3,565 matches
-
Treceau prin fața casei noastre oameni de toate vârstele, de la bătrâni până la copii care abia mergeau în picioare și toți se grăbeau spre bâlci. Fiecare era îmbracat în cele mai frumoase haine, ca la o paradă a modei autohtonă, așa arătau trecătorii de pe strazile fălticenene timp de două trei săptămâni, cât ținea iarmarocul. Dar de departe cel mai atrăgător loc erau străzile din împrejurime, acolo unde arta populară vorbea prin frumusețea culorilor din carpetele, covoarele și preșurile de diverse mărimi, așezate pe
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
la vorbă, dar din nefericire, lovită timpuriu de o boală, care i-a adus orbire. Nu era bogată și lipsurile o împingeau să traverseze aproape zilnic orașul, cu pași sprinteni, călăuzită de bastonul alb, care îi făcea loc printre acei trecători grăbiți, mult prea grăbiți uneori. Îmi plăcea să fiu în preajma ei. Era cel mai bun crainic de fotbal după Țopescu, pe care l-am auzit vreodată. Avea un comentariu plin de sevă, știa echipele și jucătorii pe de rost. Era
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
nu-ți dai seama exact. Dar de fiecare dată, absolut de fiecare dată vrea bani. În holul decorat cu alb și crom de la Edwin Morgan Forster, Joseph Aloysius Reddy iese În evidență ca o creatură dintr-o epocă dispărută, primitivă. Trecătorii În costume nu-și pot lua ochii de la el. Prezența lui e atât de neverosimilă Încât ar putea la fel de bine să fie doar un miros urât. Îmbrăcat Într-o haină la mâna a treia cu model În formă de v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
el însuși s-a încărcat trebuie să-l convingă de două mari adevăruri: I. Că prin el însuși nu poate să facă nici un lucru bun; II. Că este capabil nu numai de tot răul, ci și că este atît de trecător încît ar putea dispărea în orice clipă; dacă mila dumnezeiască nu i-ar veni în ajutor și, de aceea, după spusele Apostolului, el va trebui ca întotdeauna "să lucreze temeinic pentru propriul bine" (Fil. 2, 12) 5. Primul dintre aceste
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Îți aduci aminte? Ciudat că totul a Început la Riyadh cînd s-a Îmbolnăvit mama. Eu furam tot ce-mi pica În mînă. Te-ai apucat și tu ca să mă faci să mă simt mai bine. — Frank, a fost ceva trecător. Toată lumea a Înțeles. — În afară de tata. N-a făcut față cînd mama și-a pierdut controlul. A Început relația aia bizară cu secretara lui Între două vîrste. — Era disperat bietul om. — A dat vina pe tine pentru furturile mele. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mari care loveau cu furie în geamurile de la etajul doi al liceului. Nu pot să cred că furia de la etaj se domolea ca prin farmec cu doi metri deasupra pământului și că densitatea stropilor scădea proporțional cu apropierea de creștetele trecătorilor! Am rostit totul dintr-o răsuflare, cu teama că, dacă vorbesc mai rar sau mai nesigur, iar va începe să-mi tremure vocea. Am rostit totul fără să mă uit la el, privind cu încăpățânare tot înainte. De-abia acum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca mine sau așa cum îmi doream eu s-o facă personajul meu exemplar. M-am sculat cu greu de pe bancă și am ieșit din parc. Nu-mi venea să mă duc niciunde, dar mergeam mecanic, fără să-mi pese de trecătorii care aruncau priviri încruntate spre gaura mare din ciorap, în jurul genunchiul meu julit. M-am lăsat în voia pașilor, care m-au dus înspre blocul lui Eduard. Mergeam de parcă aș fi avut lanțuri grele la picioare. Simțeam cum se întinde
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Sau al ratatului handicapat. Același drac! Cu aceste gânduri ieși în parc și se opri pe aleea de la intrare. Chiar în apropiere se lăfăia o Dacie 1300 azurie. Se îndreptă încet spre ea, privind de jur împrejur. Nu vedea nici un trecător. Băgă mâna în buzunar și scoase o șurubelniță, începând să meșterească tăcut la portieră. Ochii lui cu pleoape pe jumătate căzute zăriră pe scaunul șoferului un pachet de ți gări străine deja desfăcut. Descuie cu grijă, sustrase cu dexteritate două
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vorbele fără înțeles ale lui cumnatu-său. De aceea, înainte de a îngăima penibilul și idiotul hăhăit, al celui pornit pe obișnuita supușenie, îl mai afurisi, încă o dată, în gând: Rupe-ți-ai limba, blestematule! Că sperii, ca arătările din morminte, pe trecătorii de pe drum. Ca și ceilalți oameni din Goldana, Nicanor era cât se poate de nedumerit: nu cumva, Iuga, cumnatul său, are o firavă idee asupra trăncănelilor sale, potrivind vorbele străine, nu după înțeles, ci după bizare asociații cromatice? Dacă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din acest spațiu, unde, pe sus, păsări răzlețe vâslesc spre orașul nou, anunțat de un unic blocturn, erectil și zvelt, alb ca și coaja proaspătă a unui ou recent și jilav. Asfințitul, cu efectele sale cromatice, coclește văzduhul și departe, trecători fără grabă, se lasă vaporizați în distanță. Prezența îndepărtatelor siluete en passant nu-i conferă lui Mircea, însă, nici un simțământ de ocrotire sau de solidaritate, fiindcă cine ce are să caute pe aici? se întreabă el. Doar solitari suspecți, prin însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
oră: Auzi că, miercuri, madam Șocarici, un model de femeie liniștită, la cei 80 de ani ai ei, a început să arunce din senin de pe balconul blocului cu gavanoase de mușcate și cu jardiniere, proiectându-le la întâmplare în capul trecătorilor. Când a terminat de aruncat cu toate oalele și cu toată muniția din bucătărie, cică s-a aruncat și ea de la etajul șapte... Așa, fără vreun motiv evident. A înnebunit-o și pe ea cataclismul de la Cernobâl, ca și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vagonul restaurant începuseră să treacă, vorbind tare, grupuri care flecăreau apăsat, în felul ploieștenilor, unii chiar sugerând maniera bulgărească de conjugare a verbelor, moldoveanul-capitalist sadea, se trezi, revenind în contemporaneitate. Făcând un semn din mână, îi desemnă aproximativ pe acești trecători, ce animau zgomotos atmosfera salonului cu mese goale. I se adresă lui Vladimir, care își studia paharul lui tot mai despuiat de whisky, fără convingerea că și-l apropie în opinii sau că va fi înțeles de el: Vezi, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de Andreea: - M-am apucat și eu de film. Cu Sorin. Nu știa că Sorin are asemenea ambiții. Nici eu, dar ideea lui a fost interesantă: să umblăm cu o cameră și un microfon pe stradă, să-i luăm pe trecători deoparte, să-i Întrebăm, tam-nesam, dacă-s fericiți, la ce visează, la ce se gândeau În clipa când i-am abordat. Găseam destui gata să se dezvăluie, foloseam și din seturile de Întrebări ale lui Max Frisch, adunam câte trei-patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o lume a unui calm tihnit din care el fusese expulzat mult timp și cu o senzație de voluptoasă bucurie se lasă îmbrățișat de cotidianul pașnic. Oprit în mijlocul trotuarului, creează fără să vrea un mini ambuteiaj în foiala nervoasă a trecătorilor grăbiți, fapt pentru care unii îi aruncă din mers priviri mirate sau contrariate atunci când trec pe lângă el. Dar asta nu-l deranjează. Ca o torță uriașă ce alungă frigul dintr-un loc înghețat, un sentiment plăcut de bine îl cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a mai îndrăznit să-l treacă. Atunci când au părăsit localul, noaptea îmbrăcase orașul în haina umedă a unei pâcle dese și tulburi. Ceața groasă transformă peisajul nocturn într-o autentică scenă de film noir55. Prinși în lumina farurilor automobilului, puținii trecători apar și dispar fantomatic în beznă. Trec pe lângă o biserică tocmai când răsună una, două, trei, zece bătăi de clopot. Într-un ecou îndepărtat, mai mult sau mai puțin sincronizat, se aud clopotele și celorlalte biserici din oraș. Când trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
doi ani de război înseamnă totuși consum nervos și epuizare. Este singurul lucru care mă îngrijorează. Din cauza oboselii, poate deveni neatent sau superficial. Lucru extrem de periculos. Mai ales pentru misiunea la care ne-am angajat. Sper să fie doar ceva trecător. Poate fi informat despre țelul activității noastre? Colonelul reflectează câteva momente. Nu, clătină el cu hotărâre din cap. Ce nu știe, nu poate să-i facă rău. De altfel, același lucru l-am convenit și cu persoana noastră de legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acoperită cu zăpadă înaltă și brăzdată de urmele negre ale unor roți late, șerpuiește subțire prin defileu, jalonată ici-acolo de trunchiurile rupte ale copacilor acolo unde militarii germani încercaseră să facă mai mult spațiu pentru autovehiculele lor. La capătul trecătorii, un colț de stâncă prelung, acoperit cu vegetație pitică, formează o arcadă naturală din piatră, ca o poartă uriașă ce sugruma ieșirea. Exact acolo își amplasase Karel Hrozny, comandantul grupului de partizani, aruncătorul de grenade. Un loc numai bun ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trecere prin capitală a făcut nu de mult, răspunzînd unui interviu, declarații unui reprezentant al presei centrale cu „privire la popularitatea noului regim”, „evidentă” spunea el „din convorbirile” pe care le-a avut „la Întîmplare cu diverse persoane, chiar cu trecători pe stradă”. - În adevăr, am avut nevoie de tine... GÎndesc... - Știu, cînd erai Încă elev de liceu, iar apoi student, priveai comunismul ca pe un loc al creștinismului, o Împlinire a acestuia. Isus, spuneai, a fost primul vizionar. Temelia. Uitaseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de curînd, dar mi-e jenă s-o Întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș Întreba-o dacă are cazier judiciar, observai zîmbind. Căldura răsfrîntă de asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului Își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei feminine; rochiile În diversitatea lor coloristică dînd impresia unei abundențe comerciale, contrazisă Însă de primele vitrine, pline numai cu stămbării colorate; cît despre rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În dreapta și stînga sau dîndu-i peste cap cu vîrfurile condurilor cu care era Încălțată. I se păru că aude o voce anume, specială, poate a lui, dar nu era decît una din cele multe ce se auzeau sub ferestre, ale trecătorilor de pe stradă. Deschise și aici ferestrele, perdelele micului salon nu erau albe asemeni celor din sufragerie, ci cafenii. Trecătorii erau Îndeosebi tineri, fete, băieți, li se auzeau clar vocile vioaie. Ieși pentru puțin la fereastră să privească; Își rezemă coatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o voce anume, specială, poate a lui, dar nu era decît una din cele multe ce se auzeau sub ferestre, ale trecătorilor de pe stradă. Deschise și aici ferestrele, perdelele micului salon nu erau albe asemeni celor din sufragerie, ci cafenii. Trecătorii erau Îndeosebi tineri, fete, băieți, li se auzeau clar vocile vioaie. Ieși pentru puțin la fereastră să privească; Își rezemă coatele de pervaz. Era, În substrat, o evadare din liniștea ce Începea să fie din nou apăsătoare, a odăilor. TÎrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
față, soarele incendia În lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atîrnînd ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născînd o bucurie secretă. CÎțiva trecători; apoi, pe caldarîmul micului bulevard se auziră strigînd la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pămînt de flori!... Pămînt de flori!” Căruța Înainta Încet depărtîndu-se pînă ce zgomotul roților pe pietrele cubice ale caldarîmului nu se mai auziră. Era duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a ține de miracol. În plin marasm ideologic, Blaga putea fi întîlnit pe stradă, putea fi abordat ca o chezășie a normalității: Nu mi se poate șterge din minte, consemnează memorialistul, silueta lui Blaga, așa cum se strecura ea atunci, printre trecătorii grăbiți, pe străzile Clujului. Îmbrăcat mai totdeauna în costume de culoare închisă, cu pălărie de fetru, cu umbrelă - pe vreme ploioasă - și ținînd în mînă o servietă, omul călca fără grabă, părînd, cu fiecare pas, că se coboară de pe niște
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
-o în 1966, când a ajuns din Sibiu, prin Roma, în Statele Unite. Pe de altă parte, copilăria ardeleană conține și ea episoade automobilistice la limita fantasticului: "În Sibiu, mașinile erau la fel de rare ca și lebedele. Când navigai pe străzile întortocheate, trecătorii le priveau cu același soi de groază cu care priveau, pe vremuri, caleștile nobililor transilvani. Mașinile anilor 50, precum caleștile secolului al XVI-lea, nu opreau pentru nimeni. Plebeii luau autobuzul sau călăreau niște biciclete cinstite, care făcuseră războiul. Așteptând
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
a întîmplat"). E, negreșit, un punct vulnerabil al judecății sale. Diaristul face un efort lăuntric pentru a-și armoniza cît de cît satisfacția resimțită la înlăturarea cîrmuirii antonesciene cu realitatea crud decepționantă a noilor invadatori care cer ceasurile și portofelele trecătorilor, pun mîna pe mașini, jefuiesc magazinele și locuințele. Iată o semirecunoaștere crispată: "E o lume fără rafinament. Tot ce am iubit, discreția, eleganța morală, ironia, respectul ideilor, sentimentul estetic al vieții sunt imposibile într-o asemenea lume, care rezolvă alte
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]