3,613 matches
-
se desfac ca doagele unui butoi căruia i-au plesnit cercurile. După atâta vreme, putea să simtă liniștea cu toate cele cinci simțuri. Uneori o pipăia, așa cum simți cu degetul muchia dintre lumină și umbră. Alteori o privea și atunci văzduhul nu agita nicio frunză. Gustul ei era răcoros, nici n-ar fi putut fi altfel pentru cineva ca el, care nu ieșea din casă decât după căderea nopții. Acum o adulmeca, liniștea avea un miros anume, aducând cu mireasma florilor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
hârtie, ceru Iacob. Îl mai citi o dată, apoi îl puse pe masă : E destul. Pot merge singur mai departe. Vocea intrase, ca de obicei, fără să dea binețe. Iacob o simțea în vibrațiile aerului, avea un fel de a goli văzduhul care îl obliga să tragă adânc aer în piept. — Asta e doar un fel de-a vorbi, nu-i așa ? întrebă Vocea. — Ce vrei să spui ? — Că mergi singur mai departe... E doar o figură de stil. Nimeni nu merge
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dintr-o dată Te-ai arătat de sus mult mai mare decât soarele strălucind din ceruri și până în inima mea. Toate celelalte le-am văzut ca întrun întuneric adânc, iar în mijloc un stâlp luminos (Ieș., 13, 21) care tăia tot văzduhul ajungând din ceruri până la mine, ticălosul<footnote Ibidem, 25, p. 160. footnote>. În Cateheza 35, Sfântul Simeon vorbește despre lumina dumnezeiască ce se manifestă ca o căldură divină, altădată ca o rază, ce se transformă în fulger dumnezeiesc. Această lumină
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
după multe zile de mers ajunge în vârf și-l întîlnește pe bătrân. "E adevărat că poți să tragi cu arcul fără să tragi cu arcul?" Da, e adevărat", îi răspunde bătrânul. "Arată-mi." Bătrânul întinde brațele, țintește o vreme văzduhul și când lasă mâinile jos un vultur se prăbușește la picioarele lui. Douăzeci de ani rămâne cel care tocmai urcase muntele, pentru a învăța de la bătrân să tragă cu arcul fără să tragă cu arcul. După 20 de ani, bătrânul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cele foarte îndrăgite de noua generație, reia la infinit aceeași "frază muzicală", ca acul unui patefon care nu mai poate ieși din șanțul plăcii: "Ce p...a mea! Ce p...a mea! Ce p...a mea..." Cuvintele se ridică în văzduh, străbat aerul tare și sticlos al pădurii și poposesc ca o imensă aură pornografică, deasupra brazilor. "Dragele mele", s-a adresat Noica în troleibuz unui grup de fete care vorbeau de zor despre "gagicul meu", "dragele mele, limba română e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de precauție, complicitatea lor în ignoranță, ușurința cu care își apropriază nevăzutul, felul în care vorbesc despre el plescăind de plăcere, scamatoriile la care se dedau de îndată ce intră în arena lui, felul competent pe care și-l arogă în organizarea văzduhului, promptitudinea cu care descriu, schematizează și fișează absolutul sub pălăria unei "științe sacre" ce investighează non-naturalul ca și cum l-ar avea pe masa de disecție. De ce toate astea când eu pot să port în mine "frica de Dumnezeu" fără să bat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
arborele sefirotic" și alte constructe asemenea menite să astupe hăul fatalei noastre ignorante? Toate aceste construcții somptuoase menite să combată resemnarea în finit și să ne satisfacă apetitul ezoteric seamănă teribil cu palatele din povestirile orientale care sânt purtate prin văzduh având ca simplu suport un covor fermecat. La ce bun travaliul solemn al unor gânditori care, timp de un secol și jumătate, au încercat să arate până unde se pot întinde pretențiile de cunoaștere ale unui spirit prins într-un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prin a deveni aprig, revendicativ și sigur de sine. Mâna care pretinde că, pur și simplu lungindu-se la altă scară, poate apuca ceea ce îndeobște nu poate fi niciodată la "îndemînă" vrea să ne convingă că ține în pumnul strâns văzduh din lumea zeilor. Când citesc tipi ca Steiner sau Guénon, am impresia că diferența dintre un mit și un manual de botanică a dispărut. 14 februarie Virgil nu-și revine după boala Monicăi. De fapt, Monica nu are voie să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a reușit să atragă un număr de 230 de cititori. Biblioteca din Oncești poartă numele filologului prof. dr. Ariton Vraciu, personalitate marcantă a culturii românești, originar din Tarnița, începând cu data de 1 iunie 2003, cu prilejul lansării cărților „Tranșeele văzduhului” - autor Corneliu Groapă și „Schiță istorică și monografică a satului Tarnița” și „Nostalgii și destine” ale învățătorului Octavian Iftimie. Acest eveniment a fost completat de un reușit spectacol artistic susținut de elevi ai școlii din Oncești, coordonați de către doamna directoare
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu o noapte înainte și sfințită la biserică, precum și cu flori de alun care se scutură în noaptea dinaintea Înălțării. Până la Ispas se încheie de semănat porumbul și se urcă vitele la munte. Exista credința că Rusaliile, care joacă prin văzduh, răpesc pe cel pe care îl găsesc pe câmp. SĂRBĂTORI DE VARĂ De Înălțare se organizează „hramul eroilor”, pentru cei căzuți pentru patrie, iar cu ocazia „Moșilor de var㔂 se pun la uși și porți frunze de tei. Alte practici
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
accidentat și noroios, câștigând astfel un avantaj decisiv care i-a asigurat victoria în înfruntarea cu un adversar superior numeric. Un cronicar bulgar consemnează despre acea bătălie: „Lănci nenumărate s-au frânt atunci și mulțimea săgeților a fost nenumărată, că văzduhul nu se mai vedea de desimea lor; râul acela curgea roșu de sângele ce ieșea din mulțimea trupurilor căzute... Și pierdu Baiazid oastea sa cu totul. Iar pașii și voievozii pieriră cu totul; atunci pieri Constantin Dejanovici și Marca Kalovici
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
i-au provocat lui Soljenițîn probleme de conștiință și l-au făcut să înțeleagă niște adevăruri fundamentale: "O, cât e de greu să devii om! Chiar dacă ai făcut frontul, chiar dacă ai trecut prin bombardamente și minele te-au azvârlit în văzduh, ăsta e doar începutul adevăratului curaj. Nu e încă totul..."94. În anul 1953 (anul morții lui Stalin), Soljenițîn este eliberat din lagăr și deportat pe viață în aulul Kok-Terek din Kazahstan, unde va fi un bun profesor de matematică
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Pentru moment a rămas încremenit de uimire, dar îndată învingând orice teamă, a încredințat cele viitoare hotărârilor cerești (...). Și când a ieșit din cort, a văzut o dâră de lumină care, asemenea unei făclii aprinse, a căzut din cer brăzdând văzduhul și dispărând în beznă. Această lumină l-a umplut de spaimă, căci a socotit că este steaua lui Marte care i-a apărut în semn de amenințare. Între timp, palatul său a devenit curând un centru de adunătură a magilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
s-o cucerească și nu puteau. Bine înarmați, îmbrăcați în zale, cavalerii teutoni au ieșit din cetate și-au lovit cu nespusă mânie și putere ostile aliate. S-a dezlănțuit o bătălie deznădăjduită, cruntă. Duduia pământul de tropotul cailor. Scapără văzduhul de izbirea spadelor și a lăncilor. După două ceasuri de necontenite izbiri se vedea că biruința avea să fie a cavalerilor teutoni. Erau mai numeroși, mai bine înarmați, mai dibaci în ducerea luptei. Deodată, în locul unde luptau călăreții români, comandați
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
oamenii batalionului au căzut morți sau răniți. Dar au străbătut valea. Au ajuns lângă redută. În frunte, tot maiorul Șonțu. La asalt, flăcăi! Înainte! În clipa aceea, un glonț dușman l-a izbit în piept. Sabia a mai fulgerat o dată văzduhul și-a căzut. În cădere, Șonțu a mai strigat, cu ultima răsuflare: Înainte, flăcăi... Înainte! O clipă, dorobanții au stat nedumeriți. Nu le venea a crede că ofițerul lor a căzut. Din urmă venea însă batalionul comandat de căpitanul Valter
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
se află date importante despre opera literară, în plus față din „Putregaiul” roman, 1937, „Târgul trăsniților” proză umoristică, 1943, „Fulgerul”, roman, 1973: „Studentul derbedeu”, 1935, „Viscol”, nuvele publicate în 1941, toate epuizate din librării și de la edituri în 1943; „Bătălia văzduhului”, reportaj de război, rea lizat la Iași, în 1942 se afla încă în librării, și avea în pregătire o trilogie - cu „Sânge”, „Suflet” și „Pământ” despre „Plugari” roman d espr e cei de care se simțea atît de mult legat
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
la mine vin'. Acum acasă nu-s și nici nu-s pregătită Cu ce-i de trebuința să te țin. LEAR: La ea-ndărăt? Cincizeci din ei să-i las? Abjur mai bine orice-acoperiș, prefer Să lupt cu dușmănia din văzduh, Să mă-nsoțesc cu lupi și cucuvăi. Al lipsei bold cumplit! La ea-ndărăt? Why, the hot-blooded France, that dowerless took Our youngest born, I could aș well be brought To knee hîș throne, and, squirelike, pension beg To keep base
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Furtună continuă) LEAR: Fetele l-au adus în halul ăsta? Și n-ai putut păstra nimica? Le-ai dat tot? BUFONUL: Nu, și-a oprit o țoala, altfel ne-ar fi rușine la toți. LEAR: Acuma tot prăpădul ce-n văzduh Stă peste crimele-omenești, pe fete-ți cadă! KENT: El n-are fete, șir. LEAR: Moarte, sperjur! Nimic nu poate firea Duce-n așa-njosire, decît fiice rele. Moda-i să n-aibă tații alungați Nici cea mai mica milă-n
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
si desfide-l pe necuratu'. Mereu bate vîntul rece prin mărăcini. Face suum, mum; ei, delfine băiete, termină, lasă-l să treacă. (Furtună continuă) LEAR: Ei, ți-ar fi mai bine în mormînt, decît să-nfrunți cu trupul neacoperit furiile văzduhului. Omul nu-i mai mult decît atît? Să ne uităm bine la el. Tu nu datorezi viermelui matasea, fiarei blană, oii lină, moscului parfumul. Ha! Trei din noi sînt sofisticați; tu esti lucrul însuși. Omul neîmpopoțonat nu-i mai mult
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
fi sol. Ai s-auzi, cred, curînd Dacă-a-ndrăzni vrei pentru-al tău folos, Porunca doamnei. Poartă asta. Nu vorbi, ( Îi dă un gaj de iubire) Înclină capu. Acest sărut, dacă-ar vorbi, Ți-ar ridică tot sufletu-n văzduh: Cunoaște, si drum bun. EDMUND: Al tau în rîndurile morții. GONERIL: Gloucester drag! (Iese Edmund) Oh, osebirea-ntre-un bărbat și-un alt! Meriți favoarea-unei femei; bufonu-mi Mi-uzurpă trupul. OSWALD: Doamna, ducele! (Iese) (Intra Albany) GONERIL: Cîndva un șuier
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mișcări, sunete și cântece, ca păsările. Zborul este o posibilitate de deplasare în aer. Dar nu numai păsările zboară, ci și liliecii sau unele insecte. Zborul păsărilor i-a determinat pe oameni să încerce să se ridice și ei în văzduh. La început și-au construit diferite feluri de aripi, apoi, treptat, aparate de zbor perfecționate. Planoarele, de exemplu, seamănă cu păsările în zborul lor. ,, Oricât de mare ar fi pădurea, tot are nevoie de o privighetoare ca să-i dea strălucire
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
emoția, se întorcea cu spatele la ea prefăcându-se că rezolvă cine știe ce problemă deosebită. Emoția aceasta plăcută, ce genera visuri erotice, era și motivul principal pentru care Bidaru nu refuza aproape niciodată invitația prietenului său. Două ființe aproape nevăzute, pogorâte parcă din văzduh, conduceau destinul familiei Borza. Aceștia nu-i admonestau și nu-i certau pe cei doi copii ai lor, ci din contra, îi serveau regește cu tot ce le poftea inima. Intelectuali get-beget: tatăl inginer hotarnic sau cadastru la Direcția Agricolă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dezinvolt, pe scaunul ergonomic, navighează pe Internet trăgând în piept aer condiționat, tot noi bătrânii le-am născocit. Până și amărâtele acelea de tramvaie trase de cai tot noi le-am înlocuit cu autobuze moderne, metrouri și monoraiuri, iar în văzduh le-am lăsat celor tineri sateliți, stații orbitale și navete spațiale. Tot noi am înlocuit căruța cu remorca, secera cu combina și cuptorul din lut sau chirpici cu un altul cu microunde. Chiar și acum mulți specialiști de vârsta noastră
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Avva Nestoros consideră minune mai mare să scoți din propriul trup îndemnurile la desfrânare, decât să alungi duhurile rele din trupurile altora; este un semn mai măreț să oprești prin virtutea răbdării pornirile ucigașe ale mâniei, decât să poruncești stăpânitorilor văzduhurilor; este de mai mare folos să-ți ferești inima de mușcăturile lacome ale deznădejdii, decât să îndepărtezi bolile trupești ale altora; este o virtute mai mare să-ți vindeci bolile propriului suflet, decât pe cele ale trupului altuia (cap. 8
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
capăt tristeții, a veselit lumea, a adus dintr-odată, peste toți și peste toate, priveliște veselă și plăcută. S-a arătat cerul, care mai înainte, era acoperit de întuneric, tot cu atâta frumusețe pe cât o mărturisesc și astăzi ochii noștri. Văzduhul s-a umplut de lumină; dar, mai bine spus, avea atârnată în el chiar lumina în întregime, care trimitea pretutindeni, până la marginile văzduhului, iuțile împărțiri ale strălucirii ei. În sus, lumina ajungea până la eter și cer; în lățime, lumina, într-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]