KorAP: Find »[drukola/base=umple & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...105 106 107 ...923 >

23,058 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

că parcă avea oase de câlți... - Zicea că știe c-o să plece, când o să moară, o să urce dealul, cu Șarik alături... - A murit și Petrache? întreb într-un târziu. - Nu, de ce să moară? E paznic la brutărie. Aurica ne-a umplut iar paharele, iar Mardare, cătrănit nu știu de ce, s-a dus în sfârșit să-i servească pe ceilalți doi clienți. - Și ce legătură are capul de cal cu muflonul? încep eu să-mi pierd răbdarea. - N-are, s-a mirat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
știam. Vine turcu’, malac, și-l ia și ăla la pumni pe nepotu-meu care, bou’, nici nu știa ce vrea să fure și nici n-a fugit. L-a pus la pământ și l-a pisat turcu’ până l-a umplut de sânge și i-a scos măselele. A venit și Poliția, ăsta cred că s-a bucurat, da’ l-a bătut și Poliția. Și ce crezi că zice când îl întreabă ce învârtea pe-acolo? - Ce? - Că strânge bani pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ca omu’ să fumeze, îi făcea un hogeag în creștet... Și, iaca, nu i-a făcut hogeag, că n-are voie să fumeze, nu l-a făcut pentru fumat. L-a făcut ca limba lui să laude, nu să se umple de putoare... L-ați văzut pe Iisus bărbierit ca meremetisiții de azi? Aveau mironosițele fusta scurtă până li se vede rușinea? Dacă vine moartea, nu râde și moartea de ei? - Nu fiți orbi până nu-i prea târziu! Nu vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cenzură, un senator a călcat cu mașina, chiar pe trecerea de pietoni, undeva între Ploiești și București, o profesoară de muzică. *** - Nenea, vrei să-mi dai mingea? zâmbește-un Chirică angelic. Dă așa, cu piciorul... Cunosc faza, mingea tăiată e umplută cu pietre, cât să te sece când lovești plin de elan. Bunele obiceiuri văd că se păstrează. Am întârziat puțin, Leonard m-așteaptă în mașina lui scorojită, care-a fost cândva gri metalizat, lângă poșta de la rond. - Stai, trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
nisip, plătici și lipani subțiri, de-o palmă, fântânei cu aripioare de păsări, mrene și roșioare, văduvițe și păstrăvi împestrițați, somni mătăhăloși, tolăniți pe paturi de gheață. Carașii deschid gurile, se zbat în coșuri de rafie. Urechile mi s-au umplut cu apă. *** - Ați luat tot? Ați strâns sforile? Ați adunat scripeții? Ați legat cutiile? - Da... - Nergal... Măi, bezmeticule, nu-ți lipsește nimic? - Dă-o-ncoace, tocmai mă întorceam după ea... - Și cleștii? Ați luat cleștii? - Aici sunt... - Și greutățile? Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

ea erau legate primele lui amintiri, Îi oferea pești, languste, raci și broaște-țestoase cu care să se Îndestuleze, Îl răcorea În amiezele caniculare În care soarele te lovea drept În moalele capului, Îi trimitea nori de furtună care să-i umple cu apă dulce rezervoarele, ba din cînd În cînd Îl mai și răsfăța cu vreun cadou neașteptat, venit din alte lumi și de pe alte pămînturi. Și, În cele din urmă, marea Îi mai dăruia În zori roua bogată care Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
În curînd, găsi ceea ce căuta. Bărbatul, mic și oacheș, fără Îndoială o corcitură de indian și alb, cu părul lung și negru, nasul incaș și gura și ochii de european, stătea aplecat deasupra unui mic rezervor de apă și Își umplea butoiașul cu ajutorul ibricului și al pîlniei. Nu-l auzise venind și tresări speriat cînd Îl văzu apărînd ca picat din cer, chiar lîngă el. Deschise gura să strige, dar amuți terorizat cînd simți tăișul ascuțit al unui cuțit atingîndu-i beregata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
pentru ca toți care ajung acolo să știe la ce se expun.... Altfel, nici nu le trece prin minte că intră Într-o lume „diferită”. Oberlus medită din nou la răspuns, dedicîndu-i tot timpul de care avea nevoie pentru a-și umple din nou pipa. În cele din urmă, trăgînd cu putere fumul În piept, fu de acord: - Poate că am s-o fac, spuse el. Într-o zi, cînd am să mă socotesc suficient de puternic, o să pun un afiș pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cu mine? - E o carte de istorie... șopti celălalt. Istorie veche... Și aventuri... - Adevăr sau minciună? - Nu știu prea bine... Cred că nimeni nu știe. - Îmi place istoria, afirmă Oberlus În timp ce punea cartea pe fundul unui lădoi pe care-l umplea cu lucrurile care-l interesau. Îmi plac toate cărțile... mai puțin Biblia... Ia te uită! exclamă el entuziasmat de propria-i descoperire. Ce mai lunetă! Cea mai bună pe care am văzut-o vreodată... O să mă ajute să-mi păzesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-și lega rămășițele lanțurilor de călcîie, ca să nu zornăie și să nu-l deranjeze la mers, și se furișă În cele din urmă, tiptil, spre coasta dinspre apus, cea mai sălbatică de pe insulă. Bău pe săturate apă dintr-o băltoacă, umplu ochi o coajă mică de bostan, singurul obiect pe care Oberlus le Îngăduia să-l aibă, intră În mare și, croindu-și drum, cu apa pînă la brîu, Împiedicîndu-se și căzînd, dar străduindu-se să nu lase nici o clipă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
asta făcu pentru vreo jumătate de oră, pînă cînd găsi ce căuta: un grup de stînci care aveau În mijloc o mică adîncitură cu apă curată și proaspătă, cu un gust divin. Dormi acolo cîteva ceasuri, bău apă din nou, umplu dovleacul și Își continuă incursiunea fără să se Îndepărteze nici o clipă de coastă, pînă cînd dădu peste trunchiul unui cactus gros, lîngă care se odihnea o pașnică iguană de pămînt, ce nu făcu nici un gest văzîndu-l și se lăsă prinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
iar dacă ai chef să vii cu mine, Începe să aduni iguane, broaște-țestoase, porumbei, ouă și tot ce mai e comestibil... Arătă spre Knut. Iar tîmpitul ăsta să te ajute să golești butoaiele cu rom din peșteră și să le umpli cu apă. Profită și de ultima picătură pe care o găsești, fiindcă drumul e lung și În zona aia nu e Încă vreme de ploaie. - Ești nebun! repetă ea Încă o dată, absolut sigură de ceea ce spunea. Definitiv și iremediabil nebun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

Și pentru editorul meu, Patricia, care a tot zis: „Uite, asta nu-i destul de bine.“ Capitolul 1 Acolo ar trebui să fii, la o mare recepție de nuntă într-o uriașă vilă din West Hills, cu aranjamente florale și ciuperci umplute peste tot prin casă. Asta se cheamă aranjament scenic: unde-i fiecare, care-i viu, care-i mort. Asta-i marea petrecere de nuntă a lui Evie Cottrell. Evie stă la jumătatea scărilor uriașe din holul vilei, goală pe sub ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de becuri direcționale și prea multe veioze. Se aude un foșnet electric din difuzoare ascunse. De-a lungul camerelor, cumpărătorii se plimbă pe culoarele întunecoase cu linoleum pe jos, care trec printre camerele de expoziție și insulele slab luminate care umplu mijlocul etajului, centre de conversație și puncte de așteptare cu sofale și covoare, becuri mobile și plante false. Insule calme de lumină și culoare în întunericul ce forfotește de necunoscuți. — E exact ca un studio de filmare, zicea Evie. Platouri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de ciuperci. Curcanul mare și maroniu. Pâinișoarele sunt înăuntrul unei învelitoare vătuite cusută în așa fel încât să semene cu o găină. Ca să scoți o pâinișoară, îi ridici aripile. Mai e și tava de cristal cu murături dulci și țelină umplută cu unt de arahide. Ce să-mi dăruiască? zice mama. Noua față de masă. E foarte frumoasă. Tata suspină și înfige un cuțit în curcan. — La-nceput nu trebuia să fie o față de masă, zice mama. Eu și tatăl tău am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
cuvine. Ești premiul din spatele ușii numărul trei. Ești domnița ori tigrul. În lumea noastră în care nimeni nu mai poate ține un secret, un văl bun zice: Mulțumesc că n-ai spus nimănui. Nu te îngrijora, zice Brandy. Or să umple ceilalți spațiile goale. La fel cum fac cu Dumnezeu, zice. Ce nu i-am zis niciodată lui Brandy e că am crescut la o fermă. Era o fermă de porci. Daisy St. Patience se întorcea acasă de la școală în fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
E sângele meu pe ciobul de sticlă pe care-l scot. Sângele meu pe o cutie de chibrituri. Nu, doamnă Cottrell. Nu, chiar așa e, Evie voia să fie incinerată. Mă ridic din mijlocul mizeriei ăleia, și alerg fără țintă, umplând de sânge fiecare întrerupător și veioză, stingându-le pe toate. Alerg pe lângă dulapul cu haine, și Manus strigă: „Te rog“, dar ce am eu în gând e prea surescitant. Sting toate luminile de la parter, și Manus strigă. Trebuie să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
sau să nu mă împuști. Orice, numai deschide ușa! Cu vârful sabotului, împing pastilele de Valium prin crăpătura de sub ușa dulapului. Cu pușca dinainte, descui ușa și mă dau în spate. În lumina focului de la etaj vezi cum casa se umple de fum. Manus se împleticește afară, cu ochii lui de-un albastru electric holbați și cu mâinile în aer, și-l duc în pas alert afară, cu pușca înfiptă în spinare. Chiar și la celălalt capăt al puștii, pielea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
zice Brandy, unde rămăseserăm? Se întinde înapoi pe jos cu capul între picioarele mele. — Te-ai mai gândit la chirurgia plastică? zice Brandy. Apoi zice: Dă-i bătaie. Capitolul 19 Când ieși cu un bețiv, observi cum un bețiv îți umple paharul ca să-l poată goli pe al lui. Atâta vreme cât bei tu, băutura nu e o problemă. În tovărășie. Să bei e distractiv. Dacă e o sticlă pe masă, chiar dacă paharul tău nu e gol, un bețiv îți va turna puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
al lui. Atâta vreme cât bei tu, băutura nu e o problemă. În tovărășie. Să bei e distractiv. Dacă e o sticlă pe masă, chiar dacă paharul tău nu e gol, un bețiv îți va turna puțin în pahar înainte să și-l umple pe al lui. Asta e doar o generozitate de fațadă. Brandy Alexander asta nu mă mai slăbește cu chirurgia plastică. De ce, înțelegeți, nu mă uit la ce oportunități există. Cu pieptul siliconat, cu buzele liposucționate, cu clepsidra aia 115-40-65 de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
fie nevoie de cel puțin trei Darvonuri ca să intru-n rochia asta. Întinde mâna și eu îi dau tabletele. Tatăl ei, zice Brandy, înainte să vândă carnea de vită obișnuia s-o macine împreună cu bucăți de gheață ca s-o umple de apă. Măcina carnea împreună cu ceea ce el numea hrana boului ca s-o umple de cereale. Nu era o persoană rea, zice ea. Și nu se simțea în stare să urmeze regulile cu prea multă strictețe. Nu atât regulile onestității

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
și eu îi dau tabletele. Tatăl ei, zice Brandy, înainte să vândă carnea de vită obișnuia s-o macine împreună cu bucăți de gheață ca s-o umple de apă. Măcina carnea împreună cu ceea ce el numea hrana boului ca s-o umple de cereale. Nu era o persoană rea, zice ea. Și nu se simțea în stare să urmeze regulile cu prea multă strictețe. Nu atât regulile onestității și dreptății, zice ea, cât pe acelea ale protejării familiei de sărăcie. Sau boli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

o clipă, de parcă ar fi lăsat să se înțeleagă că-și controlează agenda cu programul de după-masă. "Bine, domnule. Vin în cîteva minute." "Îți mulțumesc, dragă." Apoi Mihail a închis imediat, lăsînd în locul vocii sale un țiuit intermitent care-i umplea urechea ca o muzică. Îl chemase. Exact așa cum își închipuise de atîta vreme. Îl chemase la o oră atît de nepotrivită, tocmai pentru a-i face o comunicare importantă. Ori să-i dea o misiune de extremă urgență și gravitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
pînă la urmă Mott va cîștiga partida cu șampania ei făcută din tot felul de acrituri. Și el vrea să devină șampanie, cum s-ar zice. Să o ia înaintea evenimentelor, să sară peste trepte, domnule adjutant. Cînd șampania va umple lumea unii vor bea Mott, alții, mai de soi, se vor bate și vor plăti din greu pentru Cordon Rouge ori Veuve Clicquot, așa că totul va fi luat de la capăt. Prințul vrea șampanie, dar nu din asta, industrială, nu Mott

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cuvintele franțuzești care zburau dintr-un colț în altul al salonului, cărțile de vizită ce treceau discret de la o persoană la alta, saluturile reținute aproape prusace, chiar stilul de petrecere, foarte nou, toată lumea în picioare, cu prăjiturele și tartine, pahare umplute cu discreție de slujitori, toate la un loc dădeau impresia unei zăpăceli voioase, generoase, ceva ce aducea cu explozia de bucurie a unui copil ce se trezește dimineața cu mult mai multe daruri decît a putut să-și închipuie sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]