13,755 matches
-
oglindă pentru ultima oară. Nu și-a dat cu nimic pe față. De fapt, și-a spălat fața de două ori. A hotărât să demonstreze ce cu picioarele pe pământ e, că se poate avea încredere în ea. E în uniformă, costumul ei. Mijlocul îi e strâns de o curea. Se duce cu pași mari la peștera lui. Garda cu cicatrice ca o omidă între sprâncene îi barează drumul. Ea își anunță numele. Garda o măsoară cu suspiciune de sus până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ea se întoarce brusc, zice că nu mai poate merge mai departe, că trebuie să plece. Ca un leu care prinde o căprioară, el o saltă de la pământ. Ea se zbate să se elibereze. El devine mai înverșunat. Îi sfâșie uniforma cu mâinile. Nu poți face asta! Îl împinge la o parte. Nu mai poți face asta! Dar ea i se deschide. Se sprijină de el, stă în brațele lui. Își desface picioarele, varsă lacrimi și se topește în căldura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Îmi aranjez și îmi vopsesc sprâncenele așa cum obișnuiam la Shanghai. Mă dau cu pudră pe pielea arsă de soare. Nu există rochie. I-am promis lui Mao să respect moda revoluționară, care înseamnă să nu respecți nici o modă. Port o uniformă decolorată gri și o curea. Când ies, toată lumea se întoarce spre mine și, deodată, bărbații încep să vorbească despre cer. Culoarea lui. Un pepene cu un strat de verde la exterior, galben la mijloc și roșu rozaliu în mijloc. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bănuiesc o conspirație, soțul meu stăruie să meargă. Miezul verii în Chong-Qin e o saună. Având ca gazdă un diplomat american, Mao Zedong și Chiang Kai-shek dau mâna în fața aparatelor de fotografiat. Îndeplinesc apoi ceremonia semnării acordului. Mao e în uniforma lui de bumbac alb, lipsită de formă, în vreme ce Chiang e într-un costum apretat de inspirație occidentală, cu șiruri de medalii lucindu-i pe umeri și pe piept. Nu vor exita doi sori care să strălucească pe cerul Chinei, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tovarășul președinte tot restul vieții mele. Desigur, murmură ea. Înțeleg. Iar tovarășul președinte are și el nevoie de tine. Tânărul stă rezemat de zid, cu respirația îngreunată. E nedumerit de propria-i reacție față de femeie. De puterea misterioasă înveșmântată sub uniforma lui. Ea vede cum îi lucesște transpirația pe frunte. Pare intimidat, neliniștit și învins. Îi aduce aminte de o gorilă tânără frustrată, masculul căruia nu i se acordă ocazia de a câștiga o femelă ca trofeu, masculul a cărui spermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
timp pentru nefericire. Ea clatină cu putere din cap. El dă din cap ca să o reducă la tăcere. Ea încearcă să-și stăpânească lacrimile. El se ridică și își ia hainele. Nu! Nu pleca, te rog! Încheindu-și nasturii de la uniformă, el își scoate o țigară. Rotocoale de fum îi învăluie fața. Ea simte cum groaza își încolțește victima. Cât e ceasul? întreabă el. Ea nu-i răspunde, dar se ridică. Hainele îi sunt șifonate. Părul încurcat îi cade pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că el nu suportă lumina sau zgomotul apei. Precum o vază cu o vechime de o mie de ani, putrezește de la umezeala din aer. Are niște ochi triunghiulari și sprâncene stufoase. Încearcă să-și ascundă silueta lipsită de robustețe în uniforma militară. Însă îți dai seama de consituția-i bolnăvicioasă după gâtul cât un bețișor de bambus și capul lăsat într-o parte, de parcă ar fi prea greu pentru gâtul său. Și totuși, acum, ea e ispirată de Lin Biao. De felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mână de ajutor. Mi-ar plăcea să fac armata să participe la Revoluția Culturală. Ce s-a întâmplat? Mareșalul Luo m-a refuzat. Mi-e prea jenă să descriu amănuntele - nu a vrut nici măcar să mă lase să iau o uniformă! Nu e nevoie să continuați, Doamnă Mao. Știu ce e de făcut. Ce-ar fi să veniți la cartierul meu general, să deschideți un seminar? 20 februarie 1966. Îmbrăcată într-o uniformă nou-nouță, Doamna Mao Jiang Ching ține un discurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vrut nici măcar să mă lase să iau o uniformă! Nu e nevoie să continuați, Doamnă Mao. Știu ce e de făcut. Ce-ar fi să veniți la cartierul meu general, să deschideți un seminar? 20 februarie 1966. Îmbrăcată într-o uniformă nou-nouță, Doamna Mao Jiang Ching ține un discurs împotriva „Raportului”. Este pentru prima oară în viața ei când ține o ședință la care participă înalți demnitar ai statului și oameni din forțele armate. Trece prin experiența tracului scenic. Însă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
șapte de zile se dovedește a fi un mare succes. Sunt primiți trei sute treizeci de mii de oameni. Pentru a adăuga emoție, Mao și noul său cabinet iau parte la ceremonia de închidere. Aplaud stând lângă Mao, îmbrăcată într-o uniformă nou-nouță a armatei, verde ca iarba. Când se lasă cortina, vărs lacrimi de fericire. Cum „Manualul Revoluției Culturale” e distribuit în fiecare comună, fabrică, campus sau stradă, mi-am pus temelia conducerii. La ordinul meu, studenți, muncitori și țărani pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao stăm așezați față în față. Ceaiul începe să se răcească, dar sentimentele noastre abia ce s-au încălzit. E trecut de miezul nopții și el nu e obosit, nici eu nu sunt. El e în halat, iar eu în uniforma militară. Acum nu contează cu ce sunt îmbrăcată. Însă vin, totuși, îmbrăcată cu grijă. Vreau să semăn cu felul în care arătam în Yenan. Stă în scaunul de ratan ca un vapor mare, înțepenit între stânci. Burta lui e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Clădirea Securității, de la Podul Apei Aurii la Poarta Imperială Principală. În urma veștii privind inspecția lui Mao, sute și mii de organizații studențești și-au schimbat peste noapte denumirea în Gărzile Roșii, inclusiv facțiunea lui Kuai Da-fu, Gruparea Muntele Jing-gang. Uniforma verde și banderola roșie de pe brațul stâng constituie înfățișarea la modă. Mulțima cântă: Soarele auriu răsare la est. Viață lungă marelui nostru conducător și salvator, tovarășul președinte Mao. Ora unsprezece. În toiul melodiei „Estul e roșu”, vine un ropot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vine un ropot de aplauze furtunoase. Cei un milion și jumătate de oameni strigă. Curg lacrimi. Unii își mușcă mânecile ca să-ți rețină țipetele. Mao apare în vârful Porții Păcii Cerești. Pășește încet către barele de la marginea platformei. Poartă o uniformă militară și o banderolă identice cu cele ale tinerilor. În vârful capului său mare, stă șapca decorată cu o stea roșie. Merge în mijloc, cu Doamna Mao Jiang Ching în dreapta și mareșalul Lin Biao în stânga. Ei poartă aceeași costumație ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și soția lui Lin, Ye, sosim mai devreme, împreună cu Kang Sheng, Chun-qiao și discipolul său, Yiao Wen-yuan. Ne așezăm pe partea stângă a unei mese lungi, cu Mao și premierul Zhou la fiecare capăt al mesei. Suntem îmbrăcați cu toții în uniforma Armatei Populare de Eliberare. Sunt emoționată și un pic neliniștită. Îmi fac griji că nu par destul de dură. Ye e mai bine. Ea e o nevastă de soldat tipică, în stare să lovească în masă mai tare decât bărbatul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că țip la el și își înghite replicile. Yu se află în Casa de Oaspeți din Beijing în momentul de față, îmi șoptește la ureche Chun-qiao. E într-o stare jalnică. Nu a avut ocazia de a-și da jos uniforma de închisoare și miroase ca o oală de noapte. Trimiteți-l încoace! După o jumătate de oră, apare Yu Hui-yong. În clipa în care Doamna Mao Jiang Ching dă cu ochii de bărbatul pe jumătate fantomă, pe jumătate om, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
reflectă toanele lui Mao și felul în care el o tratează. În public, ea este mai mult ca niciodată o prozelită înfocată a lui Mao. Locuiește la Shanghai și îi obligă pe toți membrii trupei sale de operă să poarte uniforme. Le spune că fiecare reprezentație ar trebui să fie luată la fel de în serios ca o bătălie. Pentru ea, asta e mai mult decât adevărat. Simte că trebuie să lupte pentru dreptul de a respira. Devine isterică și nervoasă. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Nah, dar o lasă în pace. E mai bine să nu i se aducă aminte de eșecul ei ca mamă. E mult prea fragilă ca să mai poată îndura vreo pierdere. Schimbă hotelul în fiecare zi, în fiecare zi își schimbă uniforma și desfășoară lupte de propagandă în care se promovează pe ea însăși. În noiembrie, lansează campania de promovare a lui Chun-qiao ca premier. Așteaptă răspunsul lui Mao. Nici o mișcare. Presupune că Mao se gândește serios la asta. Ea se roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
deștepte din lungul somn al copilèriei, luptându-se cu insubordinea șuvițelor de pèr, care, ieșind de sub cordeluțè, o incriminau în fața profesoarei de chimie cèreia, dacè i-ar fi stat în putere, ar fi tuns-o probabil la zero, nici sarafanul uniformei, croit mai strâmt și ușor decoltat, nu era pe placul profesoarei de chimie, dar atâta vreme cât elevă Rèileanu, numele ei de fatè, dovedea un comportament corect fațè de îndatoririle școlare, profesoara de chimie nu avea nici o puterea asupra ei, desigur, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
scaunul din fața biroului acestuia, aghiotantul, aproape un copil, rèmâne prostit în picioare cu automatul pe umèr, Și dansul?! aratè spre mine plutonierul, Îl rezolv eu, mormèie șeful peste birou, Bine! acceptè plutonierul, apoi, se descheie la haină de iarnè a uniformei, Stèm și noi nițel sè ne încèlzim, dupè aia, mai facem un rond cu mașina! ne anunțè el, Sigur cè prezenta celor noi ne deranjeazè, atât pe mine, cât și pe plutonierul major, mai ales cè începusem, timid, sè ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Viteza trenului te izbește de pereți, ești Într-un expres, Într-un tgv. Ești În trenul de Drăgășani, clasa a treia, vălătuci negri, pufoși Îți Îneacă gâtul și o albină zumzăie Împrejur de multă vreme. Dar uite, la doi pași, uniforma de funcționar feroviar, chipiul de controlor, mâna lui Întinsă să-ți perforeze biletul. — Good morning, sir! Your ticket, please! Acum are să se deschidă o trapă sub picioarele tale și, tot explicând, rușinat, transpirat, Încurcând Între ele pronunțările, declinările, conjugările, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ai să te rostogolești Între roțile iuți până În bezna udă. * Ce noroc, controlorul era la doi pași de tine, dar nu te-a zărit! Ce noroc că nu te vede nimeni cum te zbați sub mormanul de haine, paltoane grele, uniforme, smokinguri, trenciuri foșnitoare, cearșafuri albe, lințolii din care se Înalță un nor de molii. Nu, e mereu aceeași albină. — Bitte den Fahrscheine! Ai țâșnit din dulap și ai luat-o la goană, auzi din urmă cizmele soldaților, pijamaua ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Nu te speria, stai liniștit, e același vis sâcâitor, ca să te trezești, ți-ai Înfipt unghiile moi În carnea moale, Încerci să faci pumn palma flască, dar ești tot aici. Orice faci, degeaba, nu poți să scapi, alergi nebunește, uite uniforma controlorului În capătul culoarului, spre el gonești nebunește, e prea târziu să te mai Întorci cu spatele, e prea târziu să te mai prefaci că nu-l vezi, e În fața ta, la doi pași. — Actele! auzi din spate. * De câte ori n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
De ce? Oricând e bine să vină, doar suntem aici, noi, urmașii.. — După lege, nouă ne este dator. — E dator celor de aici! Tuturor! — E dator la familie! Capitolul 11 Generația așteptată Cămașă de douăzeci de dolari, totdeauna În civil, În uniformă nu l-ai văzut niciodată, nici nu poți să știi cum i-ar sta, cu moaca asta frumoasă, ca de fată, dacă-i pui o basma, poți să-l duci la Târgu’ de pe Găina. O fi curist, cum se zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bombă din jur ar mai putea fi deschisă, la ora asta? O agitație cu totul inutilă, orice prognoză arătând din start că funcția de ambasador al tutunului tot mie, cronicarului Daniel, urma să-mi revină, fiind singurul care nu purta uniforma de cameră, șlapi și cămașă ruptă, pusă pe dos, ci, dimpotrivă, ținuta banală de oraș. * — ...Mă duc eu la Lumi, să văd dacă nu au ele țigări... Cred că v-ați dat seama, dragi ascultători, că ne aflăm În mijlocul celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Își pierde În vestiarul terenului de tenis scrisorile roz, parfumate de la Riri, mica balerină care adoră rafinamentele În pat și ciocolata, după cum povestește chiar faimosul aviator, lăsându-i cu gura plină de bale de poftă și venin pe seminariștii cu uniformele impregnate de duhorile internatului! Ai accepta chiar și ghinionul lui Anton la partidele de poker jucate până la ziuă, cu condiția ca la sfârșitul orelor să te aștepte mereu, vizavi de școală, trăsura cu coșul tras, Înăuntru micuța Riri, cu blana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]