3,448 matches
-
peste 700 - vă dați seama cum puteai să cumperi! Nu mai vorbesc de celelalte zone. Când ne-au ținut trei zile În vagoane aveam morți În vagoane, dar nu a interesat pe nimeni - au aruncat găleți cu apă, ne-au udat... Transportul a fost extraordinar de greu. Și acolo, când ne-au debarcat, unii au fost Împușcați, plus câinii care pe câțiva i-au spintecat, i-au mușcat de față, de corp... Am văzut copii spintecați de câini - cu labele i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au ivit umilele speranțe ca niște capete de pod, în Podul Curcubeu. Dar unde se ascund când materialiștii vor cu-n deget s-atingă măcar culorile luminii? În mijloc de furtună, am înțeles să plâng, să mă ridic și fruntea udată de fulgii cerului să se-nalțe spre cea hărăzită. Iubito, e timpul ca pomii-n floare să ne ningă/ Prea mult în veac am așteptat această primăvară/ Când astrele coboară să ne-atingă/ Iar tânguirea noastră în lacrimi de bujor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-n lumină norul l-ai primit/ Când oglinda-n cercuri/ aura prin raze-o plimbă/ aș fi vrut să fii cu mine/ în acea măreață clipă/ să simți ce am simțit.// Însă deșertu-n pietre la cioplit/ ai vrut să-l uzi prin logos/ în tainica ta limbă;/ echerul și compasul te-au urnit./ Pe drumul meu de astre-mpodobit/ aș fi vrut să fii cu mine/ în acea măreață clipă.548 După cum spuneam, fără a pătrunde într-un spațiu meditativ, în gălbenușul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
plauzubilă este că a plouat. Aluzia la perdelele camerei din această demonstrație este diferită de obloanele primului discurs. Dacă ai întrebat de ce, dragul meu companion, atunci ai înțeles că era imposibil să vezi că ochiurile de geam ar fi fost udate la exterior, din moment ce ele erau protejate cu obloane. Deci, dacă ai gândit așa, atunci ai folosit raționamentul inductiv, pentru că ai de la efect pentru a ajunge la concluzia că, în acest caz era logic să precizăm că la geam aveam trase
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
norii fugeau mereu- mereu. Într-una pe sub dânsa, grăbiți de vânt așa1284. Cu siguranță concluzia este că a plouat și că există riscul să plouă din nou. Știind că ploaia udă, deducem că dacă va ploua din nou, ne vom uda și noi. Combinând acest dublu raționament, ar fi mai înțelept să ne îmbrăcați adecvat sau să ne luăm o umbrelă. Deci premiza că cerul este înnourat și totul este umed arată că a plouat, că mai poate ploua și că
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
acest dublu raționament, ar fi mai înțelept să ne îmbrăcați adecvat sau să ne luăm o umbrelă. Deci premiza că cerul este înnourat și totul este umed arată că a plouat, că mai poate ploua și că ne-am putea uda. Deci luăm măsurile necesare. Așa cum o analiză a faptelor arată că raționamentul permite într-un prim moment, să trecem de la un efect major la cauza lui și, în cel de al doilea moment, să determinăm cauza care ne permite să
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
liniștiți pe dușumele și în câteva minute au adormit buștean, chircindu-se unul în altul de frig. La trântiturile ușii, cuiul ce atârna tabloul lui Antonescu a ieșit. În cădere, tabloul a răsturnat cana cu apă și poza s-a udat, așa că am pus tabloul la soare. A venit directorul închisorii se numea Ionescu în inspecție. Se sprijinea în bastonul gros; era însoțit de prim și de un alai de gardieni. Gardianul de pază a comandat: Drepți! Săăă... trăăăiiiiți!, am strigat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
prim și de un alai de gardieni. Gardianul de pază a comandat: Drepți! Săăă... trăăăiiiiți!, am strigat cât am putut de tare. Ce-i cu tabloul domnului General acolo? A căzut din cui, din cauza vibrației peretelui la deschiderea ușii și, udându-se, l-am pus să se usuce. Primuleee! Ăștia iar mă înjură, a strigat ca un disperat cu glasul lui strident și pițigăiat, dar primul nu-și dădea seama cum să reacționeze. Tu nu vezi că ăștia s-au pișat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ușoară cădere, debitul de apă fiind suficient să pună uriașa roată în mișcare. Roata se vede și din tren, la ieșirea din Aiud spre Războieni. În primăvara lui 1947 notarul pensionar Hulea dorea și el o roată pentru a-și uda zarzavaturile din grădina lui. Nicu Mazăre a folosit la construire două roți de cabrioletă. Păstrând proporțiile cu cea de la Aiud, roata a fost instalată pe un canal deviat din apa Gălzii prin curtea notarului. Familia a fost entuziasmată când roata
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
prin ceea ce credeai că ești tare. Livinski și Pușcașu și-au dat seama că realizasem un control intern, dar m-au supus și pe mine aceleiași torturi. Cei care nu reveneau din leșinuri în urma schingiurilor, erau duși la wc și udați cu apă, apoi le reluau chinurile până cereau singuri să declare cele ascunse la anchetă. Fiecare aveam lângă noi, aproape permanent, un înger păzitor, devenit de frică negru. Într-un moment de neatenție al supraveghetorilor, când mă aflam chiar lângă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
duce la seceră și se leagănă spicele, dar nu scrie în carte câtă sudoare i-a curs în ochi, în gură, pe șira spinării, câte bătăi are în palme, câți ghimpi l-au înțepat în călcâie, câte ploi l-au udat până la piele sau cât zăduf l-a ars de i-a bășicat fața... Asta nu scrie. Ei taică, să știți, poți să-l înțelegi și să-l iubești cu adevărat pe țăran când suferi alături de el. Și pentru toate el
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
viața, nu ne putem părăsi unul pe celălalt, nu ne putem pierde unul pe celălalt, e imposibil, aș muri! A clătinat din cap, plângând: — Știi bine că nu mai putem rămâne prieteni. Îi văd parcă și acum ochii scânteind, buzele, ude de lacrimi, zvâcnind. Niciodată n-am înțeles cum de a putut fi atât de tare. Oare gândea într-adevăr cele ce-mi spunea, sau cuvintele ei ascundeau alte cuvinte pe care nu îndrăznea să le rostească? Ce o făcuse să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-l fericit, lasă lucrurile să rămână așa cum sunt. Vai te rog să mă crezi și te rog să mă ierți. A fost o greșeală. — O greșeală, repetă Lizzie, uitându-se în jos, la pantofii negri de lac, cu tocuri înalte, udați de iarba de pe digul rutier. Înțeleg, urmă ea. Își înălță capul și se uită la mine, cu fața împurpurată, în timp ce buza de jos îi tremura, iar ochii aveau o privire rătăcită, îngrozitoare. — Îți amintești de fata asta, ți-am povestit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nervoasă care se lăsa între ei de îndată ce apăream eu. Alergau tot timpul după scrisori. Gilbert cumpărase chiar un coș mare, pătrat, pe care-l montase în interiorul cotețului de câini, pentru a se asigura că nici o scrisoare nu va putea fi udată de ploaie sau luată de vânt. Evitam orice discuție, până-ntr-atât mă temeam să nu-l aud pe Titus anunțându-mă că se va duce la Nibletts, ca să iscodească împrejurimile. Dacă s-ar fi dus Titus la Nibletts și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și totuși conștientă de sine, de parcă planeta călătoare respira ușor, fără zgomot. Mi-am adus aminte că James murise. Cine e prima ta dragoste? Cine, într-adevăr? Mi-am întins mădularele, și am început să-i scutur păturile și perna udate de rouă. Și atunci am auzit, ciudat și înfricoșător în tăcerea totală, un sunet venind din apă, un plescăit subit și puternic, de parcă ceva aflat sub stâncă era pe cale să iasă la suprafață și să se târască pe uscat. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și te ducea’ la poartă și te bătea. Te culca la pământ și-ți făcea fundul... negru. Te băteau de te făceau praf... Veneai în celulă, cei din jurul tău care știau ce ți s-a întâmplat, luau un cearșaf, îl udau, și ți-l înfășurau ca să-ți tragă vinețeala... Iar a doua zi trebuia să te duci la lucru și să faci din nou cei trei metri cubi de pământ. Gardienii erau cei care vă băteau? Gardienii, da, sigur că da
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
erai bătut. Brigadierul trebuia să spună dacă e bine sau nu... Care era norma impusă? 20 de snopi... cu circumferința de un metru, de persoană. Dar în ce condiții? Stuful avea promoroacă pe el, aia cădea pe tine și te udai. Când stăteai... îngheța. Jos erau cioatele care rămâneau după tăiere și care-ți forfecau picioarele, și mai erau și locuri cu smârcuri, unde gheața se spărgea și intrai în apă. Am ajuns la soluția la care ajung cei disperați, dar
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Ce, tu vrei să-ți bați joc dă ei? Și să punea cu bătuta pe tine până când te leșina... Suna, venea un soldat care făcea acolo stagiul și te trimetea în celulă. Aici, colegii de celulă luau un prosop, îl udau cu puțină apă, și ți-l punea’ pe fund... Și Zamfirescu ăsta te lăsa două-trei zile și te chema din nou la anchetă... Dumneavoastră cât timp ați stat la Pitești de data aceasta? La Pitești am stat din ianuarie ’59
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cum a fost? Ne-a dus cu vaporul și dăi bataie acolo... dăi la cules de porumb... Și n-aveam ce face, că te scotea zi di zi, nu conta cum era. Tăiai și cărai stuf, în apă, și te udai la bocanci... și seara trebuia să te usuci... Erau lanurile ca la colectiv, de un kilometru, toți căram ciocane la margine și de aici aveau oi, și mâncau oile cât mâncau, d’acolea dădea foc, ca să poata să are... Și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
parte întregul comerț, durat două ore, vreme minunată. Ora 6 dineu de gală, generalul Bauer, Aladro (Spania), 50 persoane. Seara teatru festiv, totul iluminat. Ploaie. Marți, 12/24 mai Ploaie torențială, rupere de nori. Contramandat parada, după ce trupele s-au udat până la piele. Ora 4 la palat, D. Brătianu la mine, Slăniceanu, Cernat. După-amiază rămas în palat. Toarnă toată ziua, distrugeri enorme provocate de ape. Podurile peste Siret sfărâmate. Ora 6 cinat în palat. Ora 7 plecat spre Cotroceni, foarte umed
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
12 august/31 iulie Vreme minunată. Ora 10 inspectat barăcile Batalionului de vânători, apoi dejunat cu ofițerii, toast, acolo până la ora 11. La șantier. Ora 12½ la pavilionul de vânătoare. După-amiaza promenadă la a doua cascadă, furtună, ploaie, m-a udat. Ora 6 înapoi. Calea ferată Sinaia-Comarnic e din nou deschisă, a trecut primul tren. Cu el au venit Bălăceanu și Cernat, i-am invitat la masă. Murit Stillfried. Duminică, 1/13 august Vreme frumoasă. Ora 9 biserică. Ora 10½ la
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
mănăstire. Nori peste toți munții. Ora 1½ plecat spre Bușteni, Schilgen și Gröbels cu noi, acolo vizitat Poiana Țapului, foarte cald. Vedere minunată spre munți. La Poiana Țapului mers cu trăsura, apoi pe jos până la marea cascadă. Ploaie, ne-a udat complet, întors cu trăsura. Ora 6¼ în Sinaia. Cinat la ora 7. Seara cu copiii. Ora 10 în pat. Sâmbătă, 7/19 mai Vremea puțin închisă. Ora 8½ dejunat cu copiii. Orele 9½-12½ la castel, la pavilionul de vânătoare etc.
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Defilare a delegaților, răniților, școlilor și a armatei, până la ora 1. La palat, primit corpul diplomatic, dejunat. Ora 2½ Camerele și delegații în sala tronului, discursuri, eu răspund. Ora 4 la banchet, la Șosea, venit o ploaie torențială, m-a udat complet. Ora 6½ cinat cu copiii. Seara ploaie, ovații, plimbare cu trăsura prin orașul iluminat etc., până la Șosea. Ora 10 în Cotroceni. Frig umed. Miercuri, 11/23 mai Vremea mai bună. Ora 8½ dejunat cu copiii, în grădină până la ora
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
ora 11. La Belgrad, ieri, pregătiri pentru primirea mea. Călătoria la Belgrad Joi, 16/28 august Vreme caldă, umedă. Înainte de amiază mică promenadă. Discutat diverse lucruri cu Knechtel, Stöhr și Heymann. Ploaie. Elisabeta cu Sturdza la Sf. Ana, i-a udat. Ora 1 dejunat, Sturdza, prefectul Poliției, Beldiman. După-amiază scris. Sturdza, Stöhr. Promenadă. Ora 6½ cinat. Ora 8 plecarea cu trenul special, la gară D. Ghica, Stătescu etc. Sturdza, Câmpineanu și Calevič, prefectul Poliției. Ora 11 în Chitila, acolo se alătură
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
3½. Orele 5-6 Esarcu, care îmi face un raport asupra Atheneului, la care s-a construit acoperișul, o cupolă enormă. Seara citit. Luni, 12 decembrie/30 noiembrie Mohorât. Înainte de amiază Gheorghian și Sturdza. După-amiaza audiențe. Promenadă. Ploaie puternică, m-a udat. Orele 5-7 Kalinderu. Seara citit. Marți, 1/13 decembrie Ninsoare viscolită, frig umed. Ora 10¾ Brătianu, ora 11 primirea Adresei Senatului, venit mulți senatori. Cerc. Ora 12 primirea Adresei Camerei, cerc o jumătate de oră. Orele 1-2 Stöhr, apoi acordat
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]