4,810 matches
-
Katzi-beg), emirul din portul Cociubei, viitoarea Odessă și celălalt Dimitrie „princeps tartarorum” de la Cetatea Albă, capitala hanatului sau voievodatului Paratalasia, din sudul Moldovei. În marea bătălie de la Sinâe vodă (Apele Albastre), astăzi Siniuha, afluent al Bugului, din toamna anului 1362, tătarii au fost bătuți cumplit. Cadlu-beg a dispărut în timpul luptei. Un tătar cu asemenea nume era semnalat ca trăind, în anul 1382, în Crimeea, dar nu se știe dacă e vorba de aceeași persoană. Ceilalți doi, Hadgi-beg și Dimitrie și-au
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
tartarorum” de la Cetatea Albă, capitala hanatului sau voievodatului Paratalasia, din sudul Moldovei. În marea bătălie de la Sinâe vodă (Apele Albastre), astăzi Siniuha, afluent al Bugului, din toamna anului 1362, tătarii au fost bătuți cumplit. Cadlu-beg a dispărut în timpul luptei. Un tătar cu asemenea nume era semnalat ca trăind, în anul 1382, în Crimeea, dar nu se știe dacă e vorba de aceeași persoană. Ceilalți doi, Hadgi-beg și Dimitrie și-au găsit salvarea prin fugă tocmai în Dobrogea. Sarniski și, după el
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
că acești trei hani ar fi fost învinși în anul 1333 și urmăriți până la gura Tirasului (Nistrului). Ar reieși de aici, dacă data de an din Sarniski ar fi bună, că Olgerd ar fi făcut două expediții de pedepsire în contra tătarilor, una în anul 1333 și alta în 1362, după bătălia de la Sinâe Vodă. Dar, din analiza atentă a contextului Analelor lui Sarniski, în care se continua cu descrierea relațiilor încordate dintre Olgerd cu Dimitrie Ivanovici Donskoi, tânărul cneaz al Moscovei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
târziu se va numi Paratalasia sau Țările tătărăști, pe Dimitrie, princeps tartarorum. În voievodatul acestuia, aveau voie să meargă negustorii brașoveni, saxoni și români cu mărfurile lor să facă negoț, fără a plăti tricessima, așa cum veneau și moldovenii, armenii și tătarii scutiți de vamă. Principele tătar, probabil un creștinat, era singurul simbol ce mai păstra pământul românesc din ceea ce fusese odinioară puterea și suzeranitatea Hoardei de Aur. Bogdan cu Petru și fiii săi rămaseră aliați credincioși Marelui Duce Olgerd, atât în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sau Țările tătărăști, pe Dimitrie, princeps tartarorum. În voievodatul acestuia, aveau voie să meargă negustorii brașoveni, saxoni și români cu mărfurile lor să facă negoț, fără a plăti tricessima, așa cum veneau și moldovenii, armenii și tătarii scutiți de vamă. Principele tătar, probabil un creștinat, era singurul simbol ce mai păstra pământul românesc din ceea ce fusese odinioară puterea și suzeranitatea Hoardei de Aur. Bogdan cu Petru și fiii săi rămaseră aliați credincioși Marelui Duce Olgerd, atât în luptele contra mongolilor, cât și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și inundă Moldova cu misionari catolici. În timp de doi ani de zile, călugării minoriți puteau să se mândrească la Roma că au izbutit să catolicizeze „o parte din neamul cel mare al valahilor ce trăiesc pe la hotarele Hungariei dinspre Tătari”. Un Andrei de Spoleto a prins atmosfera grea în care se făcea prozelitismul și dezvăluia Marelui Pontif, că succesul în propovăduirea catolicismului ar fi asigurat, numai dacă s-ar trimite la Răsărit de Carpați misionari, care să știe limba acestui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Un act emis, în 3 iunie 1374, la Bârlad, pe care istoriografia română îl socotește îndoielnic, ni-l arată pe Jurg, cneaz litowski și voievod al Moldovei, stăpân și peste Cetatea Albă. În ultima luptă, Iucaș Litovoi (Lituanul) învinse pe tătari la satul Vlădiceni, pe Nistru, și, drept răsplată pentru vitejia sa, el a fost numit locțiitor al domnului (naniesnic) la Cetatea Albă și dăruit cu un sat, Zubrăuți. Formularul documentului nu prezintă nimic suspect. El este aidoma cu cel dat
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ca domn al Țării Românești, Dobrogea, unde Ivanco, fiul lui Dobrotici, sub amenințarea turcilor, încheiase luptele cu genovezii printr-un tratat semnat în 27 mai 1387, rămânând pe seama acestuia din urmă. Ca o consecință a asigurării liniștei dinspre lituani și tătari, Mircea cel Bătrân, după încorporarea Severinului, Amlașului și Făgărașului, în 1388, ocupă regiunea dintre Dunăre și Marea Neagră. Atunci, mulți genovezi s-au refugiat din țara lui Dobrotici în regiunea de sud a Moldovei, de teama turcilor. Înainte de 15 iunie 1389
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de Roman, care se intitula, în 30 martie 1392 și 5 ianuarie 1392, mare voievod singur stăpânitor al Moldovei și întregii Valahii (Minore) de Plonini (din Țara Șipenițului) și până la Marea cea Mare. La aceste teritorii aflate în litigiu între tătari și lituanieni se referă iarlâc-ul emis în 20 mai 1393, de către Toktamâș la Tana Donului, unde se refugiase, după pierderea marii bătălii de la Kundurcia cu Tamerlan, din mai 1391, când îi cere lui Iagello și alianța în contra inamicilor comuni. Cum
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
așa de mult de ajutor în contra turcilor, după bătălia de la Rovine. La 6 ianuarie 1359, voievodul Moldovei se lega de Vladislav Iagello și mai mult. El specifica în actul său de omagiu că va lupta împotriva craiului Ungariei, împotriva turcilor, tătarilor și prusienilor. Și angajamentul său nu era numai pe hârtie. Spre sfârșitul anului 1395, el trimise o sumă de arcași contra cavalerilor teutoni. Îndată după acest eveniment, el a început pregătirile pentru o intervenție, alături de lituani, împotriva tătarilor, după înfrângerea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
împotriva turcilor, tătarilor și prusienilor. Și angajamentul său nu era numai pe hârtie. Spre sfârșitul anului 1395, el trimise o sumă de arcași contra cavalerilor teutoni. Îndată după acest eveniment, el a început pregătirile pentru o intervenție, alături de lituani, împotriva tătarilor, după înfrângerea catastrofală a lui Toktamâș pe valea râului Terek, între Marea Caspică și munții Elbruzi, în aprilie 1395, de către Timur Lenk (Tamerlan). În încercările lui de a reveni pe tronul Hoardei de Aur, marele han a căutat ajutoare la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
la un conflict care a avut repercusiuni neprevăzute și pentru Sud-Estul european. Expedițiile, din anii 1396 și 1398 împotriva Caffei, încununate de succes, au fost paralizate de victoriile ulterioare ale lui Iedighei și Timur Kutlu, susținuți de Timur Lenk. Unii tătari, din trupele înfrânte ale lui Toktamâș, se retrag în regiunea gurilor Dunării, iar alții au trecut marele fluviu pentru a se stabili în Dobrogea, în părțile Babadagului. Dintre aceștia 35.000 au participat, în 1396, la bătălia de la Nicopole alături de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
își trimisese hoardele sale să prade în Lituania, Podolia, Rusia Roșie, supuse Coroanei polone, și Moldova, dar și de dorința de revanșă pentru recucerirea tronului lui Toktamâș. În acest scop, el a mobilizat o armată foarte puternică, alcătuită din lituani, tătarii lui Toktamâș, teutoni, ruși și moldoveni, cu care a înaintat până la râul Worskla. Acolo, și-a întărit tabăra cu „care ferecate cu lanțuri de fier cu multe sinețe, tunuri și arcuri cu vârtej”. Dar, atacul impetuos dat în ziua de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Vitold a fost încercuită imediat și Marele Duce a scăpat cu mari eforturi, apărat de un mic detașament. A urmat dezastrul întregii armate adunată în interiorul cercului de care legate. Ștefan, voievodul Moldovei, și întreaga sa oaste au căzut de săgețile tătarilor lui Timur Kutlu și Iedighei, noii stăpâni ai Hoardei de Aur. În luptele încinse, pentru ocuparea scaunului Moldovei, a reușit Iuga Ologul, fiul lui Iurg Coriat, fiind susținut de Vitold și Svidrigailo, care l-au dus din nou în captivitate
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
problemele de natură economică și politică externă. El a rămas prieten statornic al lui Mircea, la care putea apela oricând, pentru un ajutor armat în fața presiunilor exercitate de lituani din nord, dar a trebuit să adopte o politică elastică între tătarii lui Toktamâș, adăpostiți în Lituania, cu care îl putea presa Vitold, și aceia ai lui Iedighei, stăpânul Hoardei de Aur, după anul 1400. Un sol al său, Costea valahul (moldoveanul), a fost trimis, pe de altă parte, la Vladislav Iagello
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ai lui Iedighei, stăpânul Hoardei de Aur, după anul 1400. Un sol al său, Costea valahul (moldoveanul), a fost trimis, pe de altă parte, la Vladislav Iagello, ca să pregătească relațiile de bună vecinătate cu Polonia. Așa ceva era necesar, deoarece mulți tătari din trupele lui Toktamâș - unele izvoare vorbesc de un număr de 35.000 de luptători, egal cu al participanților la Nicopole - trecuseră Nistru și se așezară în Sudul țării, în drumul lor spre marea bătălie, din 1402, de la Ankara, la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
anularea pretențiilor de înscăunare a pretendentului Ivașco. Primul pas făcut în acest sens îl desprindem din enunțul privilegiului comercial acordat liovenilor de către Vladislav Iagello, care primesc dreptul de a merge cu mărfurile lor în Moldova și de aici în Țara tătarilor, pe drumul moldovenesc și pe cel tătărăsc, ambele străjuite până la Tighina și Cetatea Albă de oastea moldovenească. La rândul său, Alexandru cel Bun a confirmat buna sa intenție prin actul de supunere dat, în 12 martie 1402, la Suceava și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu precizarea în amănunt a taxelor vamale de tranzit prin orașe, la straja din Tighina și brudina (trecerea apei) peste Nistru. Ducând o politică bine chibzuită cu toți vecinii săi, Alexandru cel Bun a evitat, în același timp, conflictele cu tătarii fiilor lui Toktamâș și cu Iedighei, până în anul 1419. Unele momente critice au fost trecute cu multă prudență, când Djedal-ad-Din (Zeleni-Sultan), unul din fiii lui Toktamâș, ajutat de lituani, a ocupat efemer tronul Hoardei de Aur, iar Vitold a zidit
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în conjunctura politică din anii care au urmat, vor aduce locuitorilor Moldovei multe neajunsuri. După înfrângerea lui Iliaș, la 1 februarie 1434, la Dărmănești, pe Suceava, Ștefan, „ca să arate slujbă regelui polon - scrie Grigore Ureche - au risipit o samă de tătari, care au intrat în Podolia să prade” a luat Brațlavul de la Svidrigailo și l-a retrocedat Craiului. Fapta nu a rămas fără urmări. Mai târziu, când Svidrigailo a revenit în drepturile sale, fiind în prietenie cu Sed-Ahmet, unul din numeroșii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ai lui Toktamâș care ocupase Crimeea cu ajutorul lui Vasile cel Orb trimite trupele tătare să prade Moldova. Letopisețul Anonim al țării (zis și de la Bistrița) scrie laconic, fără să arate cauzele incursiunii. „În anul 6947 (1439) noiembrie 28, au venit tătarii și au prădat până la Botoșani”. De teama unei noi expediții de pustiire, pârcălabul Fedor de la Cetatea Albă a fost însărcinat cu pregătirile de apărare și la reconstruirea zidului orașului-port de pe limanul Nistrului. Tătarii lui Sed-Ahmet au pătruns, totuși, din nou
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
anul 6947 (1439) noiembrie 28, au venit tătarii și au prădat până la Botoșani”. De teama unei noi expediții de pustiire, pârcălabul Fedor de la Cetatea Albă a fost însărcinat cu pregătirile de apărare și la reconstruirea zidului orașului-port de pe limanul Nistrului. Tătarii lui Sed-Ahmet au pătruns, totuși, din nou în țară, pe la alt vad al Nistrului și, în 12 decembrie 1440, au ajuns să ardă orașele de reședință domnească, Vasluiul și Bârladul. Un șir de incursiuni au fost organizate de către aceleași hoarde
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
dânsul, ca să nu-și piarză credința”. Dar, pentru a nu supăra pe Cazimir, promite că-l va expulza din țară. „Iar din țară îl va goni” - continuă cronicarul, după care mai adaogă: „Și după aceea s-au dus Mihai la tătari și multă pagubă au făcut leșilor”. Evenimentele s-au petrecut în timpul verii anului 1448, probabil prin luna august, când Petru al II-lea se temea de o incursiune a tătarilor, gândindu-se, desigur, la reacția celui pe care-l expulzase
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mai adaogă: „Și după aceea s-au dus Mihai la tătari și multă pagubă au făcut leșilor”. Evenimentele s-au petrecut în timpul verii anului 1448, probabil prin luna august, când Petru al II-lea se temea de o incursiune a tătarilor, gândindu-se, desigur, la reacția celui pe care-l expulzase. Comportarea loială a voievodului moldovean a fost apreciată de Mihail, dar și de Sed Ahmet cu Svidrigailo. Izvoarele poloneze scriu că, în septembrie-octombrie același an, tătarii lui Sed Ahmet, la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de o incursiune a tătarilor, gândindu-se, desigur, la reacția celui pe care-l expulzase. Comportarea loială a voievodului moldovean a fost apreciată de Mihail, dar și de Sed Ahmet cu Svidrigailo. Izvoarele poloneze scriu că, în septembrie-octombrie același an, tătarii lui Sed Ahmet, la îndemnul lui Mihail, au intrat în Lituania pentru a se uni cu prietenii săi, pătrund apoi în Polonia și ard orașele Starodub și Novogradeț, iar în vara următoare ocupă Kievul, în timp ce alte hoarde operau spre Riazan
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mai greu de rezolvat, mai ales în urma pierderilor de oameni duși în robie. Pentru că nu se putea risca o bătălie în deșertul sarmatic, cu rezultate ca la Worskla, regele polon se gândi să intre în legătură cu șeful unei alte hoarde de tătari, a cărei putere să paralizeze pe aceea a lui Sed Ahmet. Rivalul a fost găsit în persoana lui Hadji Ghirai (1430-1466), pe care l-a ajutat pentru a fi proclamat han al Crimeii în anul 1449. Fiind vorba și de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]