30,883 matches
-
adunătura politico-gazetăreasco-folclorică selecționată cu ecusoane nu pare a avea vreo treabă nici cu măreția, nici cu sfințenia lui Ștefan. Influența spirituală a serviciului divin asupra lor nu poate fi decât nulă. Dincolo de ziduri însă, dau peste o priveliște care îmi taie respirația. Răspândiți pe dealurile din jur, în haine de oraș sau în splendide costume naționale scoase din lada de-acasă, veniți cu rulota sau pe jos, unii lângă cortul în care dormiseră peste noapte, mii de oameni stau nemișcați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
copleșit. Vorbea ca o zeitate apotropaică a Asiei extreme, acele întruchipări care arată groaznic și sunt puse în poarta templelor ca să sperie răul. Am rămas încremenit minute în șir, fără să-l mai aud, ca la un film cu sonorul tăiat. Nici acum nu pot să spun exact ce s-a petrecut cu mine. Am vrut să-l iau în brațe pe Hidoșel, să-l sărut. M-a oprit gândul că repet secvența cu milionarul bețiv și sinucigaș căruia Charlot, ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de simțire poetică. Am aceeași senzație de stinghereală ca lângă o frigidă care mimează cu sârguință disperată orgasmul. Și mi-e milă de hârtia bună, plină și netedă, pătată de târâșul „necuvintelor”, creaturi nevertebrate, scalariforme, capul semănând cu coada, le tai în două, le tai în trei, în câte câți vrei, bucățile o iau care-ncotro și nu sunt cu nimic diferite de întreg. Lasă să plouă pe șosele/ Dând tufelor un verde pur/ iradiind cu frig și spume/ scheletul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
aceeași senzație de stinghereală ca lângă o frigidă care mimează cu sârguință disperată orgasmul. Și mi-e milă de hârtia bună, plină și netedă, pătată de târâșul „necuvintelor”, creaturi nevertebrate, scalariforme, capul semănând cu coada, le tai în două, le tai în trei, în câte câți vrei, bucățile o iau care-ncotro și nu sunt cu nimic diferite de întreg. Lasă să plouă pe șosele/ Dând tufelor un verde pur/ iradiind cu frig și spume/ scheletul meu în stil maur/ Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de noroi e infinitul. (Numărătoareă Ce să mai zic, stimați cititori? Să nu credeți că vreau să spun că nu se poate scrie poezie despre unu și infinit. O, cum se poate! zic stănescian: „Mâinile-i de evreu, mâini translucide, Taie-n penumbră șlefuind cristale, Și seara moare-n jur, și te ucide, Serile serilor le sunt egale. Mâinile lui și spațiul de hiacint Pălind într-un ghetou, sunt o părere Pentru senina, calma lui tăcere Care-și visează clarul labirint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de hiacint Pălind într-un ghetou, sunt o părere Pentru senina, calma lui tăcere Care-și visează clarul labirint Nu-l tulbură nici gloria, oglindă Visată de oglinzi, și suferindă, Nici fetele iubind sfios, nici ele. Abandonând metafora și mitul, Taie cristalul, unul: infinitul Hartă a Celui rispit în stele”. (Spinoza, de Jorge Luis Borges, în traducerea lui Anatol Baconskyă Cât privește timpul... N.S. freacă până la urzeală secunda, ora, anotimpurile, timpul ( Această oră o desfășuram ca pe un șal/ înnodat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mintea mea) aduce îngrijorător de mult cu acel sentiment pe care oamenii se grăbesc să-l identifice ca fiind „mustrare de conștiință“. Indiscutabil, fiecare individ a fost înzestrat cu dreptul inalienabil de a-și numi mâncărimile pe dinăuntru după cum îl taie capul, așa că să nu care-cumva să v-așteptați de la mine să fac pe nebunul dacă vreunuia(uneia) dintre voi îi vine cheful să mă arate cu degetul pe stradă „ah, uite-l și p-ăla care are mustrări de conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
schemă dintr-un film cu Brusli pe care l-a văzut la video, Migu nu s-a impresionat prea tare, potolește-te, atât i-a zis, văzuse și el filmu’. Să stau să se încalțe. Primu’!, zice Pipiță și o taie în jos pe scări, se aruncă pe balustradă, alunecă, bufnește îngrozitor, se dă iar pe balustradă, cade pe trepte, se ridică, înjură de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi arată el cum te dai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ar fi lucit și ar fi dat zglobiu din coadă. Teoretic, în acele luni mă apăra și pe mine cineva (de Naghy, de Florea și de găliganii care-i supun la cazne pe puradei). Pe de altă parte, mi se tăia macaroana în multe privințe. Auzeam fraze neobișnuite, rostite sec: „Nu te ridici de la masă până nu termini din farfurie!“, „Nu ieși afară înainte să-ți faci lecțiile!, „Nu mergi la nici un fotbal dacă mai văd balamucul ăsta în casă!“. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
piciorușe, de milă, poți paria liniștit cu Ionuț Costov, când el zice că fetele au puță fiindcă altfel n-ar reuși să facă pipi. Ne-am certat pe drumul dintre D 13 și cofetăria din C 7, pariul l-a tăiat Dodan Sorin, poreclit Șobolanu’, alintat Șobi, iar lămurirea ne-a dat-o Despina Tudorache, de la a IV-a F, care se întorcea de la sifoane. Noi, eu, Ionuț și Șobi, eram într-a treia, în clase paralele, la D, la I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
La ora 3 dimineața, cînd a sunat telefonul, Morris Monk știu, chiar Înainte să ridice receptorul, că la capătul firului se află o femeie, și mai știa Încă ceva : femeile Înseamnă probleme.” Sau ăsta : “Cu puțin timp Înainte de a fi tăiat În bucăți de soldații sadici ai lui Gamel, colonelul Benchley a văzut În minte imaginea căsuței lui văruite din Shropshire, cu doamna Benchley și copiii În prag. “ Sau ăsta : “Paris, Londra, Dijbouti, toate i se păreau ireale, acum că stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Început asta, opera mea de căpătîi, lucrarea vieții mele : “Întotdeauna mi-am imaginat că povestea vieții mele, dacă și cînd...” Dumnezeule mare, “dacă și cînd” ! Înțelegeți, În mod sigur, la ce m-am referit. Nu există nici o speranță. Trebuie să tai tot. Aceasta este cea mai tristă poveste pe care-am auzit-o vreodată. Ca toate poveștile adevărate, nu se poate ști cu precizie unde Începe. Să cauți Începutul e ca și cum ai Încerca să descoperi izvorul unui fluviu. Dai la vîsle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îndemnată de agitația vorace a milioane de celule hămesite, Întotdeauna apuca cea mai mare bucată din orice-i cădea În mînă, chiar dacă era plină pînă-n gît și nu mai putea decît să ronțăiască un pic din chestia respectivă. Firește, Îți tăia definitiv pofta de mîncare dac-o vedeai. Așa că, vă asigur, a optat pentru cel mai mare volum din preajmă. Uneori, Îmi place să cred că primele clipe ale luptei mele pentru existență au fost Însoțite, ca Într-un marș triumfal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai mult de o săptămînă de nopți petrecute bîjbîind Într-un Întuneric precum tușul, În fața mea au apărut brusc raze de lumină ce se strecurau prin podea, dinspre prăvălia de dedesubt. Cu multă vreme În urmă, cineva - nu un șobolan - tăiase o gaură mare și rotundă În tavanul prăvăliei pentru a fixa o lampă, care fusese apoi instalată un pic descentrat, lăsînd de-a lungul marginii acesteia o fantă Îngustă, ca o semilună. M-am apropiat cu mare grijă de crăpătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
trecea. Baza piramidei, așa cum a fost marcată În cele din urmă, acoperea În Întregime vechile state Nebraska și Kansas și o mare parte din Missouri, Iowa și Dakota de Sud. Cuprinse de fervoare, masele de oameni au Început să muncească, tăind piatra din cariere și transportînd-o. În curînd, milioane de persoane munceau În delir. Cu timpul, cunoștințele de inginerie au crescut și au Început să apară birocrațiile. Pentru a putea hrăni milioane de lucrători, agricultura s-a extins și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
simțit liber și-ar fi plecat să lucreze la o fabrică din Împrejurimile Trunpingtonului. După fiecare bombardament aerian, obișnuia să hoinărească pe străzi și să-și noteze cu un fel de speranță prăvăliile sau restaurantele distruse - ca un deținut care taie, una cîte una, gratiile celulei. Doamna Purvis aduse Înapoi cozonacul, Într-o cutie de tablă pentru biscuiți. Trei funți și jumătate?! rosti ea cu dispreț În glas. Abia dacă are trei funți! Să nu te-ncrezi niciodată În societățile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Trei funți și jumătate?! rosti ea cu dispreț În glas. Abia dacă are trei funți! Să nu te-ncrezi niciodată În societățile astea de binefacere. Arthur Rowe deschise ochii. — Ciudat! Foarte ciudat! zise el. Apoi, după cîteva clipe de gîndire: — Taie-mi, te rog, o felie. Doamna Purvis se grăbi să-l servească. Era gustos cozonacul. — Așază-l la loc În cutie, spuse el. Cozonacii de felul ăsta capătă cu timpul un gust și mai bun, dacă-s bine păstrați. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să-l cunoască. — Știrile de astă-seară sînt ceva mai Îmbucurătoare, observă Rowe. — Propagandă! replică individul. — Chiar nu doriți puțin cozonac? Îl Întrebă doamna Purvis. — Poate că domnul dorește mai degrabă un biscuit... Îmi plac cozonacii, cînd sînt bine făcuți, Îi tăie vorba individul, de parcă gustul lui ar fi fost suveran, și strivi pe podea mucul de țigară. — Bine, adu-ne cozonacul, doamnă Purvis. Și ceainicul. Individul Își răsuci În fotoliu trupul scălîmb, așa fel ca s-o poată vedea pe doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de cozonac, pesemne din pricina nervozității. „Trebuie să fie groaznic să fii infirm În timp de război“, Își spuse Rowe, simțindu-se răscolit pînă-n adîncul ființei de primejdioasa lui milă. — Spuneai că ați luat informații despre mine, dar cine sînteți voi? Tăie și pentru sine o felie de cozonac, dar se simți iscodit de ochii individului, care-l privea ca un flămînd ce se uită cu jind prin vitrina unui restaurant la masa vreunui gurmand. De afară se auzi claxonul strident al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
est a Londrei, artileria antiaeriană intrase În funcțiune, iar individul se mișcă neliniștit În fotoliu și spuse: — Fie, aș mai bea o ceașcă de ceai. CÎnd Rowe se Întoarse cu ceainicul, văzu că străinul turna lapte În cești și Își tăiase o bucată de cozonac. Părea să se simtă ca la el acasă; trăsese fotoliul mai aproape de radiatorul cu gaz. Îi făcu lui Rowe semn să se așeze, ca și cum ar fi fost gazda; de altfel, parcă și uitase disputa de adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
capul și spuse cu gravitate: — În situația În care te afli, trebuie să fii deosebit de prudent. — Cred c-ar fi mai bine să Încep cu Începutul, zise Rowe. — Stimate domn, te rog să mă crezi că știu toate Începuturile, Îi tăie vorba domnul Rennit. Lucrez de treizeci de ani În branșa asta. Treizeci de ani, pricepi? Fiecare client Își Închipuie că e un caz unic. Nici pomeneală de așa ceva: toate cazurile se repetă. Nu-ți cer altceva decît să-mi răspunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de crochet de un albastru strălucitor. Cu zîmbetul pe buze, maică-sa Îl Învăluia Într-o privire distrată, caracteristică mamelor ce-și supraveghează copiii. Era vară, și seara se lăsa Încet. „Mamă, am omorît-o...“ Îi spunea el, dar ea Îi tăie vorba. „Nu vorbi prostii, dragul meu! Mai bine ia un sendviș - sînt delicioase!“ „Bine, dar am omorît-o, am omorît-o!“ repeta el, simțind nevoia imperioasă de a o convinge; dac-ar fi reușit, ea i-ar fi putut veni În ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
departe deveni pe de-a-ntregul numai vis. Se văzu culcat Într-o rînă, gîfÎind, În vreme ce tunurile antiaeriene bubuiau undeva În partea de nord a Londrei. GÎndurile Îi rătăceau din nou, slobode, prin acest univers straniu În care trecutul și viitorul tăiau brazde deopotrivă de adînci și a cărui geografie putea aparține atît anului viitor, cît și unui trecut vechi de două decenii. Aștepta pe cineva la o poartă, pe o străduță, cînd deodată, de peste un gard Înalt Îi ajunseră la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de Doris. Întreaga conducere a Apărării Civile i-a lăudat curajul. Îi vom așeza pe sicriu uniforma, da, uniforma ei curată, iar pastorul va rosti o predică frumoasă... — Îmi pare foarte rău, Henry... — O apucase un fel de nebunie, Îi tăie acesta vorba cu furie. N-avea nici un drept să... Și doar i-am spus că zidul o să se năruie! — Dar sîntem mîndri de ea, Henry! zise doamna Wilcox. SÎntem mîndri de ea! Ar fi trebuit s-o Împiedic, urmă Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
semăna acum cu o sală de expoziție În care publicul e ținut la distanță de un cordon. Următoarea ușă prin care trecu fu aceea a cabinetului doctorului Forester. Și cum Închidea fiecare ușă În urma lui, Digby avea senzația că-și taie orice posibilitate de retragere. Atent la orice zgomot, Își auzea inima bătînd cu putere În coșul pieptului. În fața lui se afla acum ușa, acoperită cu o draperie verde, pe care n-o văzuse niciodată deschisă, iar dincolo de ușa aceea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]