9,583 matches
-
Vegas e la jocurile de noroc, ele l-au făcut celebru, ele formează emblemă orașului", numai Andaluza și-a spus părerea cu glas tare: "ia te uita, le-a pus aici ca să-și ia rămas bun cei care au jucat tremurând din tot corpul cuprinși de febră jocului de noroc" și sublinia această patimă cu gesturile ei. Și nu ne-au trebuit multe zile până să ne încercăm ți noi norocul în fața acestor atractive diavolești mașinării de tocat banii. Am jucat
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
vârful dealului: „Înflorește, domnule!” și părul înflori. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. De sub petalele gingașe omizile priveau uluite câmpul plin de flori peste care zburau niște vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile și căzură în genunchi murmurând o rugăciune. Îngerii tremurau în aer, se legănau pe câte un fir de iarbă ori oftau pe câte o floare. Semănau atât de bine cu omizile, numai că aveau aripioare pastelate, iar cercurile și liniile întortocheate îi făceau uimitor de frumoși. Și zburau încoace
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
păsărilor, când Șușurel și-a dezbrăcat ochii de pleoape, apoi și i-a prins în dansul luminii. Era neliniștit, fiindcă umbra i se lipise de vârful cozii și, vrând-nevrând, trebuia s-o care prin toată ograda. Orice șoricel ar fi tremurat de groază, privindu-i mustățile zburlite spre cer. Numai câinele, culcat în iarbă, îl privea cu un strop de tandrețe, dar și cu un strop de milă. În cojocu-i negru se îneca întunericul. Un ghem de întuneric în mijlocul zilei, asta
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Îmbrăcată ca mireasă, La alesul tuturor... Fecioară albă a primăverii, Și a lebedei, pe lac... Părăsită la altar, De „trădătorul”... liliac... El avea, precum parfumul, Și culoarea la decor... Mândru rezista în glastră, Pe tocul ferestrelor... Ea, micuța și gingașă, Tremura la orice-adiere... Se desprindea de rămurică... Care-i lăsa un gust de miere... Așa este făcută viața... Rezistă doar cei falnici Și lăsa-n urma lor, pe drumuri Pe cei slăbuți și jalnici... Nu vă uitați numai în sus Cum
POEME NOSTALGICE (1) de ADA SEGAL în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366129_a_367458]
-
dorinței autoarei: „Între cer și pământ mai caut răspuns,/ O toamnă în care dureri am cules/ Iar tu fără urmă să pleci ai ales/ Și toarce-n neliniști un vers nepătruns.// Răpus de poveri într-un dor ne’nțeles/ Mai tremur în palma tăcerii ascuns,/ E rece pustiul în care-am ajuns/ Căci doar amăgirea suspină-n eres.// Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu/ Rămân prizonier, iar tu un destin,/ Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu,// Noianul
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Se-nalță în tăcere către soare/ Când bolta de lumină se răsfrânge.// A-nnobilat a zărilor culoare,/ Amurgul care scrie doar cu sânge/ Și glasul care freamătă și strânge/ Acorduri de viori nemuritoare.// Iubirea este marea cea albastră/ Și orizontu-n care tremurăm,/ Arde-va veșnic în privirea noastră// Un dor intens prin care respirăm./ Iubirea e a cerului fereastră/ Fără de care noi nu existăm”. O sumă de sonete sunt aniversare sau omagiale, ori pur și simplu ocazionale, dedicate unor autori: Ilarion Boca
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
împlinire” și pace, liniște, lumină - sunt cărămizi de construcție a edificiului poetic al acestei autoare. Nu lipsesc însă din bagajul poetic locuri comune: țărmul amintirii, valurile unui vis, bolta nemuririi, izvor de patimi, „Viața e o pasăre ce zboară”; stele tremurând; aripi de speranță, la ceas de seară, parfum de primăvară, dorul de senin și altele. În acest capitol, deși poemele sunt construite pe catrene, ele nu mai au forma fixă a sonetului ca până acum. Cele mai multe au 3 și 4
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
acoperea partea intimă. Chipul ei frumos sfida pe oricine. Am rămas stupefiată. Era adevărată sau aievea? M-am frecat la ochi să fiu sigură că nu visez: era, într-adevăr, o femeie dezbrăcată pe stradă. Mergea dreaptă, fără să-i tremure vreun mușchi pe ea de frig, înaltă și frumoasă ca în tabloul pictorului spaniol, Francesco Goia, intitulat „Maia dezbrăcată”, decât că ea mergea, nu era întinsă pe pat ca în tablou. Mă uitam la lumea din jur: toți amuțiseră. Se
O ZI DE PRIMĂVARĂ CIUDATĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366190_a_367519]
-
arc de triumf, pătrundeam în local către o masă liberă sau care se făcea imediat liberă la apropierea noastră și, așezându-ne, vocea aceea sublimă cu inflexiuni din „Sara pe deal“ se mai auzea o dată tunând din adâncul plămânilor, încât tremurau îndelung și periculos geamurile de la vitrină: „Aduceți var și cărămidă, că-i lucrarea mare și pustia adâncă!“ Mai apoi zumzetul crâșmei reînvia și se amplifica treptat, până când nu se mai auzea și nu se mai vedea om cu om, prin
STEFAN DIMITRIU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366225_a_367554]
-
era o apropiere care m-a șocat, pe vremea aceea credeam, în naivitatea mea, că gânditorii nu mănâncă, oricum nu ciorbă... Dar am mâncat ciorbă, la un restaurant dintr-un intrând care pornea din Calea Victoriei. Până atunci însă, aveam să tremur de câteva ori, luat de furtunile tunetului din vocea lui Petre Țuțea, care, abia ieșit în stradă, începuse discursul. Despre ce? Despre români, ruși, comuniști, trădători, lichele, neisprăviți, pușcării, marea închisoare a spiritului care este țara noastră și, imediat, despre
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
ce nu am reușit să facem noi, legionarii! Încerc să-i sugerez un alt subiect de discuție. - Am auzit, zic, că ați făcut cerere să intrați în Uniunea Scriitorilor. V-au primit? - Nu, zice el indiferent, apoi închide ochii, îi tremură puțin capul, și prinde subiectul. Continuă calm. Nu voiam să intru, a insistat Fănuș Neagu. Ce să caut eu acolo, eu sunt scriitor? Nu sunt (râde). Am fost înalt funcționar public al statului roman! (subliniază fiecare silabă, vrea să-mi
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
în care durerea o să dispară, Voi fi un singur gând amândoi , așa ca odinioară. Nu mă cunoști Spui că nu mă cunoști sau nu mai vrei, Cândva îți plăceau mult ochii mei, Buzele mele despre iubire vorbind Glasul tău răspundea tremurând. Privirea-i la fel, și ochii mei ard, Șoaptele tale în mine se zbat, Visul albastru în care m-ascund Dorul de tine nu trece nicicând. Vreau să te-aduc lângă inima mea Din povestea de iubire scrisă cândva, Nebunia
DE DRAGOSTE -POEME de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361613_a_362942]
-
în gândurile Pământenilor ce lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând și se zbat lăcrimând Peste noaptea în care rugăciunea e vie. Clopotele își scutură praful și rugina Sub privirile orașului, mistuitoare Smerite, corozive cerșind mântuirea. Arhanghelii cântă din nou, renăscuți de Martorii nașterii coloanei a opta. La porți se roaga
LA GUARIGIONE DEGLI ANGELI (ÎNSĂNĂTOŞIREA ÎNGERILOR) DE GABRIEL DRAGNEA ÎN TRADUCEREA POETEI ALEXANDRA FIRIŢĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361697_a_363026]
-
poți să-ți pui nici inima în palme Celui mai rău, sălbatic, sau viclean, Celui mai nemilos și crud dușman Fără să-ți aperi, mai întâi Iubirile plăpânde și senine. Nu poți să înțelegi să dai măcar chibrite Celor ce tremură în gerul unei boli, De nu ai suferit, Prea Prețuite, Ca nu dă cerul tot, pe tine, nici doi poli... Nu poți iubi, fără să rupi, din tine. Nu poți iubi, fără să sângerezi, umil. Înțelepțit, ca un bătrân ce-
IUBIRE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361762_a_363091]
-
781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului în liniștea vecerniei din mine clopotele au limba ascuțită doar ele pot trezi oasele de sub biserici întunericul și lumina veghează tălpile îmi sunt zidite fruntea se odihnește pe margine de cer ochiul tremură pe muchie de cuțit de-a dreapta de-a stânga stau întrebări icoana mă primește dincolo de buzele lipite de sticlă numai atingerea se scurge odată cu ruga pe lângă saliva uscată vorbe aruncate spre slavă între gânduri domestice calc cu umbra spre naos
EU DIN MINE CÂND ERAM TU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351815_a_353144]
-
fost arătată! „Calea drepților e ca zarea dimineții ce se mărește mereu până se face ziua mare” ne spun Pildele lui Solomon. Fiecare poate avea Dumnezeul, adevărul, calea și viața lui proprie, dar pentru cine judecă, „adevărul nu trebuie să tremure de frig la ușă.” Mintea ne este dată, în ea stă ascunsă conștiința care evoluează în consens cu Conștiința fundamentală, trebuie doar să învățăm să o folosim. Mintea ne ajută, dar este uneori influențată, înșelată de lumea falsă în care
ADEVĂRUL, IUBIREA ŞI FRUMUSEŢEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351776_a_353105]
-
pentru care te trag la răspundere! Naie a simțit că-l ia cu transpirație, deveni beat turtă, nu mai vedea nimic în fața ochilor. Se îngălbenea, se roșea ca racul și-n scurt timp fața lui căpătase culoarea pământului brun-roșcat. Îi tremurau maxilarele când se gândea că boierul o să-l pedepsească... tocmai acum când îi mergea destul de bine, dar salvarea îi veni odată cu apariția doftoroaiei Bușinca (vrăjitoarea satului) care, fiind învățată de coscarul de moș Cobrescu Ilie, își jucă rolul perfect. Bătrâna
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
de câteva ori capul a nemulțumire, vezi Doamne, boierul ar arăta nespus de rău, iar ea este îngrijorată foc... nevoie mare, și se perpelea „amărâta”... cum o să-l salveze din ghiarele morții, ca să i se adreseze cu o voce răgușită, tremurându-i bărbia de atâta „grijă” ce-i poartă. ... Nu te văd bine, conașiule!... Aoleou și vai de bătrânețile mele! Vorbulițele ei, de vrăjitoare neîntrecută, dovedeau „milă” nespusă față de boierul nostru, dar ce efect aveau pentru creduli? Îi băga în speriți
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
pitiți prin dulapuri și prin veceuri și pe sub bănci prin biblioteci și jap!, jap!, jap! cu ce apucau să dea, că să-ți arătăm noi cine e Căposu-ăsta! și Marian sta spânzurat sus pe niște grinzi, aproape pe cucile acoperișului, tremurând de frică, nu știa ce să mai facă și încotro s-o mai ia. Văzuse de sus scene îngrozitoare și i se făcuse părul măciucă și de-odată aude, pe-aici băieți, și vede doi păroși negri de funigine cu
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Te iubesc Mama, chiar de îmi ești departe Îți scriu cu dor aievea, noi versuri într-o carte, Chiar dacă anii ăștia, cu riduri te-au pictat Tu sufletul frumos, mereu ți l-ai păstrat. Îți tremura azi mâna și uiți că telefonul Nu-i pus în furca bine și nu-i auzi nici tonul. Aștepți înlăcrimata, să ai copii acasă Să fim iar împreună, cu toți la sfântă masă. Iar nopțile’ți par veacuri și-n
TE IUBESC MAMA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351846_a_353175]
-
să primească stăreția la întoarcerea sa. Și astfel luându-și rămas bun de la arhiepiscop , a plecat mergând la muntele Sinai, luând cu el și pe ucenicul sau. După ce au trecut râul Iordan, ca la o milă depărtare, bătrânul ainceput să tremure și să aibă fierbințeli. Cum numai putea să meargă, au intrat într-o miva peșteră întâlnită în cale și ucenicul a așezat jos pe bătrân. Pe când era cuprins mereu de fierbințeala și nu putea nici să se miște - stăteau acolo
LIVADA DUHOVNICEASCA (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 979 din 05 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351835_a_353164]
-
drum, dar de unde. Cățeaua se îndepărta câțiva metri și se oprea privindu-l cu ochii ei mari și întrebători. Când tata se întorcea spre căruță revenea și ea în apropiere. Așa m-a descoperit și pe mine ascuns lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi nu avea cum să se mai întoarcă. Mi-a tras câteva la fund și alte scatoalce după ceafă, plus înjurăturile de rigoare
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
așternut, ce cald! Ce mi-aș mai dori în plus Că pe unde-am fost eu, nu-s Gheizere ca să mă scald? Ghemuit ca un covrig Pun pe mine zece pături Ca să nu ies în o-mături Și să nu tremur de frig Zori de ziuă vin să cadă Prin perdeaua albă, lipsă Ăsta e doar un tertip să Mai amân ieșirea la corvoadă Mi s-au aburit pereții Cu adânci păreri de rău Cred c-am fost un mare nătărău
VIN DE-MI CÂNTĂ RADU LEŞE de ION UNTARU în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351908_a_353237]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DRUM DE ADIO Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 898 din 16 iunie 2013 Toate Articolele Autorului te strecori în mine noaptea doar noaptea vii tu tremurând la adierea aerului scăpat liber din firea pădurii ca un respir al întunericului în marginea apei vii să atingi urmele pașilor uitați lângă o tranșee de fiare de rugi împotmoliți în sârma ghimpată a ultimei atingeri e rece mâna ce
DRUM DE ADIO de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351939_a_353268]
-
ce-i ieșiseră în întâmpinare rămaseră cu gurile căscate. Proprietarul hanului, domnul Forest, un bătrânel scund și rotofei la față, ieșise și el în pragul ușii să vadă ce s-a întâmplat. Cum dădu cu ochii de John, începu să tremure din toate mădularele. - Ce-nseamnă asta, John, băiatule, ce-nseamnă asta? John călcă apăsat scările de la intrare în han. Un yankeu vru să-i vină în ajutor. John îl împinse cu piciorul și yankeul se rostogoli pe trepte, până jos
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]