3,826 matches
-
fie concepute integral", ceea ce înseamnă "în unitatea cunoașterii (reprezentare), evaluării (sentiment) și acțiunii (voință)" M. Riedel, ibid. 84 Istoricitatea condițiilor conștiinței pleacă de la "realitatea lumii exterioare", "realitatea lumii comune oamenilor" și "realitatea timpului ca armătură de bază a lumii vieții trăite și a istoriei" (ibid.). 85 Condițiile conștiinței nu mai îngăduie "o soluție <<absolută>> a problemei cunoașterii", astfel încât "nu încheierea, ci progresul științelor" devine "problema centrală a teoriei cunoașterii și a subiectului ei îndeosebi" (ibid.). 86 "Condițiile <<reale>> ale conștiinței nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sale. Pentru aceasta vom pleca de la sensurile realității așa cum apare ea în viziunea lui Dilthey și vom ajunge la expresiile paradigmatice sintetizate în cele trei tipuri de Weltanschauungen. Filozoful german îi conferă realității un sens întreit: "1. unul originar, sensul trăit al realității", specific contextului vieții la nivelul conștiinței (Lebenszusammenhang des Bewußtseins), care este vizat de Dilthey "în acord cu principiile filozofiei"; apoi, "2. un sens teoretic, ce corespunde realității <<derivate>> prin procedee raționale, așa cum îl întîlnim în științele naturii și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
p. 74. Al. Boboc consideră această opinie a lui Dilthey "un adevărat elogiu adus interpretării, actului critic al resemnificării creației umane prin hermeneutică", prin "interpretare comprehensivă (verstehende Deutung)" ibid. 172 "Corelația întregului istoric" este considerată de autor o corelație "ne-trăită de nici un individ singular" și în care "nu întîlnim subiecți reali, ci doar <<subiecți logici>>" (V. Drăghici, Prefață la op. cit., p. 14). Potrivit celor afirmate anterior, nu susținem această idee. 173 Pentru întregul context vezi II, 2Bf. 174 Apud M.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
plan al lor, pe baza unor idei și convingeri personale. De aceea, istoria-trăire este un ghem haotic de relații, spre deosebire de scrisul istoric care poate fi modelat, ordonat, prelucrat după intelectul uman. Din această incompatibilitate majoră între istoria scrisă și realitatea trăită nu se pot reconstitui realitățile așa cum au fost și nu există niciun realism (decât ca doctrină) în întemeierea istoriei scrise. Acel așa cum a fost ne arată întotdeauna că istoriile noastre, aspirante la utopia perfecțiunii, sunt permanent incomplete și imperfecte, tocmai
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de datul istoric. Orice cuvânt scris este o mistificare, spunea Camil Petrescu, sesizând funcția de figurare a cuvântului scris. Ceea ce face posibilă istoria, atât sub aspectul acțiunilor, cât și al scrierilor este tocmai capacitatea de a figura aspecte din realitatea trăită (adică ficțiunea ei). Ficțiunea nu este opusă istoriei scrise, ci o face posibilă sub aspectul figurării ei scriptice pentru a exista ca narativitate și/sau discurs. Actul de a reprezenta este parte epistemică a procesului de ficționalizare pe care orice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pe care o anumită ierarhie politică le-a spus într-un mod convenabil ei sau nu le-a spus deloc! Două idei din gândirea istorică foucauldiană ar fi de problematizat: 1) ficțiunea și transfigurarea nu implică anularea realului; 2) istoria (trăită și scrisă) nu are sens, decât unul inventat prin interpretări, în esență, fiind un construct intelectual al criticilor. Din moment ce scrisul are o funcție figurativă inextricabilă, ducându-ne spre reprezentare, iar menirea unui text este aceea de a ne duce în afara
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
conștiință a poetului dincolo de perimetrul individual. Eminescu este o personalitate accentuată în cel mai profund înteles, conchide dr. Nica, prin forța cunoașterii eului participant la tot ce este omenesc. Hotărâtoare, la paritate cu codul genetic, neurofiziologic și psihologic, este experiența trăită, educația, cultura asimilată. Și totuși romanul realist al vieții lui Eminescu rămâne încă un vis al eminescologilor. Fapt e că, așa cum opera poetului a fost o replică la anturajul socio-uman și politic, așa și temperamentul său a avut înclinația de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de o virilă, reconfortantă tristețe: De când sunt în America mă visez mereu acasă, semn că în loc să uit, reconstitui într-o atmosferă onirică propria-mi preistorie". Cartea lui Gabriel Stănescu este prezidată de ideea simultaneității locurilor, dar mai ales a timpurilor trăite, prin sublimare culturală. A se vedea citatul din "Patru Quartete" de T. S. Eliot, oferit de autor: "Timpul prezent și timpul trecut / Sunt poate amândouă prezente în timpul viitor / Iar timpul viitor cuprins în timpul trecut". Valentin Protopopescu Emil Cioran, fără menajamente
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
nici textul, nici reprezentația; îngrozitor apare și sfîrșitul marelui Mihai Popescu (despre care iarăși știam destule nu și faptul că, în ultimele lui zile, nu mai pleca din teatru deoarece... uitase unde locuiește! Brrr!!!) etc. O judecată limpede asupra epocii trăite (precum și a celei anterioare!). O bogăție de informații și situații multe, emblematice pentru arta căreia ne-am dedicat existența. Și, mai presus de orice, o mistuitoare dragoste de scenă, deturnată acum pe scena... de hîrtie, nemuritoare și născătoare de alt
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de ele ca să aflați ce mai e prin culisele, mereu misterioase, ale teatrelor... Un arhivar al anecdoticii teatrale Eusebiu Ștefănescu mi-a oferit o carte, publicată de el la editura " SemnE": Arhivarul clipei. Volumul adună delectabile anecdote din lumea teatrului, trăite ori doar auzite și memorate de cunoscutul actor. De multe ori, cum se-ntîmplă cu anecdotiștii, autorii îmbunătățesc istoria, spre delectarea suplimentară a auditoriului / lectorilor. O știu din proprie experiență, fiind la rîndu-mi un povestaș recunoscut... (spre exemplu, să mă laud
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
privește înapoi, construind cu detalii (în parte "rescrise", așadar inventate) o scenă din atîtea altele posibile. Selecția operată implică, neșteptat pentru Sandu, o revalorificare afectivă, momentul devenind, prin simpla aducere în memoria activă, mai "important" decît altele: "Parcă toate faptele trăite sînt la egală distanță de mine, și n-am decît să aleg între ele și să mă las cuprins de vreo amintire. Și astfel am ales la întîmplare excursia noastră la Brașov și, încercînd s-o refac în toate detaliile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
été recréée par notre pensée." (9) Păstrată în ceea ce credem doar a fi depozitarul complet al tuturor faptelor, amintirilor, sezațiilor sufletul nostru , realitatea nu apare în esența ei și, în sens filosofic, nu există, decît la un examen al timpului trăit. Credem că sîntem în posesia lor, însă bogățiile strînse acolo, de memorie sau de imaginație, nu sînt disponibile oricînd: "À n'importe quel moment que nous la considérions, notre âme totale n'a qu'une valeur presque fictive, malgré le
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
înțelegerii, promițător în imaginea întunecată a filmului. La Anton Holban, printre rîndurile căruia se filtrează perceptibil filosofia proustiană a emoției "timpului regăsit", scena aleasă din trecut capătă, cum s-a văzut, contururi mai ferme și un alt loc în ierarhia trăitului: "...încercînd s-o refac în toate detaliile, ea a devenit importantă în viața trecută...", s. n. (11) Anacronismul care "împiedică atît de adesea, cum scrie Proust, calendarul faptelor să coincidă cu cel al sentimentelor" este răspunzător pentru clipa de disperare în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tratată oricît de diferit, se nutrește din aceeași concepție: "am sufletul însă format de întreg trecutul din fiecare clipă", s. n. Ca o hologramă, retina interioară a memoriei ține "prizoniere" fragmente invizibile, indefinite de real, în întregul participării lor la viața trăită. A le resuscita este a face activă o zonă obscură a cunoașterii noastre, copleșite de superpoziția timpului. În durata pură, alcătuită de toate momentele "întregului sufletesc", conștiința conservă o esență spre care însăși tinde, precedată de emoția regăsirii, în formă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
întregului sufletesc", conștiința conservă o esență spre care însăși tinde, precedată de emoția regăsirii, în formă intuitivă. Coincidența are noimă filosofică și o sursă comună, speculația intuiționistă. "Ucenicia" lui Anton Holban la școala proustiană apare ca o deschidere spre analiza trăitului, și mult mai puțin ca o contagiune estetică majoră. Lipsindu-le marea construcție, natura revelatorie a explorării interioare a timpului, vocația înaltă, "poezia" (adică desăvîrșirea) stilului, scrierile lui Anton Holban au reflexele efemere ale marii întîlniri, cu nostalgia căreia vor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
are somn, este copleșit de coșmaruri, sub o zodie nefastă: "Zodia Cancerului". Hanu Ancuței Observația realistă, limba deosebită, efectele stilistice, cadrul de legendă fac din Hanu Ancuței o operă reprezentativă în literatura românească. Analizând temele diverse ale celor nouă povestiri, trăite sau auzite de povestitori și constatând independența dar și unitatea acestora, G. Călinescu a asemănat Hanu Ancuței cu Decameronul lui Boccaccio. Cele nouă povestiri au fost relatate într-un singur loc, la Hanu Ancuței, de țărani moldoveni, care poposeau acolo
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
independența dar și unitatea acestora, G. Călinescu a asemănat Hanu Ancuței cu Decameronul lui Boccaccio. Cele nouă povestiri au fost relatate într-un singur loc, la Hanu Ancuței, de țărani moldoveni, care poposeau acolo, fiind participanți sau martori ai evenimentelor trăite. Acestea s-au petrecut în timpul mitic românesc. Toate povestirile au fost relatate la Hanu Ancuței, loc de popas și de petrecere, a țăranilor moldoveni, care "au plăcerea vorbei". E un loc de legendă unde te întâmpina "Ancuța cea tânără sau
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
te bag împreună cu hoții și tâlharii, căci nu am decât o singură închisoare“, îi spune judecătorul acuzatului. Cutuma, numită în limbajul epocii „obiceiul țării“, este de asemenea folosită. În pricinile legate de proprietate, moștenire, zestre, testamente, ea are întâietate. Dreptul trăit și transgresarea legii Care sunt cunoștințele actorilor sociali despre lege, cutumă și practică atunci când se hotărăsc să se adreseze instanțelor? Ce este „dreptatea“ pe care o reclamă cu atâtatărie în jalbele lor? Cine este îndreptățit să le acorde această „dreptate
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
firește, pornind de la Lorenz von Stein, această direcție de gândire, socotind-o periculoasă pentru umanitate. Dacă "realul e rațional", după remarca lui Hegel, asimilată de studiosul nostru ca o "lumină" edificatoare, nu rămânea decât să supună realitatea însăși, pe cea trăită mai ales, unui efort de analiză și comprehensiune. Acestei norme de conduită Maiorescu i-a rămas fidel toată viața. O regăsim în mai toate inițiativele sale, fie că e vorba de sfera culturii, de politică, de filosofie sau de viața
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ai aceleiași epoci. În timp ce Sábato proclama că scrie "cu sânge", Cioran afirmă în Ispita de a exista că "viața nu-și revelează esență decât ochilor injectați de sânge". Sângele cu care scriu amândoi nu este simplă teorie, ci este experiența trăită, existențiala. Autobiografie, așa cum proclama Nietzsche că ar fi toate filosofiile și, prin extensie, arta adevărată? Că "Celestina literară", îi facem prieteni pe Cioran și Sábato, apropiindu-ne, astfel, de concepția lui Nietzsche, care vedea o legătură strânsă între filosof și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
transformă în rătăcitori printr-un oraș-fantomă, creat artificial, pentru că ei pleacă de la texte literare, reviste de modă, magazine de noutăți, muzee, reflectări mimetice ale respectivelor orașe. Geografia urbană și mare parte din obiectele descrise în scrierile epocii rămân în afara experiențelor trăite direct, Parisul rămânând pentru multi dintre scriitorii epocii un mare "depozit" de noutăți la care aspiră să aibă acces pentru a-și colecționa obiectele cu care să-și populeze operele. Toate acestea, pentru că scriitorul hispano-american al epocii dorea să placă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fascinantă, încât ai sentimentul credinței, chiar dacă nu crezi (...) Primejdia convertirii îl paste pe orice necredincios care o citește cu pasiune pe spaniolă această"11. Cioran vorbește despre atracția irezistibila a beatitudinii extazului mistic, "experiența extremă", pe care consideră că trebuie trăită numai în singurătate. Excesele sfinților l-au atras prin latura lor provocatoare, amăgit de posibilitatea atingerii absolutului, dar că, însuflețit deopotrivă de ispita absolutului și de sentimentul persistent al vacuității, "cum puteam eu să sper?"12. În eseurile sale despre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nivelarea a tot ceea ce-ai văzut, ridiculizarea diversității". Cafard este starea de inerție absolută, în care nimic nu mai are valoare, foarte asemănătoare cu aceea către care năzuiesc inițiații. Peter Sloterdijk 104 spune că negativismul lui Cioran este existențial, trăit, un cu totul alt negativism decât cel specific pesimistului. Cioran însuși este de părere că nimicul nihilist este numai o dogmă și că eșecul personal, nu cel teoretic, este pentru el "esențialul în viață", "mai însemnat decât moartea", iar ură
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Petru Dumitriu în operele scrise în Franța (Rendez-vous au jugement dernier, 1961, Incognito, 1962) sau în interviurile acordate lui Eugen Simion (1994) sau lui George Pruteanu (1995), omul resentimentului este nefericit, nu se bucură de viață. Trebuie acceptată ruptură, asumată, trăită, transformată într-un nou început. Rezultatul frustrării reciproce a fost pentru omul tangoului argentinian manifestarea unui temperament meditativ, melancolic al noului venit, care îl va caracteriza mai tarziu pe "gaucho"114 din stepa ținutului, trăitor "în mijlocul acestei metafore a Neantului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
considera impersonala, ca neexprimând nici autenticitatea filosofului, a gânditorului, nici ritmul ființei umane. Filosofia că neliniște impersonala este soluția tuturor celor care fug și se ascund de exuberanta vieții, viața nu se poate evita prin explicații, prin filosofări; viață trebuie trăită, indurată, iubita sau urâtă, adorata sau temută, într-un amestec alternant de fericire sau oroare dat de însuși ritmul ființei, de toate oscilațiile și disonantele acesteia. Filosoful nu riscă nimic, rostul lui este să exprime gânduri, rod al rațiunii, care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]