3,233 matches
-
mă anunță că pe al său nu-l găsește. Pleacă toți pasagerii, rămân câteva valize, nimic. Anunț personalul, specificând că e un oaspete al MAE, caută funcționarii, nimic! Se dă un telefon la reprezentanța TAROM de la Amsterdam, se confirmă plecarea valizei cu avionul ce aterizase. Pentru a nu pierde timpul, îi rog pe cei de la protocolul aeroportului să mă sune la hotelul "Dorobanți", unde era cazat amicul, dacă află ceva. Ajung la recepție și mi se comunică faptul că am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
aeroportului să mă sune la hotelul "Dorobanți", unde era cazat amicul, dacă află ceva. Ajung la recepție și mi se comunică faptul că am fost sunat de la aeroport. Sun și eu și mi se precizează că a rămas o singură valiză, care după semnalmente e a olandezului. Am răsuflat ușurat, gândind la lanțul de probleme ce puteau apare dacă nu-și găsea bagajul: fără pijama, periuță de dinți, cămăși, papuci... La aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a rămas o singură valiză, care după semnalmente e a olandezului. Am răsuflat ușurat, gândind la lanțul de probleme ce puteau apare dacă nu-și găsea bagajul: fără pijama, periuță de dinți, cămăși, papuci... La aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în ultimul hal, oaspetele nostru! A doua zi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de probleme ce puteau apare dacă nu-și găsea bagajul: fără pijama, periuță de dinți, cămăși, papuci... La aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în ultimul hal, oaspetele nostru! A doua zi la dejun, la "Athénée Palace", la auzul recomandării chelnerului de a servi un "borș rusesc", oaspetele meu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe-o gură de rai", și-au găsit puțină liniște. În grup se afla și corespondentul unui post de radio din Tel Aviv, născut în România. Cu o zi înainte de plecare, m-a rugat să-l ajut să cumpere o valiză mare. "Cât de mare?" l-am întrebat. "Cea mai mare din România!" După îndelungi căutări am găsit-o pe Lipscani 2 metri pe un metru! Aveam să aflu pentru ce-i trebuie: la Hala din Piața Unirii a umplut "sarcofagul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să pregătesc mai bine echipa de teatru și asociația sportivă „Recolta”de care răspundeam, lucru ce le-ar aduce foloase și cu ajutorul raionului am putut să mă ocup numai de sport și teatru, punând în scenă piese ca „Ochiul soacrei”, ”Valiza diplomatică”, ”Sus Tudorache, jos Tudorache”, iar echipa de fotbal să se claseze pentru regiune. Duminica se adunau 300 500 de spectatori cu mic cu mare spre a vedea meciuri cu alte comune susținute de portarii Ion Ariciuc și Vasile Ciocoiu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
să pregătesc mai bine echipa de teatru și asociația sportivă „Recolta”de care răspundeam, lucru ce le-ar aduce foloase și cu ajutorul raionului am putut să mă ocup numai de sport și teatru, punând în scenă piese ca „Ochiul soacrei”, ”Valiza diplomatică”, ”Sus Tudorache, jos Tudorache”, iar echipa de fotbal să se claseze pentru regiune. Duminica se adunau 300 500 de spectatori cu mic cu mare spre a vedea meciuri cu alte comune susținute de portarii Ion Ariciuc și Vasile Ciocoiu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
folosi automobil și șofer. Claxonul trezea toată casa; mie îmi producea o emoție secretă, o bruscă fericire. Primită de toți la scara mașinii, urma coborârea, ușoară și elegantă pentru Tiotea Nadia, dar complicată din cauza bagajelor care o însoțeau. Erau numai valize sărace, de răchită, sau simple baloturi pentru că bogata noastră mătușă era o foarte cărpănoasă în unele privințe. Cu baston fin, de abanos, purtând botine foarte scumpe și batiste de o finețe aeriană, parfumată totdeauna cu un parfum care mirosea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
foarte scumpe și batiste de o finețe aeriană, parfumată totdeauna cu un parfum care mirosea a mere (parfum despre care știam că este foarte foarte scump), strălucind de curățenie. Tiotea Nadia nu ar fi cumpărat pentru nimic în lume o valiză nouă, ziarele i se păreau un lux sfidător, ca și cărțile de altfel, pentru care avea un fel de dispreț filozofic: "de ce citiți, pierdere de vreme cu povești proaste, uitați-vă la flori, la cer, asta da lectură, și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se auzea de departe și trezea toată casa; mie îmi provoca o emoție puternică, mă înecam de bucurie. Privită de toată lumea la scara mașinii, urma coborârea, ușoară și elegantă, dar complicată pentru Vasea, din cauza bagajelor care o însoțeau. Erau numai valize sărace, de răchită, sau simple baloturi, pentru că bogata noastră mătușă era foarte cărpănoasă în unele privințe. Purta la dânsa tot timpul o umbrelă foarte specială, adusă de la Londra de o prietenă, o umbrelă mare, albă, impermeabilă la ploaie și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu un parfum foarte rafinat, care mirosea a mere, pe care îl primea de la Paris, și despre care știam că este foarte scump, foarte elegantă, chiar pedantă în îmbrăcăminte, tiotia Nadia nu ar fi cumpărat pentru nimic în lume o valiză nouă, ziarele i se păreau un lux sfidător (dar le citea cu interes împrumutându-le), iar pentru cărțile de literatură avea un dispreț superior. "Mai lăsați-mă cu Tolstoi al vostru, toate au început de la Tolstoi, care a fost un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cerut două vagoane pentru a putea lua cu noi femeile, copiii și bătrînii din colonie, "căci dacă îi las aici vor fi masacrați, conform unor obiceiuri foarte bine cunoscute". După o noapte albă, petrecută pentru a sigila și a face valizele în grabă, în timp ce ministrul Austriei, străbătînd în lung și-n lat biroul meu, își vărsa mînia pînă la a taxa țara noastră de "trădare" (evident, pentru că făcea să se prăbușească castelul de cărți ridicat de Ballplatz...), iar colegul său, Below
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
al XV-lea îi arăta o prietenie deosebită și care trăia pe lîngă papă, legat de el prin relații de serviciu constante. Guvernul italian, cu un spirit de toleranță generos, care a fost criticat public, asigurase Vaticanului libera circulație a valizei diplomatice fără control din partea autorităților regale. Această toleranță nu a fost răsplătită printr-o loialitate corespunzătoare în ceea ce-l privește pe prelatul austriac Gerlach. Era deja o lipsă de simț al oportunității în a lăsa această față bisericească, inamic prin
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
vorbitor” cu fratele lui. O parte din elevii Seminarului Nifon dormeau într-o clădire din afara perimetrului școlii și în fiecare seară ieșeau pe poarta seminarului și mergeau la dormitoare. Printre cei ce mergeau la dormitoarele din afara școlii mă strecuram cu valiza pregătită, atunci când fratele lui Ilie mergea la Pitești pentru a vorbi cu fratele lui, și-i duceam la Gara de Nord valiza pregătită. Se făceau controale dese și severe dar am reușit să nu cad în plasa lor. într-o noapte însă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
seară ieșeau pe poarta seminarului și mergeau la dormitoare. Printre cei ce mergeau la dormitoarele din afara școlii mă strecuram cu valiza pregătită, atunci când fratele lui Ilie mergea la Pitești pentru a vorbi cu fratele lui, și-i duceam la Gara de Nord valiza pregătită. Se făceau controale dese și severe dar am reușit să nu cad în plasa lor. într-o noapte însă, am fost urmărit de cineva de la seminar și am fost identificat când m-am întors și am sărit peste poartă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
închisoarea din Pitești. Colegul Ilie Țintă, condamnat de generalul Ion Antonescu, își ispășea pedeapsa la Pitești. El avea un frate mai mic la seminarul „Nifon Mitropolitul” care avea voie să-și viziteze fratele. Prin acesta, trimeteam în fiecare lună o valiză cu haine, lengerie și mâncare. Am fost în situația de a spune părinților mei că am pierdut multe cămăși, izmene, pantaloni, flanele și ghete. Am fost în situația de a fugi noaptea din internat, după ce se da stingerea, ca să duc
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
lengerie și mâncare. Am fost în situația de a spune părinților mei că am pierdut multe cămăși, izmene, pantaloni, flanele și ghete. Am fost în situația de a fugi noaptea din internat, după ce se da stingerea, ca să duc la Gara de Nord valiza pregătită pentru deținuții de la închisoarea din Pitești.. Am reușit să trec de mai multe ori prin razia făcută de poliție în Gara de Nord, pe când așteptam trenul. În cadrul frățiilor de cruce se făcea educație eroică, se cerea cinste deplină. Nu se tolera
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
al gropii. Și tatăl martirului, vine îndată la capătul fiului său. Un hohot de plâns îi îneacă glasul. Alte hohote îi întovărășesc durerea. Toată lumea era o lacrimă, un suspin... Cum de mai pot plânge acești oameni?... De unde mai au puterea? Valiza Căpitanului Iată, acum, s-a dat de o valiză... O valiză? Ce căuta?... Au aruncat-o în groapa comună. Au aruncat și bagajele ce și le luaseră în buna credință că se făcea cu ei doar o transferare de la o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fiului său. Un hohot de plâns îi îneacă glasul. Alte hohote îi întovărășesc durerea. Toată lumea era o lacrimă, un suspin... Cum de mai pot plânge acești oameni?... De unde mai au puterea? Valiza Căpitanului Iată, acum, s-a dat de o valiză... O valiză? Ce căuta?... Au aruncat-o în groapa comună. Au aruncat și bagajele ce și le luaseră în buna credință că se făcea cu ei doar o transferare de la o închisoare la alta. Le lăsaseră convingerea că nu vor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Un hohot de plâns îi îneacă glasul. Alte hohote îi întovărășesc durerea. Toată lumea era o lacrimă, un suspin... Cum de mai pot plânge acești oameni?... De unde mai au puterea? Valiza Căpitanului Iată, acum, s-a dat de o valiză... O valiză? Ce căuta?... Au aruncat-o în groapa comună. Au aruncat și bagajele ce și le luaseră în buna credință că se făcea cu ei doar o transferare de la o închisoare la alta. Le lăsaseră convingerea că nu vor avea nimic
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și le luaseră în buna credință că se făcea cu ei doar o transferare de la o închisoare la alta. Le lăsaseră convingerea că nu vor avea nimic de suferit pe drum. Drumul Tâncăbeștilor. Drumul din urmă. Aruncaseră călăii și lucrurile. Valiza a fost scoasă și deschisă. Înăuntru, rufărie... Batiste, o cămașă de noapte lucrată cu arnici verde și albastru... o pereche de papuci... ciorapi... o cutie de biscuiți... Un cearceaf, o cană, o perie de dinți și pastă... Sunt ale lui
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
rufărie... Batiste, o cămașă de noapte lucrată cu arnici verde și albastru... o pereche de papuci... ciorapi... o cutie de biscuiți... Un cearceaf, o cană, o perie de dinți și pastă... Sunt ale lui Corneliu, recunoaște îndată d-na Codreanu, valiza soțului său. Vinul tonic pentru trupul ce ducea de atâta vreme duritatea regimului negru... Și o biblie. S-a aprins de jur împrejur tămâia... Fumul urcă spre cer, cu sufletul celor pe care-i străjuiește. Primii martiri scoși: Ion Caratănase
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
o simpatie reciprocă... Dânsa a fost scoasă de verii ei Racoviță și dusă În Anglia Înainte de terminarea procesului, că ea mi-a povestit pentru ce a fost arestată: a fost bibliotecară la Ambasada americană din București și a trimis prin valiza diplomatică o scrisoare. Și eu, prostuță, Întreb: „Cum, pentru o scrisoare, 20 de ani?”. „Păi”, zice, „da, că scrisoarea conținea niște informații care, sigur, regimului comunist nu Îi convenea să afle străinătatea.” Da’ n-a făcut 20 de ani, a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
părăsit religia, cu toate c-au fost mereu persecutați... Și ea era tare mare catolică. Și ea, fiind la ambasada americană, ducea scrisorile preoților greco-catolici și romano-catolici, pentru că ei n-aveau voie să ia legătura cu Vaticanul... Și ea, prin valiza diplomatică, le ducea scrisorile... A fost descoperită ea și cu mai multe persoane, care, tot așa, ajutau pe preoții fugari, și au făcut un lot așa-zis „lotul Vaticanului”. Și ea, săraca, era În anchetă la Securitate de nouă luni
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Aș fi vrut să dau cu tifla întregii lumi. Filmul despărțirii se oprește aici. Niciodată nu mi-am putut aminti cum am călătorit de la Brașov la Verești, gara de destinație. în acea vară, podul peste Suceava era în reconstrucție. Cu valiza de lemn în mînă, riscînd să mă descumpănesc și să cad în apă, am luat-o de-a dreptul peste grinzi, deși alături, mai jos, era o punte. Cei cinci kilometri pînă în sat lipsesc, de asemenea, din memoria mea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]