13,019 matches
-
american al franțuzoaicei, nu s-a bucurat decît de eternizarea capului ei dumnezeiesc și a bustului ei diavolesc doar într-o serigrafie oarecare, B.B. a fost, și aici, mai norocoasă, un pictor de lascive mondenități, unul de rasă totuși, olandezul van Dongen, lăsîndu-ne un portret foarte pe măsura vrajei oculte exercitate de drăgălașa midinetă asupra noastră, a tuturor, fără osebire. Haziaicele ștabilor sovietici. Începînd cu tovarășa de viață a tovarășului Ilici. Monstru prin urîțenie indescriptibilă, dar mai cu seamă prin mitul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pare-se, în stare a găsi modelul salvator. Alegerile de-acum? Doar un episod. Nu și soluția definitivă. Să nu facem din ele începutul sau sfîrșitul dăinuirii noastre, aici. Atenție! Mintea cea de pe urmă... Doi mari prieteni: Gauguin (1848-1903) și Van Gogh (1853-1890). Atît de prieteni încît, după una din certurile lor, neiertătoare, cel de-al doilea își taie urechea. Lăsînd, în schimb, istoriei artei, prin tragismul gestului, una din capodoperele ei memorabile. (la un recent zaiafet, m-am certat cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ei memorabile. (la un recent zaiafet, m-am certat cu ancestralul meu prieten, aproapele Mihai Ursachi. Vă informez că toate cele patru urechi ne sînt intacte.) Doi mari pictori prieteni, întru existență, întru artă: unul alege departele, celălalt aproapele. Lui van Gogh îi este suficient un singur drum, cel din cețoasa Olandă natală în insolatul Arles, acolo unde rămîne și unde își conturează, dramatic, unicitatea. Gauguin, răzvrătitul pe condiția sa prosperă, pe care o părăsește în 1883 și-și începe hălăduirea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cuiele pătrund mai lesne în șasiul de lemn. Cum s-or fi uitat iluștrii contemporani ai lui El Greco (1541-1614) la pînzele acestuia (dacă or fi avut cheful/posibilitatea s-o facă). Pictura unor Ribera, Murillo, Zurbaran, Velazquez, Rubens, Snyders, Jordaens, Van Dyck (mai ales), deși de o noutate frapantă în epocă, rămînea, cuminte, în imuabilul canon, înfiripat încă în fresca pompeiană și consumîndu-se, neabătut, de-a lungul secolelor. La El Greco, totul e în răspăr: temă, figurație, compoziție, manieră. Dacă, neavertizat, te-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și făcîndu-l, iată, cu trecerea timpului, caduc. Mult mai sus și mult mai departe, numita Școală olandeză a secolului XVII. Dar Hals a pictat ca Rembrandt? Ca Vermeer? Nu, desigur. Apoi, cea flamandă, a aceluiași secol, cu Rubens, Snyders, Jordaens, Van Dyck, atît de genial diferiți.Cum să încorporezi pe atît de inegalii și atît de diferiții Guardi, Longhi, Canaletto și Tiepolo în așa-numita Școală venețiană a secolului al XVIII-lea? Mult încoace, Școala de la Paris, care făcea încă valuri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care pe același loc s-au ivit două sau trei nume (de aceeași mărime), dar cum patul procustian a fost deja acceptat, am tăiat în carne vie (propria-mi carne) și am decis definitiv. Veți observa că nu Rafael, Rembrandt, Van Gogh, Dali, giganți oricum, dar neconsonînd cu entuziasmele/ umorile personale, au fost convocate să decidă pe loc, ci: 1. Da Vinci, unicul, neconcurat în rafinament coloristic de congenerii săi renascentiști. 2. El Greco, pentru incredibila (în acea vreme) pensulație alegră, prefigurînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar, de ce nu? mai puțin celebrul Villon? 7. Klee, pseudonaivul savant; dar Utrillo? 8. Arp, abstractul speculînd rodnicia hazardului; dar Mondrian? 9. Modigliani, candidul pervers al lascivelor nuduri. 10. Pollock, suprarealistul gestual, precursorul postmodernismului. Ați observat, mirați poate, absența "diletantului" Van Gogh. Nu întîmplător: puseu psihanalizabil oricum, dacă mi-l atașez "diletantismului" personal, mereu atent să iasă de sub... anatemă și să se așeze în profesionalism pur sang. Cîtă insolență, nu? în această ultimă alăturare! Dar de îngăduitor-dezmățatelor sărbători ce nu-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
evident, pesedist) nu va putea accede nicicînd la statutul colegilor săi de generație, unul de prim rang și, se-nțelege, mult mai puțin spectaculos în regim tranzacțional. Corolarul? Aș cădea în jenantă platitudine, dacă aș reitera bătuta butadă cu un Van Gogh (genial oricum), nereușind însă, într-o viață, să-și vîndă măcar o pînză... Cum, tot așa, dacă aș trage concluzia (iliescian populistă) că mai bine sărac, dar cinstit, decît bogat, dar... Aferim! Sub ochii noștri, o lume îi ia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca performativ și poate fi privit ca un act de vorbire. Se poate considera, firește, că NARAȚIUNEA constituie un act de vorbire, unul complex sau global, subsumîndu-le pe cele mai specifice, ale naratorului și personajului. ¶Austin 1962 [2003]; Chatman 1978; van Dijk 1977; Lanser 1981; Lyons 1977 [1995]; Pratt 1977; Searle 1969, 1975, 1976. act ilocuționar. Vezi ACT ILOCUTORIU. act ilocutoriu [illocutionary act]. Un act îndeplinit în gestul de a spune ceva pentru a atinge un scop oarecare: prin aceea că
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
NARAȚIUNE presupune actul ilocutoriu de amenințare, o alta pe acela de deplîngere, și o alta pe acela de sugestie. Mai general, s-ar putea spune că orice narațiune povestibilă deține statutul ilocutoriu de aserțiune exclamatorie. ¶Austin 1962 [2003]; Chatman 1978; van Dijk 1977; Lyons 1977 [1995]; Pratt 1977; Searle 1969, 1975, 1976. Vezi și PERFORMATIV, NARABILITATE. act locutoriu [locutionary act]. Actul de a spune, de a produce un enunț lingvistic. Cînd spun "Pămîntul este rotund", de exemplu, execut actul locutoriu de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
există informatori și tăinuitori, seducători și intimidatori, agenți care obligă, dar și alții care interzic; între rolurile generale de amelioratori și degradatori, există cazurile particulare de protectori și frustratori; în setul de amelioratori, găsim protectori și frustratori. ¶Bremond 1973 [1981]; van Dijk 1973; Scholes 1974; Todorov 1981. Vezi și PRATTON. ajutor [helper]. 1. Unul din cele șapte ROLURI fundamentale, pe care și le poate asuma un personaj (într-un basm), după Propp; unul din cei șase ACTANȚI în primele versiuni greimasiane
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ACȚIUNE sau un ACT (cînd schimbarea este produsă de un agent: "Maria a deschis fereastra"), sau o ÎNTÎMPLARE (cînd schimbarea nu-i produsă de un agent: "A început să plouă"). ¶Împreună cu EXISTENTELE, evenimentele sînt constituenții fundamentali ai ISTORIEI. ¶Chatman 1978; van Dijk 1974-75. existent [existent]. Un ACTOR sau un element al MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR: subiectul și obiectul din "Suzana s-a uitat la masă" desemnează existente. ¶Împreună cu EVENIMENTELE, existentele sînt constituenții fundamentali ai ISTORIEI. ¶Chatman 1978. expeditor. Vezi DESTINATOR. expozițiune [exposition]. Prezentarea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ai inteligenței artificiale, gramaticile povestirii au influențat decisiv studiul efectelor variabilelor de structură și conținut asupra memoriei, ca și înțelegerea textelor narative: ele sînt încercări de a surprinde schemele structurale abstracte care permit reținerea și înțelegerea narațiunii ¶Black, Bower 1980; van Dijk 1980; Glenn 1978; Mandler, Johnson 1977; Rumelhart 1975; Schank 1975; Thorndyke 1975; Wilensky 1978. Vezi și GRAMATICA NARAȚIUNII, REGULA RESCRIERII. gramatică narativă [narrative grammar]. O serie de afirmații și formule legate între ele de un set ordonat de reguli
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
la investigarea efectelor variabilelor de structură și conținut asupra memoriei și înțelegerii textelor. S-au propus gramatici narative evoluînd în direcții structuraliste și textual-lingvistice și încercînd să specifice sintaxa și semantica intrigii (Pavel), elementele macrostructurale ale narațiunii și articularea lor (van Dijk), sau constituenții atît ai povestirii cît și ai discursului, ca și relațiile lor reciproce. Asemenea gramatici urmăresc (adesea) amplitudinea (cuprinzînd toate narațiunile și delimitîndu-le de non-narațiuni), limpezimea (indicînd, cu un minimum de interpretare lăsată la voia partenerilor, cum se
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
acestor trei părți ale gramaticii); și (5) un component al expresiei, permițînd translația informației furnizate de celelalte componente într-un anumit mediu de reprezentare (de ex., engleza scrisă). ¶Black, Bower 1980; Bruce 1978; Bruce, Newman 1978; Chabrol 1973; Colby 1973; van Dijk 1972, 1976a, 1980; Füger 1972; Genot 1979, 1984; Glenn 1978; Georges 1970; Hendricks 1973; Kintsch, van Dijk 1975; Lakoff 1972; Mandler, Johnson 1977; Pavel 1976, 1985; Prince 1973, 1980, 1982; Rumelhart 1975; Ryan 1979; Schank 1975; Thorndyke 1975; Todorov
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
componente într-un anumit mediu de reprezentare (de ex., engleza scrisă). ¶Black, Bower 1980; Bruce 1978; Bruce, Newman 1978; Chabrol 1973; Colby 1973; van Dijk 1972, 1976a, 1980; Füger 1972; Genot 1979, 1984; Glenn 1978; Georges 1970; Hendricks 1973; Kintsch, van Dijk 1975; Lakoff 1972; Mandler, Johnson 1977; Pavel 1976, 1985; Prince 1973, 1980, 1982; Rumelhart 1975; Ryan 1979; Schank 1975; Thorndyke 1975; Todorov 1969 [1972]; Wilensky 1978. Vezi și METALIMBAJ. H hermeneutem [hermeneuteme]. O unitate a CODULUI HERMENEUTIC; un element
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Souriau 1950. Vezi și ACTANT. M macrostructură [macrostructure]. Rezumatul care subliniază structura unui text; STRUCTURA PROFUNDĂ a unui text care îi definește înțelesul global. Macrostructura se convertește în MICROSTRUCTURĂ (sau STRUCTURĂ DE SUPRAFAȚĂ) printr-un set de operații sau TRANSFORMĂRI. ¶Van Dijk 1972, 1974-75, 1976a. Vezi și GRAMATICĂ NARATIVĂ. manifestare [manifestation]. SUBSTANȚA planului DISCURSULUI sau a planului EXPRESIEI unei narațiuni (în opoziție cu FORMA sa); mediul reprezentării narative (verbal, cinematic, coregrafic etc.). O reprezentare cinematică a unui bărbat care mănîncă, apoi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Jakobson 1956; Lodge 1977. Vezi și METAFORĂ. microstructură [microstructure]. STRUCTURA DE SUPRAFAȚĂ a unui text; modul specific în care se realizează MACROSTRUCTURA (sau STRUCTURA PROFUNDĂ) a unui text. Microstructura e legată de macrostructură printr-un set de operații sau TRANSFORMĂRI. ¶Van Dijk 1972, 1974-75, 1976a. Vezi și GRAMATICĂ NARATIVĂ. miez [kernel]. Un MOTIV CONEX; o FUNCȚIE CARDINALĂ; un NUCLEU (noyau). În opoziție cu SATELIȚII, miezurile sînt logic esențiale pentru acțiunea narativă și nu pot fi eliminați fără a se distruge coerența
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ca ființe temporale. ¶Adam 1984, 1985 [1999]; Aristotle 1968 [1965]; Bal 1985; Barthes 1974 [1987], 1975; Benjamin 1969 [2000]; Booth 1983 [1976]; Bremond 1973 [1981], 1980; Brooks 1984; Chafe 1980; Chambers 1984; Chatman 1978; Courtés 1976; Culler 1981; Danto 1965; Van Dijk 1976a, 1976b; Doležel 1973, 1976; Freytag 1894; Genette 1980, 1983; Genot 1979, 1984; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b; Grimes 1975; Hénault 1983; Janik 1973; Johnson, Mandler 1980; Kermode 1967; Kloepfer 1980; Labov 1972; Larivaille 1974; Lemon, Reis 1965; Matejka
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
naturală [natural narrative]. O narațiune care are loc spontan în conversația de zi cu zi, "normală". Se presupune că termenul deosebește narațiunile produse fără deliberare ("firesc") de narațiunile care au un caracter "construit" și apar în contexte specifice de povestire. ¶Van Dijk 1974-75; Pratt 1977. narațiune nenarată [nonnarrated narrative]. O narațiune cu un NARATOR ABSENT; o narațiune care prezintă situații și evenimente cu o cantitate minimă de mediere naratorială (Dealuri ca elefanți albi). ¶Chatman 1978. Vezi și MIMESIS, REPREZENTARE. narațiune non-focalizată
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1981a; Genette 1980, 1983; Rimmon-Kenan 1983; Vitoux 1982. narațiune obiectivă [objective narrative]. 1. O narațiune caracterizată de atitudinea de detașare a naratorului față de situațiile și evenimentele povestite. 2. O NARAȚIUNE COMPORTAMENTISTĂ. ¶Brooks, Warren 1959; Hough 1970; Magny 1972; Romberg 1962; van Rossum-Guyon 1970. Vezi și MOD DRAMATIC, NARAȚIUNE SUBIECTIVĂ. narațiune polifonică [polyphonic narrative]. Vezi NARAȚIUNE DIALOGICĂ. ¶Bakhtin 1981 [1982], 1984 [1970]. narațiune previzibilă [predictive narrative]. O narațiune în care NARAȚIA precede NARATUL în timp; o narațiune caracterizată de NARAȚIE ANTERIOARĂ: "Ai
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1985; Brooks, Warren 1959; Chatman 1978; Cohn 1981; Doležel 1973; N. Friedman 1955b; Füger 1972; Genette 1980, 1983; Grimes 1975; H. James 1972; Lanser 1981; Leibfried 1972; Lintvelt 1981 [1994]; Lubbock 1965; Pouillon 1946; Prince 1982; Rimmon-Kenan 1983; Romberg 1962; van Rossum-Guyon 1970; Schmid 1973; Stanzel 1964, 1971, 1984; Todorov 1981; Uspenskij 1973; Weimann 1973. punct de vedere conceptual [conceptual point of view]. Viziunea asupra lumii sau sistemul conceptual la care se raportează o situație sau un eveniment. ¶Chatman 1978. Vezi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
la un anumit punct de operare; un set de elemente caracterizate de un număr de însușiri și relații la un anume timp sau loc; o situație. NARAȚIUNEA este reprezentarea uneia sau mai multor schimbări ale stării de lucruri. ¶Beaugrande 1980; van Dijk 1974-75; Genot 1979. Vezi și EVENIMENT, MOTIV, ASERȚIUNE STATICĂ. stare-țintă [goal-state]. Vezi SCOP. statut [status]. Relația între NARATOR și actul de NARARE. Împreună cu CONTACTUL și POZIȚIA, statutul este una din cele trei relații de bază în funcție de care se structurează
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
modele de narațiune, dacă s-ar putea spune că structura profundă corespunde ISTORIEI, s-ar putea spune că structura de suprafață corespunde DISCURSULUI (sau inscripționării povestirii). ¶Termenul și conceptul au fost adaptate de la Chomsky și gramatica generativ-transformațională. ¶Chomsky 1965 [1969]; van Dijk 1972; Johnson, Mandler 1980. Vezi și GRAMATICĂ NARATIVĂ. structură profundă [deep structure]. Structura abstractă de susținere a narațiunii; MACROSTRUCTURA narațiunii. Structura profundă constă din reprezentări sintactico-semantice globale care determină înțelesul narațiunii, și se convertește în STRUCTURA DE SUPRAFAȚĂ printr-
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
la nivelul structurii de suprafață. În alte modele ale narațiunii, dacă se spune că structura profundă corespunde ISTORIEI, se spune și că structura de suprafață corespunde DISCURSULUI. ¶Termenul și conceptul au fost adaptate de Chomsky și gramatica generativ-transformațională. ¶Chomsky 1965; van Dijk 1972; Füger 1972; Johnson, Mandler 1980. Vezi și GRAMATICĂ NARATIVĂ. structură superficială. Vezi STRUCTURĂ DE SUPRAFAȚĂ. subiect [sjužet / subject]. În terminologia formalistă rusă, setul de situații și evenimente narate în ordinea prezentării lor pentru un destinatar (în opoziție cu
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]