3,029 matches
-
soare și oamenii își ridicau sticlele ochilor și dinții rânjiți spre el. Dar nu bucuria, ci mânia era cea care le anima ridurile fețelor. Urlete și grohăituri sălbatice se ridicau până la Bătrân din satele din vale. Sătenii agitau prin aer topoarele cu tăiș dublu și coadă scurtă. Privea uimit acest joc ciudat: țăranii se ordonau în cercuri concentrice care urcau dealul în vârful căruia se afla el. Nu încăpea nici o îndoială; el era motivul mâniei lor și lui îi erau destinate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Privea uimit acest joc ciudat: țăranii se ordonau în cercuri concentrice care urcau dealul în vârful căruia se afla el. Nu încăpea nici o îndoială; el era motivul mâniei lor și lui îi erau destinate sunetele nearticulate și mișcările smucite ale topoarelor. Trebuia să se apere în vreun fel, dar instinctul de autoconservare acționează cu întârziere în astfel de situații neașteptate. începu să deslușească fețele crispate ale sătenilor și ochii lor injectați de o inexplicabilă ură. Singura lui salvare era castelul de pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe care le lăsau în urmă. Ca într-un ritual, țigani gabroveni cu cercel în ureche, cu plete negre, lucioase, unse cu unt topit, goi până la brâu sau doar în vestă peste bustul fibros și nădușit, forjau și ciocăneau cuțite, topoare, foarfece, vătraie sau potcoave, acționând în același timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Îndepărtarea micilor necazuri, din care-l scotea, pe fiecare Împotmolit: cu o priză, cu o garnitură, cu un robinet, cu un televizor, cu o ușă, cu un geam, cu o poartă, cu vreun lacăt, cu vreo sapă ruptă, sau vreun topor știrb sau neascuțit, mă rog, cam cu de toate. Ca, de altfel, și În prezent. Pe când, Gugu Porumbaș - pe atunci arbitru de fotbal, director al Alimentației publice a județului și patron de hotel și de restaurant. De aici, de altfel
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
deschisă, pus mereu pe șotii, care, printre altele, avea obiceiul s-o năcăjească mereu pe mama ei, făcându-i tot felul de șicane. Astfel, câteodată, sculându-se pe la miezul nopții ca să bea apă, strecura sub perna consoartei sale câte un topor mânjit cu sânge și o mulțime de pene lipite de ascuțișul lui... Sau ungea clanțele de la uși cu vaselină, cu borhot sau chiar excremente, după care se culca la loc, pândind cu urechea, cum cei ai casei, buimăciți de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dincolo de graniță, pământul părea pustiu. Bisericile străluciră un timp, apoi crucile aurite fuseseră date jos de pe cupole, iar clopotele, sparte În bucăți și urcate În mărfare. Tătucul Stalin avea nevoie de gloanțe și statui. Icoanele fuseseră și ele despicate cu toporul și stivuite În chilii, pentru a servi drept lemne de foc. O mănăstire, despre care babulea Îi vorbise de atâtea ori, fusese transformată În post de poliție, iar alta, În grajd. Vaci grase, și altele costelive, numai piele și os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a fost prezentat cazul unui bărbat, care și-a lovit femeia, pentru că nu i-a servit masa. Femeia avea mai mulți copii, dintre care ultimul, în vârstă de trei luni, pe care bărbatul, în furia lui, l-a lovit cu toporul în cap, 98 periclitându-i viața. Femeia trebuie să-i dea bărbatului, nu numai sex ci și mâncare, nu-l interesează pe bărbat de unde s-o procure. Din păcate, societatea nu asigură securitatea femeii. În familie, cei doi soți adună
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
a venit femeia-capră, care, după ce l-a curățat de frunze, și-a desfăcut picioarele cruciș, chemând cu behăitul ei subțire și lovituri de copite În dușumea pe femeia-beschie, ce stătea ascunsă Într-un ungher, sprijinită de o mătură și un topor, În așteptarea deznodământului final. Ceea ce-a urmat trece mult dincolo de marginile Înțelegerii umane. Curățat de crengi și frunze, Oliver a fost Întins pe spate și rașchetat de asperități cu glaspapir. Femeia-beschie nu a ținut cont nici de sentimentele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și poate l-ar fi pictat șezând cu sticla la gură pe icoana ce trepida sub el. Bikinski Însă nu era de față, el hălăduia acum pe alte meleaguri, pașii săi, târându-se prin Piața Unirii, se Îndreptau spre Casa Topor, așa că Noimann fu nevoit să-și dea singur replica... „Vom trăi și vom vedea”, zise el. Privind mai bine În jurul său, medicul se liniști. Ceea ce credea că sunt icoane nu erau decât niște frunze veștede de toamnă pe care vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cap, dându-i În loc un alt bun. Femeia o ținea Însă pe a ei. Vroia ca mânzul să fie tăiat În două cu ajutorul unui joagăr. Ca să scape de belea, bărbatul, Împreună cu blânda sa soție, cu fața toată numai lacrimi, aduseră toporul și beschia, pregătindu-se să-i vină mânzului de hac. Și, când bărbatul ridică toporul ca să-i aplice o lovitură fatală În țeastă, cocoșul cântă de trei ori și totul pieri ca În ceață. Bărbatul și muierea lui stăteau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca mânzul să fie tăiat În două cu ajutorul unui joagăr. Ca să scape de belea, bărbatul, Împreună cu blânda sa soție, cu fața toată numai lacrimi, aduseră toporul și beschia, pregătindu-se să-i vină mânzului de hac. Și, când bărbatul ridică toporul ca să-i aplice o lovitură fatală În țeastă, cocoșul cântă de trei ori și totul pieri ca În ceață. Bărbatul și muierea lui stăteau unul În fața altuia, unul ținând În mână un joagăr, celălalt toporul mânjit de bălegar... „Ei, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
hac. Și, când bărbatul ridică toporul ca să-i aplice o lovitură fatală În țeastă, cocoșul cântă de trei ori și totul pieri ca În ceață. Bărbatul și muierea lui stăteau unul În fața altuia, unul ținând În mână un joagăr, celălalt toporul mânjit de bălegar... „Ei, ce ziceți”, Își Încheie relatarea Satanovski, „nu-i așa că istorioara asta nostimă conține un mare adevăr? Morala ei e simplă: nu te pune c-o femeie, că-l vei vedea pe dracu’ gol...” „Vorbiți de funie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a doua este în întregime dobândită prin învățătură și experiență de viață. Înțelepciune Chibzuința și echilibrul psihic dovedesc înțelepciune și stăpânire de sine. Foc Focul nu se stinge turnând gaz peste el. Cozi În orice pădure cresc și cozi de topor. Floare Oamenii de caracter sunt anevoie de găsit, ca floarea de colț. Carență Fudulia, chiar cu temei, trădează o anumită carență în structura caracterului. Aptitudine Aptitudinea de a relaționa ușor și onest cu semenii este o calitate prețioasă a personalității
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
foșnet, auzea cum se mișcă umbrele pe ziduri. * În Venezuela, membrii unei expediții au descoperit întâm plător o pădure care crește într-o peșteră subterană. Pădurea, formată din copaci foioși, înalți și atât de deși, încât a fost nevoie de topoare speciale pentru a se putea croi un drum, are frunzișul verde, în care clorofila se formează fără ca razele soarelui să pătrundă în peștera subterană. 11. Zenobia îmi devansa gesturile și intențiile; nu știu dacă punctul ei de vedere coincidea cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am acoperit podeaua din lemn, o Înăbuș la focul mic al liturghiei Îi scrijelesc cu gheara de cocoș hieroglifa secretă a lunii pe pîntece. Mercurul din termometru Își izbește coada grea de somon, iscînd vîrtejul Înaltei febre. Aud loviturile de topor ale proniei prin tratatele de medicină, În timp ce vena sihastrei tinereți se zbate pe tîmpla infirmierei ― mă răstoarnă, scoțîndu-mi argintul din oase și răstignindu-mă de-a-ndoaselea crucii, Într-un tîrziu... Nebunii Îmi bolborosesc numele, mă năpădesc răscrucile, În curtea cimitirului mormintele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
-n lumea voastră-abia încap... Dar am să dau curând la cal. O, dormi adânc, mereu, așa, În vise dulci, hidos burghez, Oftând, palate de-ți lucrez, Eu știu și bine-a dărâma. În noaptea asta, iată, sună O serenadă din topor, Amanților, pierduți sub lună, Poeți cu putredul amor. O dormi în noaptea infinită, Burghez cu aer triumfal, Dar preistoric animal În rațiunea aurită. Sub luna blondă nu se plânge, Ci răzbunările se curmă, Martirilor scăldați în sânge, Cânt serenada cea
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
grasă și pe termen lung. De ce nu s-a gândit până acum la o astfel de afacere cinstită? Începe să sară prin încăpere ca un apucat, chiuie de se zguduie pereții, dar deodată cade moale în fotoliu, ca plesnit cu toporul în cap. Sunt tâmpit, suuuuunt un mare tâmpit. Cum de mi-a trecut o astfel de măgărie prin cap?! Cum de nu m-am gândit că pășesc pe un teren minat?! Oțelul românesc și toate mărfurile care merg la export
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
devora, aprioric, optimul comestibil și urmat de mulțimea, plină de curiozitate, care îl lua înainte, ca apa catastrofalelor inundații de primăvară ale Gegiei, refăcu același traseu, ca și atunci când mersese, cu bătrânul Stalin, de lanț, la Baisa. Împreună cu purtători de topoare, întră în sălciile cu frunze cenușii, precum pielea de șoarece, și îndată răsunară lovituri în cioate. Iar cei mai mulți împresurară Pepenoaica. Doar Stalin, ocrotire solitară și tardivă, se zbuciuma, lătrând și urlând a turbare, neînțelegând rostul învălmășitei și gălăgioasei mulțimi. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se porniseră tustrei, cu tot cu Ilarion Cărare, de la care au auzit că bântuise zvonul prin barăci, dar când au răzbit la nișa de unde forfotea puhoiul, l-au repezit pe cel de al treilea, pe Cărare, înapoi, după un clește-patent sau un topor de pompier, ca să taie sârma la coloana de burlane de aeraj, să culce burlanele pe apă și mergând pe ele, să răzbată, până la noi, să ne salveze Iar când Cărare, cel de-al treilea, s-a depărtat, nu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
plec capul că, practic, dacă eram treaz... că nu se ia nimeni degeaba de tine; mergi pe stradă și, gata, sare lumea la bătaie! Dar așa consideram eu. Când eram beat, trebuia să fac vreo ispravă și gata. Luam sabie, topor, coasă și (râde) dădeam în cap la lume. Năpasta țăranilor din Borlești de Neamț. Tată muncitor forestier și mama - acasă. Dacă nu semănam perfect cu taică-miu, spuneam că de pe cine știe unde sunt luat sau ne-o încurcat la maternitate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
din Tulcea cu mașina și chiar a doua zi dimineață. M-a întrebat unde e, în fine. A văzut sângele ăla prin casă... Cât p-aci să ne luăm la bătaie. Eu, dacă eram un criminal cu sânge rece, aveam toporul, aveam satârul acolo, aveam ciocan. Puteam să-l omor și pe el, nu? Să zic așa, că eram, cum să vă zic acuma, eram un fel de legitimă apărare, că era la mine-n casă și a intrat prin efracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sparg la buturugi. Zic: „Nu mă mai lega, bre, că nu fug. Că și cu sârma pe mine, tot fug dacă oi vrea“. Cum vă lega? Mă lega cu sârmă de-aici-șa... zis cu lanț și punea lacăt. Dar făceam cu toporul. Mă scăpa. M-a scăpat de patru ori. Dar acuma n-a mai putut, că era în concediu. Că mă scăpa și de data asta. Găsea, că avea el mare boală pe ursarii ăștia și mă scăpa. Era pâinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pădure făcea mama de mâncare. În 91, ianuarie 19 i-am dat după ceafă lu ăla, dar el tăiat primul la mine, dacă nu tăia el, nu se întâmpla nimic. Dar m-a chemat înăuntru și m-a lovit cu toporul. Am băut și votcă și spirt. A început povestea și eu țipam. A auzit Pakular și a venit. Și am dat. Și a venit și altul și iar a venit să dea, am dat și iar s-a ridicat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe bordură, nu-ți ajunge apa decât până la brâu, nu pățești nimic, nu te mai sclifosi. Poți să te-apuci de scară, așa, să nu-ți fie frică, lasă-te. Hai, că te-mping eu de burtă... Parcă ești un topor! Înțelege odată, poți pluti, nu e așa de greu, te ține apa... Respiră normal, hai... Nu strânge aerul în tine, respiră! Apa e sălcie. Am pescuit o pungă care plutea alături și-am aruncat-o pe mal. Pe zid e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Borobeții urcă pe vârful casei, încep să arunce cu țigle, câte două-trei, rămân găuri în acoperiș, se văd grinzile și căpriorii. - Apucă și jgeabul, trage... lasă-mi mie cocoșul ăla de tablă... Țin-te bine, l-ai luat? - Adu-mi toporul, aschimodie! Care sparge primul ușa are de la mine cinci lei! Dați-i bătaie! - Dă-mi și mie să-ncerc, scuipă unul în palme. - Dă și mie... zboară lemnul de brad. - Acuma eu, tu ai dat de două ori la rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]