3,283 matches
-
fereastra murdară acoperind Întreaga Încăpere ca un văl cenușiu. Era frig. Constată cu spaimă că i se aduseseră apă proaspătă, fructe noi. O bucată de pâine mirosind Îmbietor o ademenea de pe o farfurie de argint. Prin urmare, cineva intrase În temnița ei În timp ce dormea. Așadar, erau tot timpul cu ochii pe ea. Groaza ei creștea și odată cu ea slăbiciunea, osteneala, foamea. Odaia Începu să se Învârtă În jurul ei, la Început mai Încet, apoi din ce În ce mai repede. „Am să mor“, Își spuse. „Am
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
va vindeca. E tânăr și puternic și pe mâini bune. Credeți-mă, va trăi, chiar și numai de dragul Înălțimii Voastre. Veniți, pe drum vă voi povesti totul. O ajută să-și tragă zdrențele peste cap și-o conduse afară din temniță. Pe trepte zăcea paznicul, cu un pumnal Înfipt În spinare. — Tu l-ai omorât? Credeam că mânuiești numai dalta și ciocanul, nu și spada! Deci ești și războinic? — Nu știu, domniță, nici nu mai știu ce sunt. N-a bănuit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cele mai potrivite. Un vuiet amenințător se ridica din mulțimea care se apropia, strângând cetatea În cercuri tot mai strânse, ca Într-un inel de fier. Părea vuietul mării pe timp de furtună și răz bătea până jos, În adâncul temnițelor unde zăceau pri zonierii. „În sfârșit, au venit“, Își spuse Simeon. „Trebuie să fie Conrad cu oamenii lui. Numai că până la noi n-au cum să ajungă. Înainte de-a străpunge ei porțile, o să ne omoare temnicerii. Cine știe ce taine ascund
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mucegai. Auzi pași apropiindu-se și-și spuse: „De data asta s-a sfârșit Într-adevăr totul.“ Apoi auzi o bufnitură, ca și cum un corp omenesc s-ar fi prăbușit la pământ, și un zornăit de chei. Dincolo de gratiile care despărțeau temnița lui de galeria lungă și Întunecoasă, văzu o siluetă Înaltă, ușor adusă de spate, Învăluită Într-o manta largă cu glugă. — Tu ești pietrarul cel străin? Întrebă umbra, Încercând să deslușească În Întuneric. — Da, eu sunt. — Cine te-a trimis
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
toți. Cu mâinile sale uriașe, Îl ridică pe cavaler ca pe o marionetă și-l azvârli jos pe pardoseala de piatră din curte, la picioarele lui Conrad, care măturase În câteva clipe slaba Îm potrivire a asediaților. — Aruncați-l În temniță dacă mai trăiește, spuse acesta. Mâine Îl vom atârna În furci În piața din Freiburg, Împreună cu ceilalți trădători din Molsheim, care și-au meritat pedeapsa... Iar dacă a murit, Îi vom atârna leșul acolo, În rând cu tâlharii. Prin faptele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
arborelui. Alois Denk, nume încă prezent pe firme, a fost un bijutier al împăratului Franz Iosef. În România, Denk este o familie bucovineană, apoi moldoveană, începând cu Ambrozie, străbunicul, Adolf, bunicul, Gheorghe, tata, silvicultori pe Domeniile Coroanei, apoi pușcăriași în temnițele și canalele umanismului socialist. A.B.Ce pregătiți pentru cititorii Dvs.? După peste 30 de ani de trudă, renunțări și reluări, am pus un punct final poemului "Testamentul din strada Nisipuri", pentru că nimic nu poate fi isprăvit pe lumea asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
avut loc la târg? Stimată poetă Baciu, evenimentele literare au fost multiple și inevitabil diverse. Evenimentul care a polarizat însă interesul marelui public și al mass-media occidentală românească (televiziune) a fost lansarea excelentului volum de memorii ale președintelui Ion Diaconescu: Temnița Destinul generației noastre. Este suficient să amintesc faptul că la lansarea Temniței (la Cafeneaua "Capșa" din Lepzig, structurată ingenios de Mihai Oroveanu) au fost prezenți: președintele României, Emil Constantinescu, academicianul Gabriel Țepelea, ministrul Culturii, Ion Caramitru, președintele Uniunii Scriitorilor din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și inevitabil diverse. Evenimentul care a polarizat însă interesul marelui public și al mass-media occidentală românească (televiziune) a fost lansarea excelentului volum de memorii ale președintelui Ion Diaconescu: Temnița Destinul generației noastre. Este suficient să amintesc faptul că la lansarea Temniței (la Cafeneaua "Capșa" din Lepzig, structurată ingenios de Mihai Oroveanu) au fost prezenți: președintele României, Emil Constantinescu, academicianul Gabriel Țepelea, ministrul Culturii, Ion Caramitru, președintele Uniunii Scriitorilor din România, Laurențiu Ulici, doamna Zoe Petre, prefațatoarea Temniței, doamna Maria Berza, diplomați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
faptul că la lansarea Temniței (la Cafeneaua "Capșa" din Lepzig, structurată ingenios de Mihai Oroveanu) au fost prezenți: președintele României, Emil Constantinescu, academicianul Gabriel Țepelea, ministrul Culturii, Ion Caramitru, președintele Uniunii Scriitorilor din România, Laurențiu Ulici, doamna Zoe Petre, prefațatoarea Temniței, doamna Maria Berza, diplomați, critici, scriitori, oameni de radio și televiziune și un numeros public german. Al doilea eveniment, a fost lansarea de către Eminența Sa Ion Robu, Primatul Bisericii Romano-Catolice Române, a strălucitoarei exegeze Mircea Eliade, semnată de analistul Wili
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
că a căutat să discute cu directorul închisorii, Alexandru Dumitrescu, încă din primele zile. El cerea zilnic să fie scos la raportul directorului, însă 1. Închisoarea din Pitești era împărțită în mai multe secții, în funcție de cuantumul pedepsei celor închiși: corecție, temniță grea, muncă silnică. În afară de aceasta, camerele erau cunoscute printre deținuți după fosta lor destinație (spital, biserică) ori după locație (parter, subsol). a fost amânat în repetate rânduri atât de către gardian, cât și de către Dumitrescu însuși, care, probabil, nu era obișnuit
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Învinuit inițial pentru crima de favorizare a crimelor de acte de teroare și acte de pregătire la acte de uneltire contra securității interne a RPR, i s-a schimbat încadrarea, fiind, în cele din urmă, condamnat la 5 ani de temniță grea și confiscarea averii pentru nedenunțarea actelor de teroare, dar achitat în privința celorlalte acuzații. Datorită acestei schimbări de încadrare, Bărbosu a avut o condamnare mai mică decât ceilalți implicați. Comportamentul lui Bărbosu pe parcursul acțiunii de la Gherla este contradictoriu. Cu toate că, împreună cu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
comuna basarabeană Dudești pe 24 mai 1928 și a fost arestat pentru activitate în cadrul centrului studențesc legionar Iași, unde era student în anul II la Electromecanică. A primit o condamnare de 5 ani, redusă, în urma recursului, la 4 ani de temniță grea1. A fost transferat de la Suceava la Pitești la începutul lui noiembrie 1949 și ținut în carantină la o cameră de la subsol, împreună cu Bogdanovici, Lucinescu, Dan Dumitrescu, Cornel Pop, Păvăloaie, Mărtinuș și alți câțiva deținuți. A participat la bătăile din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Nicolae Călinescu S-a născut la 18 ianuarie 1924 în comuna Plenița, județul Dolj, și a urmat cursurile Liceului Militar din Craiova și Timișoara. În octombrie 1941, a fost condamnat la muncă silnică pe viață, însă după doi ani de temniță a fost trimis pe frontul de răsărit și a căzut prizonier în Crimeea. A reușit să evadeze din lagărul de la Tiraspol și s-a întors pe jos în țară, unde s-a prezentat la un alt regiment, alături de care a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Medicină din Timișoara, deși s-a transferat ulterior la Cluj. A fost arestat prima dată în urma alegerilor din noiembrie 1946, iar a doua oară în octombrie 1948. Fugit de sub escortă și prins ulterior, a fost condamnat la 7 ani de temniță grea, într-un proces din 14 iulie 1950. A fost închis la Jilava (mai 1949-iulie 1950), Poarta Albă (21 iulie 1950-noiembrie 1950), Peninsula (noiembrie 1950-iulie 1953), Gherla (iulie 1953-ianuarie 1955) și Oradea (ianuarie aprilie 1955). Contactul cu acțiunea exportată de la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
decembrie 1949. Transportat la Jilava, a fost avertizat de Iosif V. Iosif și Ion Păunescu asupra bătăilor din Pitești, astfel că l-a rugat pe grefier, un fost gardian care se purtase omenește cu deținuții, să nu îl trimită în temnița argeșeană. Grefierul l-a ajutat până în iunie 1951, când s-a scuzat că nu îi mai poate ține dosarul. A ajuns la Pitești într-o perioadă în care nu mai aveau loc torturi. Transferat la Gherla cu lotul din august
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cei bătuți, să îi predea lista cu cei care pot fi folosiți mai departe în acțiune ca agresori, pentru a fi mutați în camere cu regim mai blând, să îi facă o listă cu cei din secțiile muncă silnică și temniță grea care trebuie torturați, dar și să tortureze. Ordinul de a bate l-ar fi primit în a doua jumătate a lui noiembrie 1949 și a 'rămas valabil până la plecarea mea din penitenciarul Pitești, adică până în august 1951'. Popa 'Țanu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
conform actelor oficiale, pe 17 decembrie 1954. Aurel Vișovan Arestat în vara lui 1948 pentru că organizase un grup de elevi în Sighetu Marmației pe o structură asemănătoare cu aceea a Frățiilor de Cruce, a fost condamnat la 10 ani de temniță grea. Transferat la Pitești în toamna lui 1949, a fost torturat la camera 4-spital la sfârșitul lui decembrie, după ce i-au fost smulse informațiile de către Coriolan Gherman. La schingiuirea celor din seria sa au participat atât deținuții din jurul lui Țurcanu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și până acum e un sfert de veac de când tot ostenesc unii, în timp ce alții fură, la - și din - proiectul unei revoluții, care în țara noastră nu se poate face... Dacă până la Revoluție tânărul medic de la Socola încerca eva‑ darea din temnița de maximă securitate care era România, prin literatură - citind enorm, dar și scriind fărĂ speranța de a-și vedea publicate cărțile -, de foarte mulți ani, plecată din Iașul natal, și-a asumat misiuni internaționale ale diferitelor organi‑ zații ale lumii
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în Țara Oașului și Maramureș, de cea austriacă 144 de 9 ani în Bucovina, de cea rusească 106 ani în Basarabia, România de la 1918 visa veșnica neatârnare în hotarele ei firești.... Cât privește Bucovina Hurmuzăcheștilor și a „Arboreștenilor” ieșită din temnița de la 1877, susținută apoi de bărbați din familiile Morariu, Berariu, Bucevschi, de personalități ca Ieraclie Porumbescu, Dim. Petrino, Vasile Bumbac, preotul Constantin Morariu, T. Robescu (dr. Gh. Popovici), Constantin Berariu, Sextil Pușcariu, Ion I. Nistor, Nicu Dracea, Mihai Teliman, Em
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
iunie - iulie 1849, din cauza unor articole în care se vorbea „în mod obraznic și răzvrătitor” despre arestarea lui Bariț și „Poziția ierarhiei române în Austria”, iar altădată pentru articolul iscălit E.H. (Eudoxiu Hurmuzachi). Atunci Hurmuzachi a executat trei zile de temniță militară. GH. HURMUZACHI ALEXANDRU HURMUZACHI Redactor responsabil la ziarul Bucovina în perioada 1848-1850 și președinte al Societății pentru literatură și cultură română în Bucovina Secretar de redacție la Bucovina a lucrat studentul teolog Iracle Porumbescu (numele adevărat Golembiovski), pe atunci
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în anul 1894 ziarul Partidului Național din Ardeal „Dreptatea”, la Timișoara., dar numai un an de zile l-a putut conduce, căci în 1895 a fost implicat de guvernul ungur în 23 procese de presă și condamnat la 2 ani temniță, pe care a ispășito până în anul 1897 în închisoarea din Vaț. Cu trupul slăbit de regimul aspru al temniței ungurești, Braniște trece în 1897 Carpații în Bucovina, și cu ajutorul regretatului Iancu Flondor, întemeiază la Cernăuți ziarul Patria. Activitatea ziaristică a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
putut conduce, căci în 1895 a fost implicat de guvernul ungur în 23 procese de presă și condamnat la 2 ani temniță, pe care a ispășito până în anul 1897 în închisoarea din Vaț. Cu trupul slăbit de regimul aspru al temniței ungurești, Braniște trece în 1897 Carpații în Bucovina, și cu ajutorul regretatului Iancu Flondor, întemeiază la Cernăuți ziarul Patria. Activitatea ziaristică a lui Valeriu Braniște în Bucovina, în timpul celor aproape 3 ani cât a condus ziarul partidului național român a fost
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
iunie, în numărul 27, Cuvântul Țărănimii relevă Lămurirea venită de la preotul Adrian Boca: „vă rog să constatați că nu am nici un amestec în lucrarea bisericii din comuna Frasin”. (Din Bucșoaia la 8 iunie 1928). „Un escroc pedepsit cu doi ani temniță ajunge magistrat”, „Un hoț, primar și ctitor de biserici”, „Pentru javrele de la Glasul Bucovinei”, „Primarul Romul Cândea condamnat la 10 zile închisoare”, erau titluri care reflectau nu numai combativitatea celor de la Cuvântul Țărănimii, cât mai ales lupta politică a acestora
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
iunie 1895 - Zaharie Voronca. Zaharie Voronca (l851— 17 iulie 1920) Zaharie Voronca este unul dintre autorii telegramei de condoleanță, trimisă primarului de Iași cu prilejul centenarului decapitării lui Grigore Ghica Vodă. Se știe că comitetul „Arboroasei" a fost aruncat în temniță și apoi achitat. Studentul Z. Voronca, însă, pentru dârzenia-i, atitudinea și îndrăznețele-i răspunsuri la dezbaterile procesului, a fost eliminat pentru un an de la Universitatea din Cernăuți, trebuind să stea în Regat. Ieșit preot, a perindat în acest post
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
De la știri mărunte aflau cititorii vestea din revista religioasă bucureșteană Amvonul că în Capitală „s-a înființat și constituit o societate pentru patronajul condamnaților, al cărei scop creștinesc, întemeiat pe cuvintele Mântuitorului: „Veniți binecuvântații părintelui ceresc căci am fost în temniță și m-ați cercetat” este de a face ca și condamnații să fie redați societății oamenilor cinstiți, după ce vor ieși din închisoare. Societatea își va îndrepta privirile, îndeosebi, către copiii abandonați moralmente, căci ei sunt cei care fac să crească
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]