7,043 matches
-
totul de L.A., iar Sioux Falls este acel loc complet diferit de L.A. pe care-l poți găsi fără să zbori pe Lună. Prietenele mele de la școala generală sunt toate măritate și au copii, iar două dintre ele sunt deja văduve de război. Toată lumea discută despre război, de parcă nu s-ar fi terminat. Preria din afara orașului este arată, fiindcă aici se vor construi case. Casele ridicate până în prezent sunt foarte urâte, vopsite în culori țipătoare și enervante. Mă fac să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
putut să tacă. După două zile, Fabius a fost atacat într-o fundătură și l-au lăsat mort. Lovit de o mână pricepută, mi s-a spus, una dintre loviturile pe care le înveți și tu acum. Am auzit că văduva era disperată dinaintea rugului în flăcări și striga că ea l-a ucis, fiindcă povestise lucruri pe care ar fi trebuit să le treacă sub tăcere. Trebuie să știi că Fabius a fost bun prieten cu tatăl tău și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în încâlceala aceea nemaipomenită de înrudiri, ea era fiica din prima căsătorie a defunctului Agrippa. Iar fraza pe care o a strigat-o Tiberius a făcut înconjurul Romei: „Ar trebui să divorțez de fiica lui Agrippa ca să mă căsătoresc cu văduva lui?“ Dar, în timp ce capitala imperiului urmărea amuzată acea insolită dispută familială, Augustus a declarat solemn: „Eu mă gândesc la Roma de-a lungul secolelor, nu la puținii ani ai vieților voastre“ - și la o asemenea declarație nu exista replică. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Romă, nu îndrăznise să încalce ordinul lui Tiberius și să se apropie în seara aceea de casa unde se aflau doar ei doi. Nimeni, în întreaga Romă, nu făcuse nimic pentru nepoata lui Augustus, cel mai nobil sânge al imperiului, văduva lui Germanicus cel preaiubit, speranța poporului. Nimeni, dintre cei șase sute de senatori, din puternicele colegia sacerdotale. Ea îi îndepărtase și pe majoritatea servitorilor, chiar și pe cei mai credincioși, care se opuneau - îi trimisese la o vilă din suburbii. Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
priveau disperați. Însă ofițerul îl informă riguros și respectuos că, date fiind faptul că era minor, moartea tatălui său, pierderea drepturilor civile de către mama sa și confiscarea tuturor proprietăților, senatorii deliberaseră ca tutela lui să-i fie încredințată Liviei, augusta văduvă, mama lui Tiberius - și îl anunță că trebuia să-l conducă imediat la ea, pe clivus Palatinus. Gajus își simți trupul paralizat. Toată puterea asupra lui îi fusese încredințată monstruoasei lor dușmane. Fusese numită tutoră, cea care le ține locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
afară pe toți, trântind ușa“. Unii istorici au scris și o urmare a poveștii: după o săptămână, Împăratul a poruncit ca femeia să părăsească palatul și i-a transmis să fie mulțumită, fiindcă avea să intre în istorie nu ca văduva ultimului dintre Pisoni, ci ca a doua - deși insoddisfacente - soție a Împăratului, cu toate beneficiile ce decurg de aici. Frumoasa Orestilla se întoarse acasă plângând și le povesti tuturor că îndurase brutalitatea Împăratului pentru a-i salva viața lui Calpurnius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a plăcut aici și ai rămas. - Mi-a plăcut când am ieșit din suburbii și am ajuns să cunosc orașul. Apoi, după ce tatăl meu a decedat, mama s-a mutat aici pentru a fi mai aproape de mine. Fiică a unei văduve... la fel ca Sachs, reflectă Rhyme. Se întreba dacă a avut probleme cu mama ei, cum a avut Sachs. În ultimii ani, se negociase un armistițiu, dar înainte, mama ei fusese foarte instabilă și impulsivă. Rose nu a înțeles niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mătase, pline de parfumul trupului femeii cu chipul unei stele de cinema. 9 Sfîrșitul bunătății Căutînd Întruna de mîncare, a doua zi de dimineață Jim părăsi casa stomatologului. Găsi o nouă locuință temporară Într-o casă din apropiere, aparținînd unei văduve americane pe care părinții lui o cunoscuseră Înainte de plecarea ei la San Francisco. De acolo, se mută mai departe, stînd În fiecare casă cîteva zile, adăpostit de orașul Îndepărtat și urît de zidurile Înalte și de iarba sălbăticită. Japonezii confiscaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dăduse lui Jim prea mult din propria lui hrană. Intrară În spital, iar Jim Își luă locul În afara dispensarului, lîngă doctorul Bowen - un specialist În boli de nas, gît și urechi de la Spitalul General din Shanghai - și lîngă cele patru văduve misionare care formau personalul de infirmiere. În timp ce așteptau ca sergentul Nagata să facă apelul, se uită pe furiș În salonul alăturat, unde cei treizeci de pacienți stăteau culcați pe priciurile lor. După fiecare raid aerian, erau cîțiva morți din cauza șocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
te strigă doctorul... — În regulă, e gata. Femeile Îl traseră pe domnul Radik din cărucior. Deși vlăguite de puteri, Îl manevrară cu aceeași grijă pe care i-o arătaseră cînd era În viață. Oare era Încă viu pentru aceste două văduve creștine? Jim fusese Întotdeauna impresionat de credințele religioase puternice. Mama și tatăl lui erau atei, iar el Îi respecta pe credincioșii creștini În același mod În care Îi respecta pe cei care erau membri ai clubului Graf Zeppelin sau care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sunt Augusto Pérez, fiul răposatei văduve a lui Pérez Rovira, pe care s-ar putea să o fi cunoscut. — Fiul doñei Soledad? — Chiar așa, al doñei Soledad. — Cum să nu, am cunoscut-o bine pe admirabila doamnă. A fost o văduvă și-o mamă exemplară. Felicitările mele. — Mă felicit și eu că datorez fericitului accident al căderii canarului posibilitatea de a face cunoștință cu dumneavoastră. — Fericit! Numiți fericit un accident ca acela? — Pentru mine, da. — Mulțumesc, domnule - zise don Fermín, adăugând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu prea curat. Și așa, făcându-și rondul din pensiune-n pensiune, a nimerit într-una ținută de-o venerabilă patroană binișor în vârstă, mai bătrână decât el, adică, știi, mai aproape de șaizeci decât de cincizeci, și de două ori văduvă: prima oară după un dulgher care s-a sinucis aruncându-se de pe o schelă în plină stradă și pe care-l evocă deseori ca pe Rogelio al ei, iar a doua oară după un sergent de jandarmi, care, când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în scurt timp i se înșurubă în cap. — Și nu fără motiv. — Dar, de îndată ce și-a revenit din prima supriză, amicul i-a demonstrat că, dacă se însura cu patroana, îi putea lăsa treisprezece duros pe lună ca pensie de văduvă, de care altminteri n-ar profita nimeni și-ar merge la Stat. Vezi deci și tu... Da, știu, nu e singura persoană, prietene Víctor, care s-a căsătorit doar pentru ca statul să nu economisească o pensie de văduvie. Ăsta da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nenorocire: „Să se căsătorească fratele meu, fratele meu, un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro, cu patroana de pe strada Tăbăcarilor! Fratele meu, fiul unui fost președinte al Tribunalului din Zaragoza, din Za-ra-go-za, cu o madam Sinfo!“ Era îngrozit. Iar văduva sinucigașului și proaspăta soție a muribundului își spunea: „O să vedeți, cum vă văd și cum mă vedeți, sub cuvânt că suntem cumnați, o să plece fără să-mi plătească pensiunea, când eu din asta trăiesc!“ Se pare totuși că i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
toată firea, un bărbat care duce dorul familiei sale, să împartă aceeași cămăruță. I-am spus că nu înțeleg. —Bărbatul din piesă, dentistul care împarte camera cu Anne Frank, numele lui nu e Dussel, ci Pfeffer. Fritz Pfeffer. Eu sunt văduva lui. — Piesa nu zice că el era căsătorit, am spus eu, deși era și acesta un gest crud. Eram soț și soție. Bărbia moale deveni dârză. —Legile rasiale ale naziștilor interziceau căsătoria între evrei și creștini, dar noi eram oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
În nopțile calde, cu lună, În apele vreunui iaz sau ale vreunui râu. Odată văzură din depărtare un ciobănaș de vreo cincisprezece ani, satisfăcându-și poftele cu o capră. Altă dată zăriră două bătrâne foarte pioase, În haine negre, de văduve, cu cruci mari de lemn pe piept, așezate la amiază pe un pietroi mare din mijlocul câmpiei, nemișcate și tăcute, cu degetele Împreunate. Într-o noapte auziră muzică venind dintr-o ruină părăsită. Iar altă dată trecu pe drum, prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe degetul mic, bărbița albă ridicată ca o amenințare, bastonul sculptat cu măciulie de argint i se odihnea Între genunchi, pălăria pe masă, În fața sa; un bătrânel rozaliu, curat și ferchezuit, având mereu alături câte o divorțată elegantă sau o văduvă bine conservată, Întotdeauna doamne europene cultivate, cu maniere rafinate, În jur de cincizeci și cinci-șaizeci de ani. Uneori stătea la masa lui obișnuită din cafenea Împreună cu două sau trei dintre ele. Le comanda ștrudel și cafea espresso, iar În fața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ale radioului care căzuse dimineață și se dezmembrase, soțul ei a părăsit-o. A venit la mine să-mi ceară sfatul. —Alinătorul inimilor sfărâmate, spuse Nina cu un glas care se voia sarcastic, Însă suna aproape plângăreț. Sfântul patron al văduvelor de paie. Încă puțin și va trebui să primești numai pe bază de programare. Porni către bucătărie și scoase din sacoșă o pungă plină de spray-uri și lichide de curățat, pe care le așeză deocamdată pe marginea blatului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care ai luat-o de pe raftul lui Ted, să descifrezi viața vânătorilor de balene din Alaska, să-ți imaginezi simplitatea nomazilor sălbatici, să te exciți puțin descoperind obiceiurile sexuale ciudate ale eschimoșilor. Acela de a pune la dispoziția adolescenților o văduvă coaptă ca parte a ritualului de inițiere Îi trezi brusc pulsații delicioase În abdomen. Mâinedimineață le va explica totul iubitelor sale, care Îl vor ierta cu siguranță: doar era vorba, mai mult sau mai puțin, de intervenția unei forțe majore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Adevărul e că nici de asta nu aveți nevoie. Zece la sută dorință și nouăzeci la sută comedie. Acum Îmi apari aici când presupui că Teddy nu e acasă, plin de flori și de discursuri, specialist cu experiență În consolarea văduvelor și orfanilor, În speranța că până la urmă n-am să mai rezist și În sfârșit mi se va face milă de tine și te voi primi pentru un sfert de oră În pat. Mită ca să te fac să pleci. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
București nu a mai trăit decât o singură dată ceva asemănător cu stilul de viață specific marii burghezii - acei doi ani petrecuți ca femeie tânără la Lausanne, la o soră de-a tatălui ei, care trăia pe picior mare, fiind văduva directorului general al fabricii italiene de zahăr Maraini, din Roma. Abia când s-a întors la B., în casa părintească de lângă sinagogă, la începutul anilor ’30, a simțit cât de strâmtă se făcuse lumea de când părăsiseră Bucureștiul, fiindcă legionarii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
robele cusute pe veresie, închipuiau cortegiul carului funebru din spatele căruia Marcu înjura de „lapte”, și de „buric” cioclu de pe capra înaltă care băga parcă dinadins dricul în băltoace. A continuat apoi iar lanțul Duminecilor, toate, toate la fel, în casa văduvei. Laura nu mai râdea și nici mâna la gură nu o mai ducea, când surâsul ei pălit de grijă încerca să-i lumineze chipul. Degetele ei prelungi confecționau pălării pentru cucoanele cartierului. Se făcuse modistă peste noapte și, ajutată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
perfectă. I-am scris lui Peg ieri“. Dar În aceeași seară urmă al doilea atac. Des Voeux Îl chemă În ajutor pe sir James Mackenzie care, cu un aer grav, recomandă angajarea unor asistente medicale de profesie. Doamna William James, văduva fratelui mai mare al lui Henry, mama lui Peg și a lui Harry, trimise o telegramă prin care Își anunța sosirea cu primul vapor disponibil. — Nu e nevoie, nu e nevoie, spuse Henry clătinând din cap, cu gândul la submarinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acțiune se petrecea nu În Italia, ca În original, ci În Anglia. Ea pornea de la eforturile unei mame lipsite de scupule de a compromite un tânăr, pentru a-l obliga să se căsătorească cu fiica ei. Eroina eponimă, o tânără văduvă, sprijinea la Început planul, pe urmă dădea Înapoi și Încerca să Îl ajute pe tânăr să scape din capcana logodnei, numai pentru a se Îndrăgosti ea Însăși de el și el de ea. Între personaje se nășteau numeroase alte flirturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ireversibil, Îmbunătățire - și pentru a le retrimite la redactilografiere era nevoie de timp. Se văzu nevoit să amâne de câteva ori expedierea promisului act Întâi către familia Compton. Începea cu eroul, Guy Domville, tutore al fiului unei tinere și atrăgătoare văduve, dna Peverel (rol rocmai potrivit pentru dna Compton), pregătindu-se să plece a doua zi la mănăstirea benedictină de la Douai pentru a-și Împlini o veche chemare spre preoție. Doamna Peverel era Îndrăgostită de Guy, dar Își ascundea sentimentele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]