6,328 matches
-
convulsie, între mârlănie și delir. Suntem cu toții vinovați și cu toții victime. Cum ne-am mai putea reabilita în ochii noștri și ai celorlalți? Ce mai e de salvat? Uneori - deformare profesională - îmi spun că numai limba română, cu micul ei tezaur de împliniri intraductibile, merită încă o posteritate. Dar e limpede, pe de altă parte, că ea n-a fost niciodată mai batjocorită ca acum. Se vorbește sângeros de urât, cu un apetit al promiscuității și al degradării de care cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
coroane, care figurează stări instabile ale materiei într-o epocă în care durata lor foarte scurtă nu permitea încă perceperea lor, sînt acoperite de pietre prețioase. Într-o expoziție prezentată actualmente la Paris, care reunește ce s-a păstrat din tezaurele regale, poate fi văzută coroana de la ungerea lui Ludovic al XV-lea. În starea ei inițială, aceasta era împodobită cu două sute optzeci și două de diamante, șaizeci și patru de pietre scumpe colorate - șais prezece rubine, șaisprezece safire, șaisprezece smaralde
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
carte ce se împrumuta atunci la elevi, din care am aflat lucruri noi despre istoria Bucovinei și a țarii. La toate întâlnirile noastre ne amintim de această acțiune de salvare a cărților de la pierzanie, cărți ce constituiau atunci un adevărat tezaur pentru bibliotecă școlii. În timpul anilor de școală, au fost situații mai puțin obișnuite pentru elevii de azi și anume, absolvirea a două clase într-un singur an școlar, acest lucru necesitând foarte multă muncă și o bună pregătire. Printre cei
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
de pildă, spălând bani negri; care Înseamnă o muncă necuantificată, adică furată. Ca să tăiem acest nod gordian, ne ducem - unde? - decât la aceea care știe totul, ca născătoare a tot, adică la coana Natură. Dar ce mai are banca? Un tezaur, fie el real, un seif, fie doar ideatic, adică o cifră Într’un registru sau calculator. Un acumulator deci, nu de curent, dar de valoare. Și cine poate fi acest acumulator, tezaur, În care mereu intră ceva, mai mult decât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
coana Natură. Dar ce mai are banca? Un tezaur, fie el real, un seif, fie doar ideatic, adică o cifră Într’un registru sau calculator. Un acumulator deci, nu de curent, dar de valoare. Și cine poate fi acest acumulator, tezaur, În care mereu intră ceva, mai mult decât un alt ceva care iese? Desigur, planeta, Terra. Cine ar fi depunătorul? Adică acela care, muncind sau vânzând ceva al lui, depune banii la bancă? Acela e Soarele. Care muncește, mai mult
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-se dacă vreți, pentru a depune la „Terrabank“ banii, adică energie. Să vedem acum cine e bancherul. Evident, acela care știe să numere „banii“. Pe Terra, doar planta o poate face. Ea ia „banii“, lumina adică și Îi depune În tezaur. Spălându-i, adică transformând energia radiativă a Soarelui În energie chimică: amidon, proteină, grăsime, adică În substanța de rezervă pe care o tezaurizează În sine sau În trăistuța cu de-ale gurii cu care-și Înzestrează succesorii: semințele... sau În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atâtea specii dispărute, atâtea În curs de extincție. Cum? Prin băncile de gene care devin, chiar de stau pe loc, o „arcă“ În care se suie genomul pentru care mediul a devenit ostil. Semantic, ar fi mai nimerit a spune tezaur, nu bancă, căci accesul la o bancă e condiționat de o dobândă, care nici nu există, nici nu și-ar avea rostul, căci ar impune plata unei „taxe de debarcare“ după „potop“, adică taman atunci când ne va fi cuțitul la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care văd În coroană doar un caz particular, regalitatea, nu suveranitatea, adică mesajul real al coroanei, despuind-o și de simbol. Căci o atare coroană nu mai e purtată de cineva ci, Încununând un popor, e păstrată cu sfințenie În tezaur. 5. Între două tururi Bag de seamă Cristi, că ți-a prins bine gheruța trasă deunăzi pe spinare: te-ai dus conștiincios la vot, chit că asta ți-a dat peste cap programul tău duminical - nici nu mă gândesc că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să rămână în preajma Voievodului la Suceava și o oștire formată din trei mii de ieniceri, toate pe cheltuiala Porții Otomane. Sultanul scutise Moldova de plata haraciului pentru zece ani, haraciul rămânând cel din timpul primei Domnii a Voievodului, făgăduise întoarcerea Tezaurului Țării, care fusese luat de Soliman în anul 1538, atunci când năvălise în Moldova și retrocedarea Bugeacului cu Cetatea Tighinei, din care turcii aveau să se retragă întorcând-o Țării Moldovei. Ca dar de investitură, Petru Rareș a primit de la Soliman
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Petru Rareș a dat Țării o perioadă de pace și liniște în care Voievodul a înfrumusețat Țara cu biserici și mănăstiri, precum făcuse și părintele său, Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt și dacă Sultanul nu a mai înapoiat Moldovei Tezaurul și Bugeacul, nici Petru Rareș nu s-a mai prezentat vreodată la Istambul. Garda de cinci sute de ieniceri pe care Sultanul i-o dăduse a fost refuzată de Voievod încă de la plecarea sa de la Istambul, zicându-i Sultanului că
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
un proces ce nu mai putea fi stăvilit. Reacția guvernului bolșevic de la Petrograd, care nu mai ținea seama de lozinca „autodeterminării până la despărțirea de stat”, pe care o lansase la început, a rupt relațiile diplomatice cu România și a confiscat Tezaurul Românesc aflat în custodie la Moscova, angajându-se să-l păstreze și să-l restituie doar în mâinile poporului român. În aceste condiții, românii de pretutindeni s-au manifestat și cu prilejul sărbătoririi zilei de 24 ianuarie, în noile condiții
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
profundă înțelegere, oferind poporului polonez întregul său ajutor posibil, cu excepția celui militar, primindu-i în refugiu guvernul și Președintele, alte autorități statale, precum și a miilor de militari și civili, trecuți în România. Guvernul român a înlesnit pe teritoriul său trecerea Tezaurului polonez către Anglia, prin portul Constanța. Sperând că Anglia și Franța vor lua măsuri de stopare a acțiunilor militare întreprinse de Germania, România a tărăgănat cât a putut de mult împlinirea prevederilor Acordului economic germano-român, încheiat în martie 1939, nesatisfăcând
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
dar a oferit cu totală dăruire, un bogat material de cercetare specialiștilor în domeniu. În șezătorile boreselor a fost întotdeauna așteptată pentru spiritul ei animator în ale cântărilor. Reținem și de la Lonoaica câteva piese ce sigur a contribuit la îmbogățirea tezaurului folcloric al satului și al zonei noastre, parte din Țara Oltului. Cîntec de șezătoare Găzdiță, găzdiță, gazdă ca pe tine N-am găsit pe nime să ne țîie ghine : C-un blid de pâsat, tu ne-ai săturat, C-o
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Olt și Carpații făgărășeni, martoră seculară a suferințelor îndurate de Neamul Românesc, a vut fericirea să dea din seva rădăcinii sale etnice, adânc înfiptă în pământul și crezul latin, un număr însemnat de intelectuali naționaliști, care au păstrat în popor tezaurul graiului, credinței, obiceiurilor strămoșești, în decursul milenarei stăpâniri străine. Prin mintea lor plină de înțelepciune, prin dragostea lor de Neam și Patrie, acest tezaur a fost transmis din generație în generație, în scopul înfăptuirii idealului național, realizat în vremurile noastre
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în pământul și crezul latin, un număr însemnat de intelectuali naționaliști, care au păstrat în popor tezaurul graiului, credinței, obiceiurilor strămoșești, în decursul milenarei stăpâniri străine. Prin mintea lor plină de înțelepciune, prin dragostea lor de Neam și Patrie, acest tezaur a fost transmis din generație în generație, în scopul înfăptuirii idealului național, realizat în vremurile noastre. împrejurări vitrege au făcut ca poporul nostru, timp de secole să trăiască despărțit prin granițe, iar munții noștri de totdeauna să fie sortiți să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a fos profesor la Liceul din Făgăraș. Cânduleț Ieronim, n.1910, a fost învățător în sat, decedat. Cânduleț Laurenția, învățătoare, căsătorită cu Suma Eugen, decedată. Budac Gheorghe, economist la B.N.R., a făcut parte din grupul care a pus la adăpost tezaurul național în anul 1941, când România a intrat în cel de-al doilea război mondial. Decedat în Timișoara. Giurcă Ilie, n. 1924, învățător la Școala primară din Cârțișoara și la cea din Berivoi-Făgăraș. Dragoman Silvia, profesoară, pensionară în Făgăraș. Stoica
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
unei mâni de femeie i-ar fi plăcut s-alunece pe netezimea ei ... și nici o sărutate depusă pe acea frumoasă frunte n-ar fi știut pe ce depune și n-ar fi știut ce trezește de desuptul acelui os ... un tezaur de vise ... o Arabie-ntreagă de sentențe, de gândiri, de basme 253 . La fel cu trăirea în trecut, rememorarea unei dureri ori a unui sentiment autentic, toate sunt descrise în plinătatea meandrelor sale: îmi place să trec prin lume cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
piese etnografice de certă autenticitate și, evident, de valoare muzeistică... Dar toate discuțiile privind eventuala redeschidere a muzeului se poticnesc în același punct: voia moștenitorilor. Mai bine zis, lipsa de voință a celor ce au intrat, legal, în posesia unui tezaur pe care nu-l respectă fiindcă nu-l înțeleg. Una-i să moștenești patru boi și alta un muzeu! Singura urmașă a lui Toader Hrib a fost o stră-stră-verișoară. Prin sat se vorbește că prima grijă a noii stăpâne a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mult cartografiate. Nu chiar toate panseurile sunt formidabile nici nu-i chip să emiți doar propoziții strălucite. Dar multe din cele peste 1000 de "pastile" sunt atât de dense, încât se cuvin citite de două ori ascund cu grație mici tezaure ale observației profunde și neașteptate: Fiecare bărbat își are problemele ei", " Dacă nu ești contra nimănui, nimeni nu e pentru tine", "Orice gunoi se crede îngrășământ", " Cine fură azi un ou... dar cine mai fură azi un ou?", "Partea leului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
presărate brambura în citatele din Grama). C ercetând bucoavne vechi, dai de urma trecerii lui Eminescu. Unele consemnări au fost preluate de Călinescu în întregime, altele, parțial. Nu puțini sunt autorii care pur și simplu le ignoră. Iată, de pildă, tezaurul de informații reprezentat de cărțile lui Rudolf Șuțu (el își scrie numele "Suțu", probabil din pricina ortografierii franțuzite "Suotzou"); cele două volume din "Iașii de odinioară" (1923, 1928) nu s-a învrednicit nimeni să le reediteze, iar cercetarea lor este permisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vede "situații licențioase" în nevinovata reprezentație cu Svejk (1981 ehei, ce spectaculoasă evoluție a cunoscut teatrul românesc de atunci!), are anumite idiosincrazii, am zice, firești (Baranga, Davidoglu, Voitin), creditează excesiv alte texte (mă tem că inclusiv ale subsemnatului...) Cartea, adevărat tezaur de informație, scrisă cu rigoarea profesionistului și distinctă finețe intelectuală, se intitulează "Semnul cumpenei". * Î n 1993 mă aflam la Yad Vașem, în Israel. Datorită intervenției fostului coleg de facultate Leon Volovici, am putut cerceta, în impresionanta arhivă a institutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ți-ai găsit cu cine să-ți pui boii-n plug, cu mine! Că-i scoți fără coarne cât ai zice pește... Și am eu ac să-ți vin de hac!" Învățase și acumulase din moși-strămoși un veritabil și inepuizabil tezaur de înțelepciune populară. Proverbe. Zicători. Snoave. Strigături. Parabole. Istorioare. Fabule. Ghicitori. Leacuri pentru om și pentru animalele de pe lângă casă. Tratamente naturiste cu rouă de pe flori, cu humă, cu lutișor negru, cu unsori din anumite plante și flori. Mă rog, câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și de activitate! Inimă curată și cuget înaripat! În toate acestea profesorul este ancorat, preocupat, implicat direct, învățându-l pe copil să viseze, să acumuleze, să creeze, să acționeze cinstit și necontenit, încrezător și cutezător, încât să îmbogățească, să sporească tezaurul de valori materiale și spirituale, averea și experiența înaintașilor. Și fiecare copil, pe care-l instruim devine un om pe care-l formăm și-l câștigăm pentru prezent și pentru viitor. Căci viitorul se proiectează și se formează la catedră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prizonier într-o cușcă de fier. Am lăsat în urma mea grămezi uriașe de cadavre, râuri de sânge, groază și lacrimi amare, cum n-a mai fost nimeni în stare de la începutul lumii și până astăzi. Am strâns de peste tot un tezaur cum n-are nimeni. Și acum, în ajunul expediției mele spre China, vreau să-mi îndepliniți o dorință. Care, Măria Ta? au strigat într-un glas sfetnicii stând în genunchi, în fața Sa. Să-mi aduceți în grabă, la Curtea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
grabă, la Curtea mea din Samarkand, din lumea întreagă, din toate națiile și din toate timpurile, pe cei mai mari artiști ai lumii, care să-mi facă un tablou al meu pentru posteritate. Cine va reuși, va primi jumătate din tezaurul împărăției și pe fata mea, singura mea odraslă, giuvaerul vieții mele, în căsătorie... Dar cine va îndrăzni și nu va reuși, îi voi tăia căpățâna pe butuc, în piața publică din Capitală. Ei, ne-am înțeles? Înțeles, Măria Ta!, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]