KorAP: Find »[drukola/base=vasal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...105 106 107 ...125 >

3,120 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

dicta propria-i inimă. „Ei, cred că de-acum s-o fi schimbat de haine,“ spuse, în sinea lui, Mitsuharu. Se ridică de la locul său din fața ibricului. Traversând veranda udă, parcurse coridorul până în apartamentul repartizat vărului său. Îi auzea pe vasalii apropiați ai lui Mitsuhide în altă cameră, dar Mitsuhide era singur, stând așezat țeapăn, cu privirea spre lac. — Aș dori să-ți ofer un ceai, spuse Mitsuharu. Mitsuhide se întoarse spre vărul său, murmurând, ca și cum s-ar fi trezit dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
decât înainte. Mitsuharu își arătase, de multe ori, spiritul marțial pe câmpul de luptă, dar aici, în fața vetrei, părea a fi o persoană cu totul diferită. — Ei, să nu ne deranjăm cu ceaiul. Ce vă frământă? Astfel încurajați, cei trei vasali se uitară unul la altul, cu hotărâre. În sfârșit, Dengo, acela dintre ei care părea să aibă cel mai mult curaj, spuse: — Stăpâne Mitsuharu, e îngrozitor... nici nu îndrăznesc să aduc vorba... Și-și ridică mâneca dreaptă, pentru a-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
în fața tuturor și existaseră numeroase ocazii când îl făcuse de râs în același fel, la Azuchi. Aceste incidente, a căror relatare s-ar fi putut prelungi la nesfârșit, dovedeau ostilitatea lui Nobunaga față de Mitsuhide și deveniseră subiect de bârfă printre vasalii altor clanuri. Mitsuharu era rudă de sânge cu Mitsuhide și, din cauza legăturii lor strânse, era evident conștient că avuseseră loc aceste incidente. Mitsuharu ascultase totul, fără cea mai mică schimbare a expresiei. — Va să zică, Seniorul Mitsuhide a fost concediat fără un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Mitsuhide a fost concediat fără un motiv anume? Sunt ușurat să aud. Și alte clanuri au câștigat simpatia sau antipatia Seniorului Nobunaga, în funcție de capriciile lui. Expresiile celor trei oameni se schimbară dintr-o dată. Mușchii din jurul buzelor lui Dengo tresăriră, iar vasalul se apropie brusc de Mitsuharu: — Cum adică, sunteți ușurat? — Trebuie să mă repet? Vina nu este a Seniorului Mitsuhide, așa că, dacă totul s-a întâmplat fiindcă Seniorul Nobunaga nu era în apele lui, Seniorul Mitsuhide ar trebui să poată remedia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
credeți că a fost înjosit, insultat și împins în pragul autodistrugerii? — Dengo, ți s-au cam umflat venele de la tâmple. Calmează-te. — N-am putut dormi de două nopți. Eu nu pot rămâne liniștit ca dumneavoastră, stăpâne. Seniorul meu și vasalii săi clocotesc într-un cazan de nedreptate, batjocuri, insulte și ofense de tot felul. Tocmai de-asta ți-am cerut să te calmezi și să-ncerci să dormi puțin, două-trei nopți. — Dar e absurd! exclamă Dengo. Despre samurai se spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să te calmezi și să-ncerci să dormi puțin, două-trei nopți. — Dar e absurd! exclamă Dengo. Despre samurai se spune că rușinea de a fi fost o dată împroșcat cu noroi e greu de șters. De câte ori au îndurat stăpânul meu și vasalii lui o asemenea rușine, din vina acestui senior crud din Azuchi? Iar ieri n-a fost vorba numai de faptul că Seniorul Mitsuhide a fost înlăturat de la pregătirea banchetului. Ordinul care a venit imediat după aceea a făcut întregul clan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pentru a se retrage, dar Mitsuharu, care deschise scrisoarea și o citea în fața celor trei, o strânse acum la loc. — De ce nu mai stați puțin? întrebă el, zâmbind. Nu, ne retragem. Nu vrem să vă mai deranjăm. După ce cei trei vasali închiseră bine ușa în urma lor, pașii lor se pierdură în direcția coridorului podit, răsunând ca și cum ar fi umblat pe un strat de gheață subțire. Peste câteva momente, Mitsuharu plecă și el. Trecând pe coridor, intră în apartamentele samurailor. Ceru imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pur și simplu ca fiind ciudat. E un om loial și are conștiința dreaptă ca o tulpină de bambus. O fi renunțat el să mai fie samurai, dar mie tot ca un războinic îmi pare. — Am auzit că a fost vasal al lui Saito Tatsukoi. Îl lauzi fiindcă îi rămâne credincios fostului său senior, chiar și azi? — În timpul lucrărilor de construcție din Azuchi, a fost singurul care a refuzat să participe, cu toate că îl invitase s-o facă Seniorul Nobunaga însuși. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
participe, cu toate că îl invitase s-o facă Seniorul Nobunaga însuși. Nu se pleacă nici în fața faimei, nici în fața puterii. Pare-se că are prea mult respect de sine însuși ca să picteze pentru inamicul fostului său stăpân. Chiar atunci, unul dintre vasalii lui Mitsuharu intră și îngenunche în spatele lor, iar cei doi se întrerupseră din conversație. Mitsuharu se întoarse, întrebându-l pe noul sosit ce se întâmplase. Samuraiul părea stânjenit. Ținea în mână o scrisoare și ceva ce părea a fi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nu lipsea niciodată de la rugăciunile de dimineață, în fața capelei castelului și la altarul familiei, dar, în ziua aceea, le neglijă pe amândouă. Echipându-se atât cu sabia lungă, cât și cu cea scurtă, porni grăbit, spre intrare. Dar Mitsuhide și vasalul său plecaseră deja, iar acolo nu mai erau decât vasalii care-i conduseseră, privind spre norii albi de peste Shimeigatake. Se pare că anotimpul ploios ia sfârșit și aici. În crângul de brazi din spatele castelului, ceața de dimineață încă nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și la altarul familiei, dar, în ziua aceea, le neglijă pe amândouă. Echipându-se atât cu sabia lungă, cât și cu cea scurtă, porni grăbit, spre intrare. Dar Mitsuhide și vasalul său plecaseră deja, iar acolo nu mai erau decât vasalii care-i conduseseră, privind spre norii albi de peste Shimeigatake. Se pare că anotimpul ploios ia sfârșit și aici. În crângul de brazi din spatele castelului, ceața de dimineață încă nu se risipise, făcând regiunea înconjurătoare să arate aproape ca o scenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
desigur, îndatorat pentru grija dumneavoastră, doctore, iar în timpul campaniei voi fi și mai atent cu medicamentele și mâncarea. Profitând de acest prilej, Mitsuhide le făcu semn lui Genemon și Mitsuharu că era timpul să plece. În ziua aceea, Shinshi Sakuzaemon, vasal al clanului Akechi, porni din Azuchi cu întârziere spre Castelul Sakamoto, însoțit de un grup de oameni puțin numeros. Seniorul său, Mitsuhide, plecase într-o asemenea grabă, încât Shinshi rămăsese pe loc pentru a se ocupa de treburile neterminate. De cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
din dinți, Shinshi răspunse: N-au trecut decât opt zile de când a plecat Domnia Sa din Azuchi, dar pentru oamenii care-și primesc stipendiile de la clanul Akechi a fost ca și cum ar fi stat trei ani pe un pat de cuie. Toți vasalii și oamenii de rând din Azuchi au trecut pe lângă sala de banchet goală și au strigat insulte: „Ăsta-i conacul gol al Seniorului Mitsuhide? Nu-i de mirare că pute a pește stricat. Cu un ghinion și-o dizgrație ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
că pute a pește stricat. Cu un ghinion și-o dizgrație ca astea, lumina care lucește pe capul ăla de kumquat o să pălească imediat.“ — Nimeni n-a criticat faptele Seniorului Nobunaga ca fiind nechibzuite sau nedrepte? — Trebuie să existe unii vasali care au înțeles. Ei ce spun? — În zilele de după plecarea Domniei Sale, s-a ținut banchetul pentru Seniorul Ieyasu, așa că la castel nu s-a întâmplat nimic altceva. Poate că Seniorului Ieyasu i s-a părut ciudat că înaltul funcționar însărcinat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Seniorul Nobunaga de ce dispăruse Seniorul Mitsuhide. Seniorul Nobunaga n-a făcut decât să răspundă, nepăsător, că-l trimisese înapoi în provincia lui de origine. Toți cei care auziră această relatare își mușcară buzele. Shinshi le spuse, în continuare, că majoritatea vasalilor superiori ai clanului Oda păreau să vadă în necazul lui Mitsuhide propriul lor noroc. Mai mult, era posibil ca Nobunaga să se gândească să mute clanul Akechi în cine știe ce loc uitat de lume. Nu era mai mult decât un zvon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
posibil ca Nobunaga să se gândească să mute clanul Akechi în cine știe ce loc uitat de lume. Nu era mai mult decât un zvon, dar rareori iese fum fără foc. Ranmaru, pajul favorit al lui Nobunaga, era fiul lui Mori Yoshinari, vasalul clanului Oda care murise în luptă cu ani în urmă, la Sakamoto. Din acest motiv, Ranmaru râvnea, în taină, la Castelul Sakamoto. Se auzea chiar și zvonul că primise deja o promisiune tacită de la Nobunaga. Și nu era numai atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
dăruit atunci lui Mori Ranmaru. Ca dovadă, Shinshi cită comanda militară dată de Nobunaga lui Mitsuhide în ziua a nouăsprezecea din lună, după care întoarse capul, furios. Nu era nevoie să explice. Ordinul îi înfuriase pe Mitsuhide și pe toți vasalii săi. Conținea următoarele: În scopul de a acționa ca ariergardă în Bitchu, trebuie să pornești din provincia ta natală în următoarele câteva zile, luându-mi-o astfel înainte pe câmpul de luptă. Acolo, urmează să aștepți instrucțiunile lui Hideyoshi. Această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
acționa ca ariergardă în Bitchu, trebuie să pornești din provincia ta natală în următoarele câteva zile, luându-mi-o astfel înainte pe câmpul de luptă. Acolo, urmează să aștepți instrucțiunile lui Hideyoshi. Această scrisoare, care circulase pe la toți generalii și vasalii clanului Oda, fusese redactată, în mod clar, sub îndrumările lui Nobunaga, astfel că, atunci când ajunse la războinicii din clanul Akechi, furia acestora se preschimbă din lacrimi, în turbare. În mod normal, clanul Akechi era considerat superior clanurilor Ikeda și Hori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
care tocmai se întorsese de pe Muntele Hiei, nu-l chemă pe Shinshi decât după ce făcu o baie și mâncă. La ora aceea, nu era cu el decât Mitsuharu, dar Shinshi îi raportă un lucru pe care nu-l spusese celorlalți vasali, și anume că Nobunaga luase hotărârea și că se pregătea să plece din Azuchi în ziua a douăzeci și noua din lună. Urma să petreacă o noapte în Kyoto, pentru ca apoi să-și continue, imediat, drumul spre apus. Mitsuhide ascultă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Kyoto, pentru ca apoi să-și continue, imediat, drumul spre apus. Mitsuhide ascultă atent. În ochi i se oglinda intelectul limpede și perspicace. Dădea din cap la fiecare cuvânt al lui Shinshi. — Câți oameni îl vor însoți? întrebă el. — Doar câțiva vasali și treizeci sau patruzeci de paji. — Cum! Merge la Kyoto cu un anturaj atât de mic? Mitsuharu rămăsese tăcut, în spate, iar acum, când Mitsuhide se cufundă și el în tăcere, îi dădu liber lui Shinshi. După plecarea lui Shinshi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
acord cu propriile sale sentimente lăuntrice, Mitsuhide nu putea să se supere pe el sau să încerce să-l preseze. După câteva momente de tăcere totală, Mitsuhide spuse pe neașteptate: — Hai să trimitem la noapte un grup înaintea noastră spre vasalii mei din Kameyama, cerându-le să se pregătească pentru campanie cât de repede posibil. Aranjezi tu asta, Mitsuharu? Mitsuharu se ridică în picioare, încântat. În noaptea aceea, un mic grup de oameni porniră, grăbiți, spre Castelul Kameyama. Cam prin schimbul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
el, spre odăile pajilor. Undeva, departe, se deschise o ușă glisantă. Pajul de gardă intră tăcut și se prosternă la podea. — Spune-i lui Matabei să vină imediat aici, ordonă Mitsuhide. Toți cei din apartamentele samurailor dormeau, dar, de vreme ce câțiva vasali ai lui Mitsuhide plecaseră în seara trecută spre Kameyama, cei rămași pe loc erau încordați, neștiind când putea să plece și stăpânul lor, Mitsuhide. În seara aceea, toți se culcaseră cu hainele de drum pregătite lângă pernă. — M-ați chemat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
mintea limpede și să nu șovăi. După ce Matabei se retrase, mai rămăsese câtva timp până la ziuă, iar Mitsuhide reuși abia acum să adoarmă adânc. Contrar obiceiului său, nu ieși din cameră până nu se luminase bine de ziuă. Mulți dintre vasali bănuiseră că plecarea din Kameyama urma să aibă loc în acea zi și se așteptau la un anunț în acest sens, de la primele ore ale dimineții. Fură foarte surprinși când descoperiră că stăpânul lor dormea atât de mult, lucru nefiresc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
am dormit mai adânc ca oricând. Poate că de-asta mă simt azi atât de bine. Se pare că m-am vindecat complet de răceală. O expresie de bucurie, care reflecta și propria lor stare de bine, apăru pe chipul vasalilor. Nu peste mult, Mitsuhide le dădu vasalilor săi o comandă: — Diseară, în jumătatea a doua a Orei Cocoșului, vom pleca din Sakamoto, vom traversa râul Shirakawa, vom trece pe la miazănoapte de Kyoto și ne vom înapoia la Kameyama. Luați măsuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
că de-asta mă simt azi atât de bine. Se pare că m-am vindecat complet de răceală. O expresie de bucurie, care reflecta și propria lor stare de bine, apăru pe chipul vasalilor. Nu peste mult, Mitsuhide le dădu vasalilor săi o comandă: — Diseară, în jumătatea a doua a Orei Cocoșului, vom pleca din Sakamoto, vom traversa râul Shirakawa, vom trece pe la miazănoapte de Kyoto și ne vom înapoia la Kameyama. Luați măsuri ca toate pregătirile să fie gata. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]