9,719 matches
-
perfectă: ‘All"m, ‘Alm, ‚abr, apoi ‚"liq, Bar’, F"tir, Bad‘, ori F"ti≤, F"œil, ori Q"dir, Qahh"r, ‘Azz, labb"r, sau Ra’óf, La” f, Barr, ′alm - si exemplele ar putea continua. Traducătorul nu are încotro și le echivalează cu un singur termen, sau cel mult cu doi în loc de patru (de exemplu, „Creator”, „Făcător”). Uneori, acest lucru nu deranjează. Cei care vor ca cititorii lor să sesizeze prezenta și diversitatea numelor divine trimit
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
r, tradus cu „Stăpânul Atotputernic”, gradarea intensității nu este redata. „Nebiruitul” ar fi, poate, mai potrivit pentru cel de-al doilea. f. Unele nume, cum sunt Œ"diq sau K"f, nu pot fi redate decât prin parafraze. În sfârșit, traducătorii încearcă să redea ceva din frumusețea stilistica a originalului. Însă acesta este cel mai greu pariu pe care și l-ar putea asuma cineva, bineînțeles fără a trădă sensurile - cel puțin pe cele denotative principale. Capitolul 3tc " Capitolul 3" Numele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2., facem următoarea observație: traducerea acestei expresii este un caz ce ilustrează felul în care servituțile unei limbi care se interpune între original și traducere pot săraci sensul atât denotativ, cât și conotativ al unui cuvânt sau text. Poate că traducătorii Septuagintei nu au voit neapărat să transforme expresia într-o definiție ontologica a dumnezeirii; pur și simplu limba greacă nu le permitea altă opțiune. Multe limbi însă pot traduce literal expresia ebraica păstrându-i toată polisemia și conotația de mister
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dieu de gloire” „le roi de gloire” (BJ); „the God of glory”, „the King of glory”. Aceste două nume, formate din substantive în anexiune, din care al doilea termen este k">Ä:, cu articol hotărât, constituie o mare provocare pentru traducători, tocmai din pricina acestui de-al doilea termen, care implică nu atât strălucire exterioară, cât greutate, importanța. Deja grecescul dóxa are conotații puternice de „strălucire, faima”. Or, ka>Ä: desemnează o prezență ce se impune prin consistentă, prin valoare reală, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ql moša‘: „Cu adevarat, Tu ești un dumnezeu care te ascunzi, Dumnezeul lui Israel, mântuitor.” (t.n.) Varianta Septuagintei este mult diferită: „Tu esti dumnezeu și noi n-am știut” - nu știm ce varianta ebraica va fi avut în fața traducătorul. De remarcat e că acest nume reprezintă primul membru al unei serii de trei atribute: ’Ql misetattQr, ‘ElohQy Yiœer"’Ql și moša‘, tot atâtea trepte în care este percepută divinitatea: de neatins, de nepătruns și totodată simțită că apropiată
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
avut relativ târziu, iar referirea la Dumnezeu că la „regele” lor s-a făcut prin analogie cu realitatea popoarelor din jur, stăpânite de regi. La primele traduceri în limba română însă, realizate după Septuaginta, cultura bizantina i-a determinat pe traducători să facă analogia cu împăratul de la Constantinopol. De aceea, pretutindeni, basileús este tradus în bibliile mai vechi cu „împărat”, chiar când e vorba de regii neînsemnați din Canaan, care domneau peste o cetate și câteva sate. Revizuirile ulterioare au ținut
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ElohQy hašš"mayim we’lohQy ha’"reț (Gen 24,3): „YHWH este Dumnezeul cerurilor și Dumnezeul pământului”. Expresia ’ElohQy h"róƒoÖ le-kol b"œ"r (Num 27,16) ilustrează faptul că traducerea poate fi puternic influențată de formația filosofica a traducătorului. Traducerile care pornesc de la textul masoretic au: „Dumnezeul duhurilor oricărui trup” (C); „Deus spirituum omnis cârniș” (Vg); „Dieu des esprits qui animent toute chair” (BJ); „God of the spirits of all flesh” (RSV). Este o expresie frusta, pe care Septuaginta
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dt 32,4) - v. primul exemplu de la 3.1.11.1. Y"š"r este un adjectiv sinonim cu țaddq în contextele citate și alăturarea celor două în ultimul exemplu este o modalitate de a exprima un superlativ absolut. Traducătorii sunt puși în situația să găsească un sinonim al lui „drept” pentru a transfera expresia; soluția traducerii lui y"š"r cu „adevărat” nu ni se pare potrivită, fiindcă acest termen este prea general. Y"š"r are trăsătură semantica
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prezent al verbului d"raš, care are ca prim sens „a căuta”, dar în context înseamnă „a cere”215 și substantivul d"mm („sânge” - un plurale tantum). Expresia semnifică „cel care cere socoteală pentru sângele vărsat” și de aceea traducătorii au transferat-o prin „răzbunător/cel ce răzbuna”. Iată și unicul context în care apare: K :orQš d"mm ’ÄÖ"m z"k"r / lo’ š"kaƒ ta‘aqaÖ ‘"n"ym (Ps 9,13): „Că cel ce răzbuna
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
numele generic ’Pl sau ’Elohm în anexiune cu un substantiv derivat de la rădăcina ’MN, a cărei sfera de semnificații pornește de la sprijin, fermitate, si de aici ajunge la siguranța, fiabilitate. Fermitate și fidelitate sunt sensurile substantivului ’emón"h, iar traducătorii sunt unanimi în soluția lor pentru ’Pl ’emón"h, „Dumnezeu credincios”. EmeÖ este unul dintre cuvintele-cheie ale Bibliei, care se întâlnește la tot pasul, mai cu seamă în oracolele profeților și în rugăciunea psalmilor. Este sinonim cu ’emón"h216. Septuaginta
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în acest câmp când apar în anexiune cu un substantiv care desemnează bunăvoință sau fidelitatea, exprimând faptul că acestea sunt neschimbătoare. În aceste contexte, cele două sunt sinonime, fapt ce a determinat și folosirea aceluiași cuvânt pentru ambele de către majoritatea traducătorilor: NoțQr ƒese: l"-’al"pm noœQ’ ‘"won w" peša‘ we-ƒa””"’"h... (Ex 34,7a): „Care păstrează bunăvoință pentru mii, care îndepărtează greșeală, răzvrătirea și păcatul.” (t.n.) HaššomQr ’ emeÖ le-‘Äl"m (Ps 146,6c): „El păzește credincioșia în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Există foarte multe locuri în Vechiul Testament unde verbul y"r"h la nipe‘al, cu sensul de „a învăța (tranzitiv)”, îl are ca subiect pe Dumnezeu. Dar nu este numit „învățător” (participiul prezent al verbului) decât în aceste două pasaje. Traducătorii Septuagintei au avut probabil aici un text diferit. Participiul prezent al verbului, la forma pi‘el, limma: - melamme: este sinonim cu MÄreh, dar apare cu valoare verbală, cu dublu complement direct. Semnificație de bază: cel care îi învață pe oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Acest fapt se reflectă și în felul în care este numit Dumnezeu în aceste scrieri. 3.2.1.1.1. Theós este numele cel mai des întâlnit. Septuaginta a tradus prin el pe ebraicul ’Pl / ’Eloah / ’Elohm și toți traducătorii îl transfera la fel, ca pe numele generic al divinității. Termenul posedă o ambivalenta de fond: îl desemnează nu numai pe Dumnezeul unic, exclusiv: ... oídamen hóti oudèn eídolon en kósmÄÎi kaì hóti oudeìs theòs ei mg hežs (1Cor 8,4b
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
hyio¤ eis tàs kardías hQmÄÎn krăzon: abba ho pater (Gal 4,6): „Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimes în inima Duhul Fiului Său, care strigă: Avva, adică Tata!” (C) În bibliile ortodoxe, respectul pentru dumnezeire îi determină pe traducători să evite prea marea familiaritate pe care o implică apelativul „Tata”. În afară de rugăciunea „Tatăl nostru”, unde adjectivul posesiv cheamă articolul hotărât, iar pluralul „nostru” atenuează și el senzația de prea mare cutezanța, „Părinte” este termenul și pentru ho pater, si pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Nu e vorba de o simplă alinare, consolare pe care o oferă Dumnezeu, ci și de întărire, de sfat și de apărare. Toate aceste semnificații la un loc nu sunt conținute de o vocabula în altă limbă decât greacă, iar traducătorul trebuie să opteze, în funcție de context, pentru o soluție parțială sau alta. 3.2.1.11. Mântuitor ho sÄter: „Mântuitoriul” (SC, Blaj); Mântuitorul (celelalte traduceri românești); „salvator” (Vg); „șnotreț Sauveur” (BJ); „șourț Saviour” (RSV). Acesta este prin excelență un nume hristic
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
intimă cu Tatăl, astfel încât el să fie prÄtótokos en polložs adelphožs, „întâiul născut între mulți frați” (Rom 8,30). Egalitatea Fiului cu Tatăl este ilustrata de expresia en morphQÎi theo¤ (Fil 2,6), care îi pune la serioasă încercare pe traducători: „în chip dumnezăiescu fiind” (SC); „în chipul lui Dumnezeu” (Blaj, BVA, G-R); „Dumnezeu fiind în chip” (BS); „avea chipul lui Dumnezeu” (C); „în formă Dei” (Vg); „de condition divine”, cu notă: „Litt. „dans la forme de Dieu”, où le moț
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la Hristos, în 1In 2,1: kaì eán tis hamártQi, paráklQton échomen pròs tòn patéra IQso¤n Christòn díkaion, „și dacă păcătuiește cineva, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Hristos cel drept.” (t.n.) Notă din BVA ne comunica soluțiile traducătorului, dar nu ne spune de ce trebuie tradus diferit acest nume, în funcție de cel la care este referit. În În 14,16-17a, Isus le făgăduiește ucenicilor: „Îl voi ruga pe Tatăl, și alt Apărător (paráklQtos) va va da, ca să fie cu voi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
au nevoie de explicații sunt cele ce fac tainice aluzii la texte veterotestamentare, cum ar fi: megaloprepgs dóxa (3.2.1.1.4.), sau ho hyiòs to¤ anthrÀpou (3.2.2.4.). Numele polisemantice în cazul cărora contextul nu oferă traducătorului suficiente elemente că el să poată opta pentru unul dintre sensuri: ’Addr (3.1.6.9.), hósios (3.2.1.7.1.), theòs pásQs parakleseÄs, ho parakalÄn (3.2.1.10.4.), paráklQtos (3.2.2.14.3. și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
14.1.) definesc amândouă divinitatea că binevoitoare în mod gratuit și nu i se aplică decât ei. Pot fi traduse ambele cu „binevoitor”, însă nu au o semnificație suficient de circumscrisa încât să nu îngăduie și alte soluții date de traducători. 4.1.26. Qarb (în contextele de la 2.1.13.6.) și Q"rÄ>, gr. eggýs (3.1.14.5.). Metaforă proximității folosită în aceste nume sugerează bunăvoință și solicitudinea lui Dumnezeu. Ambele nume sunt traduse cu „Aproape” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tot o singură dată, în aceeași listă, si de aceea s-a putut specula foarte mult asupra semnificației sale. Unii l-au interpretat că pe un sinonim al lui al-Mutakabbir. De aceea l-am așezat aici. Alții, printre care majoritatea traducătorilor occidentali, l-au transferat că semnificând „Cel care își impune voința”, aspect al divinității rareori subliniat de Biblie. Am putea relevă cazul profetului care se vede constrâns să-și îndeplinească misiunea neplăcută de a vești nenorocire, dar și aici pare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
puternice virtuți mnemotehnice. La traducere se observă totuși o diferență majoră: Coranul pierde foarte mult din frumusețe deoarece sonoritățile, date mai ales de schemele adjectivelor verbale cu sens intensiv din arabă, nu se pot echivala, oricât de bun ar fi traducătorul, în vreme ce pasajele poetice din Biblie pot fi transferate cu pierderi stilistice minime sau chiar fără pierderi, fiindcă de fapt ceea ce „rimează”, ceea ce alcătuiește întreaga armonie sunt în primul rând semnificațiile. Capitolul 5tc "Capitolul 5" Concluzii privind traducerea în limba română
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
George Grigore a alcătuit și el, la sfârșitul traducerii Coranului pe care a realizat-o, o astfel de listă, în care a inclus aceste nume. În tabelul nostru, ele poartă mențiunea „doar în liste”. De asemenea, am constatat că același traducător optează pentru o anumită soluție când traduce textul, dar când alcătuiește lista soluția poate fi uneori diferită, întrucât, la recitarea listei, percepția populară cu privire la semnificații poate fi diferită. Am semnalat soluțiile din lista cu asterisc. În tabelul cu numele divine
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cea de-a doua, numele de agent. Cum numele divine care, din punct de vedere gramatical, sunt participii prezente, descriu acțiunea sau atitudinea constantă a divinității, e firesc să fie traduse cu numele de agent. Cvasi-unanimi în această privință sunt traducătorii Coranului: numele divine fiind atât de celebre în această tradiție, ei caută să le transfere într-o formă recognoscibila ca atare: al-′"kim și al-F"ti≤ („Judecătorul”), al-‘Alm („Știutorul”), Gh"fir, Ghafór/Ghaff"r („Iertător”/„Mult-Iertător”) și numele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o singură ocurenta, pentru înțelegerea cărora contextul nu oferă suficient sprijin și asupra cărora nu există consens în domeniul comentariilor exegetice. Este vorba de coranicul Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română nu a ales-o), sau a traducerii echivalentelor sale din Septuaginta. Unii dintre cei care au tradus din ebraica au împrumutat soluția Vulgatei, Omnipotens.tc "5.2. La celălalt pol se situează nume total problematice, cu o singură
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o singură ocurenta, pentru înțelegerea cărora contextul nu oferă suficient sprijin și asupra cărora nu există consens în domeniul comentariilor exegetice. Este vorba de coranicul Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română nu a ales‑o), sau a traducerii echivalentelor sale din Septuaginta. Unii dintre cei care au tradus din ebraica au împrumutat soluția Vulgatei, Omnipotens." 5.3. Se spune ca traducătorul este silit adesea să opteze între fidelitatea față de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]