541,899 matches
-
ai propus în plan literar, în pofida tuturor reticențelor și modelor care vin peste noi... R.B.: Și ce-i de făcut cu călătorul? Dispune el de un capital sporit de simpatie din partea localnicilor? R.W.: Da, desigur - călătorul este binevenit cît timp călătorește, cît timp este pe drum... el vine și pleacă, iar pentru oamenii locului faptul că un călător este doar în trecere (rîde) - este confortabil, nu atît pentru că nu te deranjează, cît pentru că nu trebuie să te ocupi de el
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
plan literar, în pofida tuturor reticențelor și modelor care vin peste noi... R.B.: Și ce-i de făcut cu călătorul? Dispune el de un capital sporit de simpatie din partea localnicilor? R.W.: Da, desigur - călătorul este binevenit cît timp călătorește, cît timp este pe drum... el vine și pleacă, iar pentru oamenii locului faptul că un călător este doar în trecere (rîde) - este confortabil, nu atît pentru că nu te deranjează, cît pentru că nu trebuie să te ocupi de el. Situația este puțin
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
roman aparținând romancierului, probabil irlandez Liam O^Flaherty, intitulat Ceață la Dublin. Un delator se strecura dintr-o secție de poliție mărginașă, pe o vreme de pâclă deasă, bucuros să nu fi fost văzut de nimeni. Ocolea pe străzi dosnice, timp de tensionate ceasuri. Descindea, în fine, într-un subsol, probabil locuința lui. Acolo, pe toate scaunele instalat, îl aștepta un tribunal, gata să-l judece... Însă un alt adolescent putea să prindă gustul unei vieți duble, să simtă un imbold
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
Gheorghe Berindei, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Constantin Flondor, Paul Gherasim, Ion Grigorescu, Mihai Horea, Florin Mitroi, Horia Paștina, Ștefan Sevastre, Afane Teodoreanu, Mircea Tohătan și Vasile Varga. Cîțiva dintre acești artiști, Horia Bernea, Florin Mitroi, Vasile Varga, au dispărut între timp, devenind, ei înșiși, istorie, iar Paul Gherasim, ideologul din umbră și pictorul extrem de precaut, a pășit decis în spațiul public și a deschis, în ultima vreme, vreo trei expoziții. Prezența constantă este aceea a lui Mihai Sârbulescu însuși, moderatorul și
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
înșiși, istorie, iar Paul Gherasim, ideologul din umbră și pictorul extrem de precaut, a pășit decis în spațiul public și a deschis, în ultima vreme, vreo trei expoziții. Prezența constantă este aceea a lui Mihai Sârbulescu însuși, moderatorul și, în același timp, cel de-al paisprezecelea pictor care provoacă și, implicit, participă la ampla discuție despre ucenicie. Pentru o mai bună înțelegere a naturii și a scopului cărții Despre ucenicie, unică pînă acum în literatura noastră de specialitate, unică atît prin intenția
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
lingvist Gheorghe Ivănescu. Toți mi-au fost profesori. Ei puteau servi ca modele, dar în alte împrejurări. N-au fost decît parțial modele, pentru că nu aveau voie să fie modele, așa cum le dicta și pregătirea, autoritatea și contribuțiile științifice. - În timpurile bune, normale, ale școli, marii profesori adunau în jurul lor ucenicii, pe care îi inițiau. Mai era cu putință așa ceva în vremea studiilor dumneavoastră universitare? - Se mai putea, dar oarecum semilegal și cu circumspecție din partea profesorilor, care erau practic urmăriți. Am
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
acesta e singurul criteriu. Discuția e falsă și n-am înțeles-o niciodată. Au apărut niște năzdrăvănii prin manulele de istorie. Acestea se cer neîndoios eliminate. Nu se poate. Sînt nume a căror prezență e de discutat. Să mai treacă timp, să vedem dacă rămîn în conștiința noastră. Nu poți strecura, așa, la colț de masă, pe prietenul din copilărie în paginile unui manual. - În școala franceză, pe care o cunoașteți destul de bine, există mai multă rigoare și măsură? - Chiar exagerat
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
dai la bibliografie, te ocupi de un curent. - Și excesele acestea cum vor putea fi temperate? - Eu cred că se poate realiza în cadrul fiecărei catedre. La Universitatea din Iași, la Catedra de literatură română s-a refuzat această limitare a timpului în care să se predea disciplina. În patru ani. Atunci ai o perioadă în care selectezi numele de care nu te poți lipsi, dacă ești specialist în domeniul literaturii române. Iar la cursurile opționale poți să te ocupi de ce vrei
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
îndeletnicire a Domniei Voastre. Ar fi interesant de cunoscut ce rol credeți că ocupă azi valoarea în judecarea literaturi ? Adresez întrebarea unui critic cu antene extrem de fine. Asta cu atît mai mult cu cît criticii trăiesc în România mai tot timpul sub imperiul revizuirii. - Problema revizuirii a pus-o cel dintîi Lovinescu, cu talentul și competența lui de critic și mai ales cu moralitatea lui impecabilă. La noi acum selecția valorilor ia conotații cu totul străine de literatură. Nu putem confunda
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
încape nici un fel de discuție. Nu trebuie să închidem ochii la ceea ce-au făcut scriitorii, sînt destui care privesc la ei ca niște procurori, cu o competență pe care nu știu de unde și-au luat-o, dar în același timp nu ne este îngăduit să nu vedem valoarea, s-o relevăm și să încercăm să o argumentăm. - Edițiile critice, la care faceți referire ca la un instrument esențial în magistratura critică, sînt în suferință. Editura care le tipărea, "Minerva", a
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
poetici și tendințe, pluralității de coduri artistice. Într-o mai mare măsură decât la componenții promoțiilor anterioare, lumea fiecăruia dintre acești poeți e una personală, de uz propriu, cu margini bine trasate; și greu reductibilă la idei critice preconcepute. "Aerul timpului", contextul Tranziției, limbajul determinant, realismul, expresionismul și alte asemenea elemente de analiză sunt cu totul insuficiente pentru a prinde substanța volatilă a poeziei tinere, structura ei de sensibilitate. În fond, orice experiență lirică autentică își inventează reperele, cerând criticii un
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
-și prindă la butoniere câte o floare. Mai mult, s-ar fi răsculat instinctual asupra gustului colectiv, ca niște agitatori voluntari ai obiceiurilor neconsolidate. Pe scurt, ar fi fost dușmani potențiali ai tuturor mărginirilor, în special ale acelor repertoriale. între timp cei patru saxofoniști s-au acoperit de diplome, premii, granturi, stagii. Dar mai ales de experiență. Experiența ca început al înțelepciunii. Experiența ca memorie a unei sume semnificative de lucruri. Experiența ca rădăcină a convingerii conform căreia, prin investigare profundă
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
care le-a tot îngrămădit și care, oricum, amenință să se reverse ca o lavă încinsă de amintiri și de fapte, de grațioase eșecuri și teribile confirmări. Am aflat-o direct de la sursă după câteva ore de evocări și pomeniri, timp în care a celebrat (a câta oară?) fascinația taclalei, aparența dăruirii integrale în ritualul fertil al dialogului, discreția trăită și justificată ca refuz al ipocriziei, în fine, înțelepciunea unui septuagenar pe cât de pudic, pe atât de vulnerabil, cu alte cuvinte
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
merită să fie pus la adăpost. Cu prioritate, partiturile lui Iannis Xenakis și Pascal Dusapin. Și iată că a sosit momentul bilanțului. Un moment în care tare m-aș bucura să prindă curajul de a nu mai amâna lupta cu Timpul și cu Spațiul, adică cu amintirile și cu selecțiile, demarând acel suprem exercițiu de exorcizare care este cartea unei vieți. O carte pentru și întru arta sunetelor. La toate acestea am meditat pe când eram martor la recitalul lui Francesco Filidei
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
un măturător de stradă bătrân, cu mătura în mână, sprijinită-n caldarâm, contemplă îndelung, aplecându-se pentru a vedea mai bine, șinele de tren întinse în vitrină, mașinuțele colorate. Moș Crăciunul de carton înconjurat de beculețe strălucitoare. în tot acest timp mângâie calm, afectuos, bățul lustruit al măturii sale". (p. 38) în cazul lui Cristian Popescu clișeul poet-vizionar nu funcționează și ar trebui mai degrabă înlocuit cu acela de poet-fotograf. în cadrele surprinse uneori cu o nemăsurată voluptate predomină lucrurile simple
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
gloabă"; "om îmbătrânit și sleit de puteri, ramolit"). În dicționarul academic (DLR) apar în citate "niște rable de mănuși" sau "rabla lui de cal"; aplicarea la ființe sau la obiecte care nu sînt mecanisme a scăzut însă considerabil în ultimul timp. Pe de altă parte, dicționarele atestă productivitatea derivativă a termenului. Cele publicate în a doua jumătate a secolului XX cuprind verbul familiar a (se) rablagi (,a se învechi, a se uza, a se deteriora") și participiul său adjectival rablagit, cuvinte
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
derivativă a termenului. Cele publicate în a doua jumătate a secolului XX cuprind verbul familiar a (se) rablagi (,a se învechi, a se uza, a se deteriora") și participiul său adjectival rablagit, cuvinte fără îndoială de uz curent: "de la un timp încoace mi se întâmplă să am unele dureri de genunchi, mai ales la piciorul drept, destul de puternice. Oare încep să mă rablagesc?" (forum.top-solutions.ro); "mai este liftul ăla super rablagit care te coboară în adâncuri?" (copilulmeu.ro). Derivatul rablagiu
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
fie consemnat. Internetul furnizează și cîteva cuvinte mai recente, necuprinse în dicționare, din familia lui rablă. Tipice pentru uzul familiar-argotic contemporan sînt diminutivul răbluță și formația glumeață rablament. Valoarea afectiv-ironică a diminutivului se asociază mai ales cu sensul "mașină, automobil": "timp de o oră - o oră jumătate stăteam pe lîngă mașini și discutam fiecare ce-l mai doare la răbluța, zambilica, carolina sau grăsunicaťlui" (daciaclub.ro); "neapărat carnet și după aia o răbluță la mîna a 2a" (romanian-portal.com). La cuvîntul
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
serios, prea complex și cu prea mari consecințe din toate punctele de vedere pentru a putea fi rezolvat de o singură persoană într-unul sau două articole. O dezbatere la scară națională se impune, dezbatere care în cel mai scurt timp să conducă la schimbarea în sens european a sistemului. Dar nu numai despre sistemul de acordare a titlurilor academice este vorba: ultimele evenimente, cumpărarea din piață a subiectelor pentru examenul de bacalaureat, au demonstrat peremptoriu cât de grav afectat este
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
istoria religiilor? Ar fi un dezastru dacă, ceea ce a fost salvat în condițiile foarte grele de dinainte de 1990 să fie astăzi distrus din incurie și intrigi de proastă calitate. Nu avem nicio scuză dacă nu realizăm în cel mai scurt timp posibil o atmosferă intelectuală academică europeană în adevăratul sens al cuvântului. Iar pentru aceasta este nevoie de reformarea instituțiilor publice, de o politică în domeniu coerentă care să conducă la eliminarea imposturii și de acțiune în convergență a adevăratei elite
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
din Little Wallop), care putea fi ceva mai sprințar, cel puțin ca replici. Și aici femeile dețin supremația. Mostră: "Nu poți omorî oamenii doar pentru că nu ești de acord cu ei!" la care se răspunde cu "Asta-mi spuneau tot timpul doctorii. Niciodată nu puteam cădea de acord asupra acestui subiect". Oricum, văzînd familia în cauză, soția vicarului (Scott-Thomas) capătă rolul de clovn, dar și pe acela de trezorier al secretelor și de etalon al normalității, deci are muncă de făcut
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
inima mesajului s-a scurtat, lumea e tot mai tentată să meargă direct la conținut fără obligatoriile ocoluri narative și stilistice specifice, specifice viziunii tradiționale despre literatură, în general și despre roman, în special. Lumea este grăbită, nu mai are timp de mofturi estetice, vrea fapte, întâmplări, idei (asta mai rar) clare, spuse limpede, pe înțelesul tuturor. Pentru tot mai mulți, literatura nu (mai) este decât o prelungire a faptelor diverse din presa cotidiană, a telenovelelor și a filmelor. De ce se
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
buna creionare a personalităților unor eroi fictivi. Altminteri, dincolo de aerul lor apoftegmatic, revelațiile raționamentelor nu se impun mereu cu puterea evidenței: " ŤOprește-te clipă!ť Mai important decât orice în această vorbă celebră mi se pare curajul de a crede că timpul s-ar putea vreodată opri." Iată, una dintre concluziile la care, mărturisesc, nu m-am gândit nici o secundă după lectura capodoperei lui Goethe. Mult mai interesante și mai credibile sunt observațiile directe ale "diaristului". Ochiul de prozator al lui Gheorghe
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
securist, multiplicat cu n dosare să se transforme într-o probă a acuzării, înainte de a-l lua la întrebări mai mult decît legitime pe autorul procesului verbal. Fiindcă altfel ajungem să uităm că informatorii n-au fost totuși securiști, în timp ajungem să credem că securiștii par niște patrioți onorabili.
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
nenorocul)... nostru e că, în dramatica înfruntare de astăzi a inteligențelor umane din toată lumea, nu avem o cultură consumată; că, în linii mari, nu am ajuns încă la o plictiseală distinsă; că mai avem, vom mai păstra în noi, câtva timp, copilăria de a crede în povești; de a asculta și, eventual, chiar de a scrie povești.
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]