6,856 matches
-
termenul „torționar” este contextual-necesar (chiar obligatoriu) în cadrul evenimentelor de la Pitești, indiferent dacă ne convine sau nu. În măsura în care în respectiva închisoare s-au practicat schingiuirea și umilirea programatică (e adevărat, în grade diferite, de la foarte dur la, să spunem, moderat și vag, simple pălmuiri și lovituri oarecare), termenul în cauză este, vrând-nevrând, adecvat. Lecția de anatomie inițiată și dusă până la capăt cu maximă impetuozitate și exactitate de către Alin Mureșan indică și destule surprize în afacerea Pitești: aflăm astfel că schingiuirile atroce au
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
agresor” ori „bătăuș”, pe care îi considerăm mai indicați în acest caz. O problemă mai dificil de rezolvat este găsirea termenului potrivit pentru înglobarea tuturor evenimentelor. Considerăm că denumirea lansată de Virgil Ierunca în cartea sa omonimă, „fenomenul Pitești”, este vagă și ușor metaforică. Numeroși supraviețuitori s-au aplecat asupra termenului „experimentul Pitești”. Cu riscul de a părea didactici, vom spune că un experiment presupune prezența unor oameni de știință care folosesc o metodă bine definită pentru a ajunge la un
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
1925 în Dârmoxa 2, județul Suceava, Eugen Țurcanu era căsătorit și avea un copil când a fost condamnat, la 5 februarie 1949, de către Tribunalul Militar Iași la 7 ani de închisoare. Legăturile sale cu Mișcarea Legionară au fost mai degrabă vagi, însă exploatate la maximum de comuniști, atunci când a trebuit prezentat ca țap ispășitor pentru crimele de la Pitești și Gherla. Aurel Batariuc, șeful grupului legionar de la Facultatea de Drept din Iași (pe care o frecventa și el), știa că Țurcanu făcuse
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
categorii de elemente: elemente anterioare momentului de intrare în penitenciar (infracțiunea săvârșită, durata pedepsei aplicate, starea de recidivă, personalitatea, vârsta, starea de sănătate) și elemente care țin de comportamentul deținutului în instituție (comportamentul individului pe parcursul executării pedepsei, precum și o categorie vagă de elemente, desemnată prin formula „posibilitățile de reintegrare socială ale persoanei condamnate”). Astfel evaluat, deținutul este inclus într-o serie de programe al căror scop final este pregătirea acestuia în vederea reintegrării în societate: activități socioeducative, asistență și consiliere psihologică, instruire
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Ohanesian, respectiv În lectura, de altfel inimitabilă, a lui Mihail Sadoveanu. În general, opțiunea lui Eminescu este pentru nearticulare. I. Funeriu (1995) afirma: Hotărât lucru, opțiunea eminesciană are resorturi estetice serioase, motivația fundamentală fiind aceea că substantivele nearticulate sunt mai vagi, mai puțin precizate, mai tainice, mai misterioase și mai „ne-lămurite”, prin urmare mai proprii limbajului poetic, câtă vreme acesta manifestă o repugnanță vizibilă față de orice tendință către explicit; „articulatele” sunt mai apropiate de știință decât de poezie, Întrucât limbajul
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
rolul important pe care îl joacă mecanismele de apărare în funcționarea normală și patologică a psihicului, precum și complexitatea și diversitatea lor. Grefat pe această diversitate, refuzul, adesea exprimat, al oricărei perspective exhaustive sau sistematice a condus la o terminologie destul de vagă și la o imprecizie a definițiilor, a numărului și a clasificărilor acestor mecanisme. În cursul său pe tema mecanismelor de apărare ținut în anul universitar 1971-1972 la Institutul de Psihologie, pe tema mecanismelor de apărare, Widlöcher nota deja că acest
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
constanța individului biopsihologic. Autorii citați mai precizează că apărarea ia adesea o înfățișare compulsională și că ea operează, fie doar și parțial, în mod inconștient. 2) Widlöcher (1971-1972) consideră că, în Vocabularul psihanalizei, formulările lui Laplanche și Pontalis rămân prea vagi. Definiția dată de ei dovedește, conform lui Widlöcher, că autorii nu au vrut să fie părtinitori, dar enunțul lor implică deja o anumită luare de poziție în privința conceptului, deoarece, după cum afirmă același Widlöcher: „Mecanismele de apărare vor fi diferitele tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu care de obicei, priveau faptele politice, luând atitudine dârză, antifascistă. Din inițiativa câtorva femei, s-a format și la noi o secție a Blocului pentru apărarea libertăților democratice. Faptul nu surprinde. Nicăieri astăzi, mintea nu mai rătăcește spre forme vagi și inexplicabile, ci se îndreaptă tot mai des, spre realitate. Spiritul femeii nu face excepție. Contactul cu lumea din afară, o îndrumează tot mai mult pe calea acțiunii. Când realitatea o lovește - femeia reacționează și ea. Așa se explică atitudinea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
ce moare-n crisalidă”, starea de suferință fiind aproape calmă, egală cu ea însăși. Evadarea într-un spațiu imaginar trece prin mai fiecare topos simbolist: plecări, nave, mare, orizonturi, parcuri, toamne, copaci goi, flori palide, saloane, instrumente muzicale, cripte, castele, vagi medievalități. Câteva obsesii coloristice, congenere, filtrează și fixează imaginile. Dar mai cu seamă sonoritățile fastuoase, exotice duc către elemente de decor și atmosferă specifice orientării („cartaginezele carene”, „pragul de agată”, „laur corintian”, „cârje de cedru din Liban”, „unghii de camee
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
prozaică. Crezul său, enunțat în volumul Dimineața apelor, afirmă că esența poeziei constă în conștiința definitivului: „Îmi place culoarea definitivă, mă doare tot ce-i străveziu / Nu știu să-mi acopăr ochii și nici nu vreau să știu”. Refuzând poetica vagului și a imprecisului, B. ezită între o lirică gnomică, grea de sensuri, și căutarea unei „mitologii” a naturalului, în măsura în care natura înseamnă un îndemn la existență. Deschiderea spre lume, spre claritatea și rigoarea minții reprezintă „imperativele unui lirism care nu-și
BUCUROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
frecvent exploatat în recuzita simbolistă (copaci negri, frunze moarte într-o pâclă încremenită), pare un uriaș cimitir în care oamenii, „mai goi de visuri, mai săraci de viață, înmormântați în toamnă și ceață”, se descompun. Ploaia și ceața măresc indeterminarea, vagul și sunt agenți ai izolării și degradării, ai uniformizării materiei. Presimțită în letargia târgului sau activată de clopotele și cortegiile de înmormântare, „teama morții” plutește deasupra orașului ca un „liliac tăcut și uriaș”. Pe de altă parte, somnul, ca preludiu
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
rasială sfârșește într-un brutal pogrom. O altă epocă totalitară va inhiba scriitoricește pe cel ce se considerase integrat socialmente pozițiilor de stânga. Într-o carte târzie, Hârca piratului. Peisaje dunărene (1957), dincolo de comentarii și epicizări mediocre, dialoguri imaginare, tonul vag festivist, răzbat imagini pregnante ale reporterului de altădată: Delta mirifică - o Amazonia locală - sau haloul fantastic al dostoievskianului Igor Radomirski, ultimul „vrăjitor” de albine de la Isaccea. O figură a secolului al XX-lea, „însuși reporterul” (Geo Bogza), B.-F. rămâne
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
descrieri, chiar când propun universuri artistice (Meling, Delft, Botticelli), poemele caută, de preferință, „ora difuză” a serii și a aurorei. Intenția de a conferi imaginii verticalitatea unor „dorice, prudente forme” (Proemiu) are a învinge atracția spre volutele melodioase, feminine. Chemărilor vagului dispersant, cu stigmate simboliste (Delft, Mătasea depărtărilor), li se opune năzuința spre centru, punct ferm în rotirea „nervoasă” a timpului, de unde și ocurența simbolurilor insularității. Aventura poeziei, realitate suverană, deasupra vicisitudinilor devenirii, nu anulează însă dilema existențială. „Temuta, roza Moarte
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
fapte de viață și informație culturală din registre variate - pornește de la evenimente personale și mitologeme puțin răsturnate (cu ecouri blagiene și soresciene). Primele creații sunt ușor neguroase, tentative de evaziune dintr-o lumină aridă de care poeta are oroare. Un vag presentiment al extincției se ghicește în autoironia abia schițată cu care moartea e imaginată ca evadare în oniric (Cărarea pierdută) sau ca zbor nocturn și împlinire nupțială totodată (Nevinovăție). Închipuindu-se oarbă, poeta refuză o realitate dureroasă și plonjează într-
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
Isus pământul, ia asupra sa vina incendierii bisericii din sat și-i ajută astfel preotului să se smulgă de sub fascinația luteranismului și să rămână fidel ortodoxiei. Dramele cu punct de plecare istoric, Meșterul Manole, Cruciada copiilor, Avram Iancu, dizolvă o vagă atmosferă de Ev Mediu românesc în mit. Forțele chemate să ducă înainte acțiunea sunt până la urmă tot stihii, de la puterile diavolești și divine conlucrând, conform credințelor bogomilice, la prozelitismul catolic, lumesc, și transcendentalismul ortodox și la duhurile pustei și ale
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
1897), al cărei cuprins este eterogen. Nota sentimentală și cea retorică se însoțesc, șoapta e, mai adesea, „sonoră”. Sonetul (neoclasic), figurația clară, motivele comune de reflecție (lumea ca teatru al deșertăciunii ș.a.) alternează cu versul fluid, insinuând în subtext sugestia, vagul morbid, fiorii „răului”. Poezia socială capătă tonuri profetice; alte stihuri reamintesc de spiritul aspru, „verist” al literaturii de la „Contemporanul”. Versuri uitate repede în periodice învecinează propaganda și sloganul, dar nu adaugă mai mult la faima poetului socialist și militant; un
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
1951, intitulată Literatura sovietică, cea mai înaintată literatură (...). Sub învelișul diferitelor cronici literare găsim un schelet comun. Elementul de bază al acestuia îl constitue rezumatul care este redactat în chip banal, școlăresc. Locul analizei personajelor, al acțiunii, îl iau afirmațiile vagi, care pomenesc despre ideile generale ale cărții (...). În cadrul cronicilor literare, au fost prezentate și unele cronici care arată că s-au făcut pași pentru o orientare justă și valabilă. Pot fi citate astfel cronicile care se ocupă de romanul Ce
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se cuvine Tu sfarmă monștrilor complotul! Dă totul pentru slava țării! Și pentru pacea lumii totul. Și De știi urî cum se cuvine Tu sfarmă... O simplă rimare, prin care poetul credea că poate comunica un sentiment autentic! Dar vorbele vagi, inexpresive, nu pot crea emoții prin ele însele, așa cum nu le puteau crea emoții, prin ele însele, cu câțiva ani în urmă, când în poezia noastră erau frecvente «salopete», «steaguri», «zorii roșii», «țărmuri ai zilelor de aur», «metale» etc. Omul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
numele piesei), cu premiera în stagiunea 1938-1939, la Naționalul din București. Inelul, piesă în trei acte, urmărește caruselul unor iubiri necoincidente, apelând la situații și stări melodramatice, cu efect garantat la o anumită categorie de public. În Luminița, text cu vagi rezonanțe ibseniene, A., fără să renunțe total la unele soluții facile, procedează la radiografierea unei drame conjugale, abordând direct, uneori dur, adevăruri tipice căsătoriilor eșuate. Gură de leu este o dramă mai apropiată, ca atmosferă și ca unghi de contemplare
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
semnificație. Vladimir Tismăneanu: Iar Cozmin Gușă este În momentul de față unul dintre liderii Partidului Democrat. Mircea Mihăieș: Gușă a devenit un personaj exotic, deoarece el a căzut În PSD din cer, nu se știe cu precizie de unde, dintr-o vagă opoziție. Sunt cunoscute articolele lui contra lui Iliescu. Apoi a plecat pe neașteptate În partidul care are multe de Împărțit cu PSD, În PD. Nu la liberali sau În altă parte, ci acolo unde există un resentiment față de echipa Iliescu-Năstase
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
găsi În materie de ideologie, l-au ales pe bietul Edgar Papu! Mircea Mihăieș: Ce resorturi psihologice l-or fi determinat să-și asume cu atâta seriozitate tâmpeniile care i se puneau În cârcă? El a furnizat termenul și un vag context, dar conținutul a fost elaborat de o echipă de „specialiști”. Vladimir Tismăneanu: Sărmanul Papu nici nu-și dădea seama cum se repeta la București scenariul de la Moscova din 1946, cum participa, de fapt, la construirea jdanovismului românesc. Întreaga ideologie
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
manifestă astfel nu doar în conținut, ci și în stilul vorbirii și în stările reflectate în relatare. Să examinăm acum narațiunile lui Ian și Mike pentru a demonstra cele descrise mai sus. Înainte de tranziție Ian își aduce aminte de caracterul vag al vieții lui de dinainte: „Mergeam încolo, mă-ntorceam dintr-odată, mergeam dincolo și vedeam că nu era ce-mi trebuia... așa că mă-ntorceam de unde plecasem. Pur și simplu, fără sens”. La cererea intervievatoarei de a clarifica cele spuse, el
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
sonda cu trupul ei, îl explora pe bărbatul care o intrigase, creându-și o amintire asemănătoare celei a unei țări exotice, care lipsește experienței ochilor noștri. Nu venise în ultima noapte de dinaintea plecării, avea „prea multe valize de umplut“. Avusesem vaga impresie că-mi lipsea deja. Fără prea mare efort de cinism, izbutisem să reduc această absență la senzația cărnii sânilor ei, la unghiul genunchilor ei desfăcuți, la cadența respiratorie a plăcerii... „Caracteristici tehnice, cum ar spune instructorul“, îmi ziceam acum
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de acum străine. — Am să-ți scriu... — Dar... Am rostit acest „dar“ într-un glas, ea, îndreptându-se în scaun, eu, apărându-mă de praful pe care l-a ridicat autocarul, demarând. Acolo unde se ducea, nu aveam decât adresa vagă a unei camere, dintr-un apartament comun, de multă vreme închiriată altcuiva. Aici, se auzea deja primul răpăit de arme la periferia orașului. M-am întors la spital pe jos. În jurul ambasadelor, oamenii se îngrămădeau, mașinile plecau toate în aceeași
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
era o pendulă cu greutăți, al cărei lanț fusese înnodat la mijloc de cine știe ce amator de glume proaste. Nodul ăsta o silea pe mama ta să miște adesea greutățile, să aibă grijă ca nodul să nu blocheze rotițele. Iar acea vagă preocupare domestică se împotrivea tăcerii ce domnea în jurul lacului, în pădurea înzăpezită. Am ieșit chiar înainte de ivirea zorilor, când încă dormeai. Am ridicat leșurile păunilor și le-am târât, ocolind împrejmuirea, spre ruinele unei case. Când am venit înapoi, am
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]