. Ca trupul lui Siegfried să fie adus
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
a ascuns, Dar el privind-o cu o ură oarbă A tăcut,fără să-i dea nici-un răspuns. Furioasă, atunci capu-i retează, Chiar dacă-n luptă,doi frați a pierdut, Apoi pe Hagen îl interoghează, Dar și el privește regina,tăcut. Ca răzbunarea să-i fie depilnă, Lui Hagen,Krimhilda capu-i retează, Moartea lui Siegfried,e doar a lui vină, Iar Hagen murind,ura-i încetează. Neștiind nimic de crima burgundă Vasalul lui Attila e revoltat, Că din a Krimhildei
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > TĂCUTE UMBRE... Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Tăcute umbre vin și pleacă Să-și caute drumul către stele Lăsând un semn...cântând o notă Pe portativul vieții mele... Tresar uimite când
TĂCUTE UMBRE... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380355_a_381684]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > TĂCUTE UMBRE... Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Tăcute umbre vin și pleacă Să-și caute drumul către stele Lăsând un semn...cântând o notă Pe portativul vieții mele... Tresar uimite când un gând Încearcă să le înțeleagă Și se ascund în noaptea rece Uitând speranțe să culeagă... Tăcute
TĂCUTE UMBRE... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380355_a_381684]
-
Tăcute umbre vin și pleacă Să-și caute drumul către stele Lăsând un semn...cântând o notă Pe portativul vieții mele... Tresar uimite când un gând Încearcă să le înțeleagă Și se ascund în noaptea rece Uitând speranțe să culeagă... Tăcute umbre vin și pleacă Luând cu ele-un dor pribeag Ce l-am simțit cândva, demult Trecând al sufletului prag... Se scurge timpul în clepsidră Țesând în juru-mi clipa sumbră Când pentru cei ce vor veni Voi fi și eu
TĂCUTE UMBRE... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380355_a_381684]
-
umbre vin și pleacă Luând cu ele-un dor pribeag Ce l-am simțit cândva, demult Trecând al sufletului prag... Se scurge timpul în clepsidră Țesând în juru-mi clipa sumbră Când pentru cei ce vor veni Voi fi și eu tăcută umbră... Referință Bibliografică: Tăcute umbre... Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2299, Anul VII, 17 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Luca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
TĂCUTE UMBRE... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380355_a_381684]
-
Luând cu ele-un dor pribeag Ce l-am simțit cândva, demult Trecând al sufletului prag... Se scurge timpul în clepsidră Țesând în juru-mi clipa sumbră Când pentru cei ce vor veni Voi fi și eu tăcută umbră... Referință Bibliografică: Tăcute umbre... Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2299, Anul VII, 17 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Luca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
TĂCUTE UMBRE... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380355_a_381684]
-
ei, care oricât încerca s-o nțeleagă, nu reușea. Mieii puteau foarte bine să pască în grădina casei, și nu să piardă ea timpul cât era ziua de lungă, rătăcind pe dealuri, fără să mănânce măcar. Și era așa de tăcută! Bine, niciodată nu fusese o vorbăreață, trăia în lumea ei, introvertită, cu gândurile și cărțile ei, uneori treceau zile fără să vorbească, în afară de saluturile de rigoare și câteva cuvinte schimbate. Tatăl nici nu se obosea s-o înțeleagă, iar frații
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
să mergem-spuse ea neutră, ridicându-se. Suntem departe de casă și soarele apune. El nu spuse nimic. Drumul de întoarcere era apăsător, străin, dușmănos. Coama dealului părea să-i alunge. Păsările parcă îi certau. Până și mieii simțeau tensiunea, mergeau tăcuți, ținând poteca, fără să se abată în nicio parte. "Maria, Maria..." - gemea sufletul lui-, "pasărea mea călătoare!..."-Lacrimile îi curgeau nevăzut, adunându-i-se în gură, calde și sărate, dar deveneau amare când le înghițea, arzându-i ființa-." De ce, Maria
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
al familiei. Îl botezase ca pe băiețelul prietenilor ei din Cannes, aceștia fiind nașii lui. După douăzeci și patru de ore de suferință, Lucas a venit pe lume, mic, negru și foarte cuminte. În primele două zile de la naștere, Syd era foarte tăcută. În capul ei își spunea că băiețelul e urât... sau ea nebună! Când în sfârșit rămase singură în salon cu prietenele ei, le întrebă direct: - E urât copilul meu, nu-i așa? - Nu vorbi prostii, răspunse Miranda, are un ten
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380406_a_381735]
-
șir privesc în oglinda gândului ce nu mai vrea să vină... S-a rătăcit pe culmea timpului pierdut printre meandre... Îl chem adesea, dar e un rebel... Și nu mai vrea s-asculte nici rugile din cer pe care îngerii tăcuți le-adună în fuioare, apoi le fac ghem... Mi le trimit pe roua culeasă de pe flori, să-mi fac din ea oglindă... Și chem din nou gândul, iar el nu vrea să vină, se pierde în lumină... prin timpul regăsit
GÂND... ÎN OGLINDĂ... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380463_a_381792]
-
s-a controlat, acum plătește și nu mă bucur de suferința lui, știu că este grea suferința și, mai ales, e greu să nu ai pe nimeni în preajmă, care să te ajute, să te încurajeze. Gheorghe rămase o vreme tăcut, copleșit de tot, venise cu atâta speranță în sufletul său răvășit de toate necazurile și nefericirile familiei sale. O strânse pe Laura în brațe, pe Ionuț care privea nedumirit la ei, și ieși din rezervă împovărat de tristețe, urmat de
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380427_a_381756]
-
bate, trebuie să o tratăm, nu are voie să fie tristă, ci doar să zâmbească. Poate îi dai un medicament, mie nu-mi place când mami plânge și nu zâmbește, îmi vine să plâng și eu. Laura și Gabi rămaseră tăcuți în fața acestor avalanșe de cuvinte. Pentru un copil de vârsta lui era prea multă seriozitate, prea multe gânduri împovărătoare pentru a le purta în micuțul lui suflețel. - Cred că mami este necăjită că a venit bunicul Gheorghe să ne ia
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380427_a_381756]
-
spus: -Să-ți faci semnul crucii Cum făceau străbunii, Ca să te păzească cel de sus. Să nu uiți în grabă Legea pământească, Ia cu tine-un spic de dor și drag, Dorul de ogradă, De vorbă părintească Și de al căsuței tăcut prag. Nu uita vreo dată În străinătate Neamul tău și graiul strămoșesc, Că ai mamă, tată, Că ai soră, frate Și un suflet mare, românesc. Unde nu te- ai duce, În orice colț al lumii, Nu uita nicicând de sfatul
ZIUA UNIVERSALĂ A IEI ROMÂNEŞTI SAU SĂRBĂTOAREA PORTULUI NAŢIONAL? de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380489_a_381818]
-
tot mai adânc aud cum se sting păsările noastre albe. dar cui să-i mai spun și cine să audă în nopțile cu miros de lămâiță copila aceea cu ochi de chilimbar și râs de miozotis cum trece dureros de tăcută, oarbă și surdă la viclenia timpului. am să-mi așez zilele rămase în brațele ei niciodată înclinate spre apus, cu o sete verticală de înalt, să simt cum alunec în verde și norii până când mă voi așeza descântec să mă
PĂTIMESC AMINTIRILE ŞI ARD de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380530_a_381859]
-
MAI CRED Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Când noaptea-și dilată-n mine insomnia, Amar îți caut privirea pierdută, Mâna-n mâna cu tăcerea și mânia, Ascult tristețea cum plânge tăcută. Păduri întunecate se aprind în gânduri, Seninul se lasă pe brațe de fum, Tălăzuie doru-n umbra din adâncuri, Din amintiri flămândă pasu-ți adun. Și-ți simt sufletul încătușat în ceață Frământul tău în mine se revarsă Caut sclipirea luminii din
EU TOT MAI CRED de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380539_a_381868]
-
să mai fi, coborai încet în altcineva. Amintirile îți reveneau la întâmplare, adesea pierdeai firul, se amestecau sau te aflai vorbind despre ceva ce doar tu vedeai. Nici eu nu mai eram. Niciodată nu ți-ai plâns durerea, te stingeai tăcut. Știam de la medic că durerile sunt cumplite. Și întrebăm mirată iar și iar. -Te doare tată? -Mă doare, fata mea! Stai lângă mine aici pe pat, vreau să vorbesc cu tine. Mă țineai de mâna fără să mă privesti. Ai
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
te prind de mână, să te întreb ceva dar o amintire din copilărie se trezise în mine. Bunicul îmi spusese la moarte bunicii că nu e bine să întorci omul când moare din drum că se chinuie. Te-am privit tăcută, priveam un corp bătrân.Nu, nu ere tata. Tata rămăsese să locuiască în mine. Am crezut că nu mai respiri și ți-am închis ușor ochii cu mâna, atunci te-ai ridicat puțin cu o ultimă forțare și ai scos
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
de hârtie, nu-mi mai împachetezi niciun refren în foi albastre de melancolie și nu cobori senin din niciun tren în gara noastră...,singura în care au mai rămas zorele la ferești... Azi ploaia îmi va duce la culcare umbra tăcută, depănând povești din ghemul unei veri tot mai ciudate ce înrămează arșiți și răcori dar mâine... îmi vei fi din nou în toate speranțele, iubire ce mă dori... Referință Bibliografică: Îmi spun... / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎMI SPUN... de AURA POPA în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380559_a_381888]