8,384 matches
-
Panciu, de unde este mutat la Fierbinți și apoi la Brăila. Profesiunea îi dă răgaz să se ocupe și de literatură, câteva schițe fiindu-i publicate în „Viața românească”, la care continuă să colaboreze și cu diverse articole, unele pe teme teatrale. Fire insubordonabilă, magistratul e închis, ca instigator, în momentul declanșării răscoalelor țărănești din 1907. La Brăila, unde îl cunoaște pe Panait Istrati, se încadrează în mișcarea socialistă, scoțând ziarul „Dezrobirea”. Semna, totodată, în „Adevărul” și „România muncitoare”, iar în 1910
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
CONSTANTINESCU, Titel (17.II.1927, Râmnicu Sărat - 13.V.1999, București), prozator și poet. Este fiul Ioanei și al lui Constantin Constantinescu, pictor de biserici. Absolvent al Facultății de Filologie din București (1952) și al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (1968), a desfășurat o lungă carieră de regizor la Radio București, departamentul teatru radiofonic. Debutul din „Universul copiilor” (1942) prefigurează vocația de autor pentru copii, C. publicând de-a lungul anilor versuri și povestiri în mai toate revistele
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
În aceste condiții, C. susține, cu argumente mai mult politice și destul de vagi, necesitatea de a se iniția „clădirea” unei literaturi „naționale si românești”. Cu vremea, ambițiile reformatoare sunt abandonate, locul literaturii fiind luat de reportajele judiciare sau de cronicile teatrale și muzicale. Este adevărat că și redactorii literari de valoare părăsiseră ziarul. Primul dintre ei fusese I. L. Caragiale, care pleca după o activitate de șase luni, răstimp în care tipărise aici editoriale politice semnate cu inițiala C. sau cu pseudonimul
CONSTITUŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
cu inițiala C. sau cu pseudonimul Falstaff, articolul În Nirvana, scris la moartea lui M. Eminescu, cronici dedicate evenimentelor politice ale zilei și cronici fanteziste iscălite când Hans, când Nastratin ori Zoil. Cu acest ultim pseudonim erau semnate și cronicile teatrale ale fostului director de teatru, păstrând încă în suflet urmele dezamăgirilor și necazurilor, dar scriind totuși cu obiectivitate. Îngăduitor cu „producțiile teatrului național”, el combătea meschinăria cronicarilor dramatici, coalizați în susținerea micilor interese particulare și indiferenți față de soarta teatrului. Interesul
CONSTITUŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
combătea meschinăria cronicarilor dramatici, coalizați în susținerea micilor interese particulare și indiferenți față de soarta teatrului. Interesul pentru scenă s-a păstrat și după retragerea lui Caragiale din redacție, noul cronicar dramatic, Scarlat Cocorăscu, dovedindu-se un avizat cunoscător al vieții teatrale autohtone. La C. au mai colaborat, cu articole politice, N. Volenti, M. E. Papamihailopol și D. Teleor. Versuri dădeau Scarlat Orăscu, D. Teleor, M. Gregoriady de Bonacchi, foarte adesea G. Coșbuc și, la începutul carierei literare, viitorul nuvelist I. Al.
CONSTITUŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
lui Bacovia poate fi trasată nu doar în atmosfera și imagistica versurilor, dar și în supralicitarea lirismului prin sarcasm, patetism și expresivitate excesivă. Oscilând între poza damnării și tonalitatea elegiacă, poetul rămâne programatic contestatar, fixând în notații dramatice - chiar dacă adesea teatrale - o dureroasă marginalizare: „În fuga lor, toți oamenii Cetății/ Călcau, nepăsători, pe trupul meu bubos,/ Lăsându-mă, sfârșit și rupt, pe jos./ Îngrozitoare, ghearele singurătății/ Rupeau din răni fâșii de carne crudă,/ Și nimeni nu voia să mă audă./ Din
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
A debutat în 1975 la revista „Amfiteatru”, cu un grupaj de versuri, iar editorial, în 1983, cu volumul Naștere vinovată. Intrarea în scenă a lui C., carte din 1984, nu este străină de un anume mimetism și de recuzita procedeelor teatrale ce „regizează” sensibilitatea „ramurii etice” a promoției optzeciste. Gestul poetic este învestit cu valoare morală și existențială de act-limită, iar autorul ia o atitudine sentențios-moralizatoare, convertită în orgoliul solitudinii și al tăcerii, în pofida nevoii de comunicare și a încrederii în
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
discursului social în spațiul intra- și extratextual, precum și de rolul factorilor contextuali în creația literară. Studii deschizătoare de perspective analizează nașterea romanului românesc (explicată prin instaurarea relațiilor de piață), originea și funcționarea miturilor literare (Alecsandri), rolul publicului în orientarea repertoriului teatral de la jumătatea secolului al XIX-lea ș.a.m.d. Introducere în teoria lecturii (tradusă în 1993 în Italia) reprezintă o sinteză interdisciplinară a problematicii lecturii, convocând cunoștințe de teoria textului, semiotică, psihologie și sociologie a receptării, hermeneutică, critică și istorie
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
CRĂCIUNESCU, Ioana (13.XI.1950, București), poetă. Este fiica Leontinei (n. Moraru) și a lui Ion Crăciunescu, inginer. C. a absolvit în 1973 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” și a fost, până la plecarea din țară, în 1989, actriță a Teatrului „C. I. Nottara” din București. Debutează în „România literară” în 1968, cu versuri, iar în volum în 1977, cu Scrisori dintr-un câmp cu
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
în România. Versurile ei se remarcă prin siguranța mânuirii abstracțiunii într-o formulă poetică bine definită și care nu-și pierde nici o clipă zvâcnetul carnal, altfel spus, sinceritatea. O imagistică hrănită de lecturi și pusă în mișcare de o gimnastică teatrală a afectivității sunt atuuri în plus. SCRIERI: Scrisori dintr-un câmp cu maci, București, 1977; Duminica absentă, București, 1980; Supa de ceapă, Cluj-Napoca, 1981; Iarnă clinică, București, 1983; Mașinăria cu aburi, București, 1984; Caietul cu adnotări, București, 1988; Creștet și
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
ministru ad-interim la Departamentul Dreptății și ministru al Cultelor. În 1882 a devenit membru de onoare al Academiei Române. Debutul lui C. se leagă de „Curierul românesc” al lui I. Heliade-Rădulescu, unde în 1847 publică notații satirice în proză și cronici teatrale, urmate de versuri patriotice, apărute fie aici, fie în „Pruncul român”, „Popolul suveran” ori în „România viitoare” și „Republica rumână”, reviste scoase la Paris de emigrația română. Are un rol însemnat în înființarea societății „Junimea română” și a revistei cu
CREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
și I. Ianov, autorii dramatici abordează de preferință satira socială. Subiectele erau extrase din realitățile întregii societăți, de la boieri până la țărani (I. Slavici, Fata de birău, 1871 și Toane sau vorbe de clacă, 1874). Nu a fost neglijată nici revista teatrală, în această direcție manifestându-se I. Negruzzi care a scris Beizadea Epaminonda (1885), pe muzică de Eduard Caudella, iar cu D. R. Rosetti, Nazat! (1886) și Zeflemele (1888). Tragediile și dramele trezesc și ele interesul, îndeosebi cele cu subiecte din
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
, revistă literară și artistică apărută la București, bilunar, între 25 octombrie și 10 decembrie 1919. Nu are o casetă pentru echipa de redacție, dar rubricile fixe („Cronica teatrală”, „În treacăt”) sunt semnate la fiecare număr de Sandu Pop, Alex. Alexandrescu, Miron Negrea. Din O vorbă înainte reiese intenția „idealistă” a editorilor, doritori de „încurajarea tinerelor talente”, urmând „calea de mijloc”, care în numerele următoare se arată a fi
CRINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286494_a_287823]
-
membrul pretins paralizat atunci când nu e atent. DSM-IV-TR sugerează, de asemenea, câteva trăsături asociate care reprezintă variațiile extreme ale reacției unui individ la pierderea unei funcții: de la belle indifférence (lipsa de preocupare pentru simptome) până la afișarea simptomelor într-un mod teatral sau histrionic. Conform DSM-IV-TR, la copiii sub 10 ani, simptomele de conversie se vor manifesta, cel mai frecvent, prin convulsii sau probleme de mers. Simptomele cel mai des acuzate la copii și adolescenți sunt pseudoconvulsiile, tulburările de mers și paralizia
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
a operei, recunoscând a fi fost supusă clișeelor ideologice și dogmatice. Notorietatea căpătată de B. imediat după 1944 în „noua dramaturgie” se datorează nu numai obedienței față de ceea ce se cerea în epocă, ci și talentului de bun meșteșugar în tehnica teatrală, dar și unei certe înzestrări de moralist, sensibil la tipologia umană în rapidă schimbare. Urmând exemplul lui I. L. Caragiale, din altă epocă de tranziție forțată, B. sesizează „noile forme fără fond” ce se voiau introduse în societatea românească a anilor
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
Viața unei femei - evocă „anii de luptă a comuniștilor în ilegalitate și imediat după instaurarea puterii populare”. Câteva personaje, articulate ingenios, în fond cu o inteligență a manipulării ieșită din comun, sunt cel puțin viabile. Dar seria cea mai interesantă teatral, ca și sub raport documentar, este aceea dedicată mediilor funcționărești, gazetărești, actoricești, precum și noilor parveniți - Mielul turbat, Rețeta fericirii, Siciliana, Opinia publică, Travesti, Fii cuminte, Cristofor. Piesele acestei serii reușesc să capteze, în pofida unor abile trasee de îndoctrinare, prin darul
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
intră în trupa Teatrului Național din Cluj, după care se transferă la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila și la Teatrul Național din Timișoara. În 1961, în urma unui concurs, vine la București la Teatrul Regional (dramă și estradă). Renunță la cariera teatrală și este angajată la Editura Meridiane, ca redactor la secția de teatru-cinema. Scrie versuri de la vârsta de paisprezece ani, publicându-le în revista pentru copii și studenți „Țara visurilor noastre”. Atunci își alege pseudonimul Maya Bistra, sub care colaborează la
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
prin mijlocirea culorii specifice fiecărui tărâm în parte, prin diversitatea expresiei care, elocventă până la senzorialitate, atinge parcă esența lucrurilor și a faptelor (acestea mereu fulgurante, incisive, de o concentrată forță epică). A XI-a poruncă (1969) are la bază experiența teatrală a autoarei. Scena și culisele ei sunt descrise cu o claritate analitică din care nu lipsesc nici melancolia, nici cinismul sau sinceritatea brutală, alternând într-un joc de trăiri subtile. Moartea centaurului (1970), volum de proze scurte și nuvele, prefigurează
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
biografic Figuri contimporane din România (1911), traduce din Dostoievski. În 1913 este redactor-șef la cotidianul lui Al. Bogdan-Pitești, „Seara”; ține rubrica polemică „Tabula rasa”, având ca țintă pe Take Ionescu, Ion I. C. Brătianu, O. Goga, pe socialiști, și cronica teatrală și artistică, cu pagini memorabile despre Constantin Brâncuși, Șt. Luchian, Th. Pallady. Redactor la „Steagul” (1915-1916, 1918), director, împreună cu Gala Galaction, al săptămânalului „Cronica” (1915-1916), subvenționat de Al. Bogdan-Pitești, susține ideea neutralității României. Rămas în capitala ocupată de armata germană
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
și actor la Naționalul ieșean. După absolvirea Liceului Internat din Iași, B. pleacă la București, înscriindu-se la Academia Regală de Muzică și Teatru, clasa profesoarei Lucia Sturdza-Bulandra. Debutează, cu poezie, în „Viața Românească” (1938), scrie la „Însemnări ieșene” (cronică teatrală), „Opinia”, „Front literar”, „Bis”, „Arta liberă” ș.a. Actor de mare prestigiu, interpret de roluri memorabile în spectacole cu piese din dramaturgia română și universală, inimitabil în Miroiu din Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Rică Venturiano din O noapte furtunoasă
BELIGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285688_a_287017]
-
1948). A scris poeme pentru copii și tineret (Grică Pierde-Vară, 1955, Lauda de sine nu miroase-a bine..., 1957), proză (romanele Două surori, în revista „Nistru”, și Soldații, apărut fragmentar în săptămânalul „Cultura”), a publicat reportaje, schițe, recenzii și cronici teatrale în reviste și ziare din Chișinău („Cultura”, „Nistru”, „Femeia Moldovei”, „Moldova socialistă”, „Învățătorul sovietic”, „Tinerimea Moldovei”). Cunoscător temeinic al limbilor greacă, latină, franceză, germană și rusă, B. a tradus proză, poezie, dramaturgie din literatura Greciei antice (Lisistrata de Aristofan, Medeea
BELISTOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285691_a_287020]
-
, Anamaria (15.XI.1958, București), prozatoare. Este fiica Danei Lovinescu (n. Crivetz) și a actorului Radu Beligan. A absolvit secția de regie film (promoția 1981) a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București. În 1982 părăsește România și, după șapte luni de lagăr în Germania, emigrează în Australia. Lucrează ca regizor și scenarist la Melbourne, predă la Australian Film, Television and Radio din Sydney. A publicat în „Vatra”, „Ramuri
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
Universității din București. Distribuit, încă de pe băncile Conservatorului, în diferite roluri, B. va absolvi, în 1901, clasa de declamație condusă de C. I. Nottara. Împreună cu o mică trupă de diletanți, începe, din primăvara anului 1903, o serie lungă de turnee teatrale în principalele orașe ale Transilvaniei. Inițiativa trezește un interes deosebit în epocă. Societatea pentru fond de teatru român îi acordă prima sa bursă de perfecționare, condiționată de organizarea și instruirea ulterioară a diletanților din această parte a țării. Bursa îi
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
B. izbutește în bună măsură prin memorialul Impresii de teatru din Ardeal (1908), unde sunt descrise plastic locuri și medii sociale, sunt portretizați oameni pe care autorul i-a cunoscut. Lucrarea, în ansamblul ei, proiectează imaginea unei activități de pionierat teatral și ocupă un loc distinct între scrierile sale epice. B. mai publică, în periodice, reportaje, cronici și comentarii teatrale, portrete, evocări, interviuri, articole diverse. Îl preocupă condiția morală și materială a actorului, starea dramaturgiei originale, rolul teatrului în promovarea ideii
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
medii sociale, sunt portretizați oameni pe care autorul i-a cunoscut. Lucrarea, în ansamblul ei, proiectează imaginea unei activități de pionierat teatral și ocupă un loc distinct între scrierile sale epice. B. mai publică, în periodice, reportaje, cronici și comentarii teatrale, portrete, evocări, interviuri, articole diverse. Îl preocupă condiția morală și materială a actorului, starea dramaturgiei originale, rolul teatrului în promovarea ideii de unitate națională, istoria teatrului românesc. În contextul dramaturgiei românești de la începutul secolului, ca și în ansamblul operei literare
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]