3,889 matches
-
fie furnizată de teoria contagionistă: de la omul bolnav i se transmite omului sănătos un principiu material capabil să determine compromiterea echilibrului organic. Nu este neapărată nevoie de realizarea unui contact direct între cei doi indivizi în cauză, căci apa, alimentele, veșmintele sau alte obiecte contaminate de către holeric pot servi drept intermediar în realizarea infectării. Bună parte din epidemiologii de la mijlocul veacului trecut împărtășeau convingerea că, de regulă, extinderea molimei se face prin agresarea organismului uman de către o vietate microscopică specifică, așa-
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
care nu atrag atenția medicilor însărcinați cu supravegherea epidemiologică a teritoriului. A fost pus în evidență uneori rolul apei de băut, ca vehicul al germenilor, dar totodată s-a putut stabili că transportul infecției s-a produs prin alimente, încălțăminte, veșminte sau rufe contaminate și chiar prin mâinile murdare. Până la sfârșitul lui octombrie, când molima s-a stins cu desăvârșire, au fost înregistrate în cele 15 județe afectate 1 494 de îmbolnăviri, cu 872 de decese, letalitatea fiind deci de 58
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
biserică, la câțiva pași. Asta e de fapt toată averea popii Cucoș. Asta și credința. Va vinde porcii și își va permite să meargă în stațiune la băi. Dacă va avea timp. E cald, iar popa Cucoș și-ar lepăda veșmintele negre și s-ar răcori la pârău, departe de ochii curioși ai lumii. Are treabă, iar gândul i se oprește. Nu e nici apă. Stă în poarta bisericii și așteaptă ploaia. Așa a stat și-a așteptat, în primele sale
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
roage în gând. Luminat și înțelept o să fie când o să ia decizia. Găsi cana clocotită și apa mai puțină. Pentru câteva secunde, gândul negru îi încețoșă mintea și se mustră pentru scăparea sa. Porni o rugăciune în timp ce lepăda veșmintele. În al treizeci și treilea an al preoției sale în sat, în ziua întăi a lunii lui cuptor, popa Cucoș, fiu de preot din tată-n fiu, s-a lungit pe patul moale cu rugăciunea în gând. Mirosea frumos, a
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
făcut dintr-o materie uscată și sfărâmicioasă, amestec de nisip și oase. Abia în acea clipă văzu chipurile descărnate și arse de soare ale arabilor de lângă ei, și tot atunci băgă de seamă cât de bine păreau să stea, în ciuda veșmintelor largi, pe banca pe care ea și bărbatul ei abia încăpeau. Își adună paltonul strâns în jurul trupului. Și totuși nu era grasă, ci mai curând înaltă și plină, cu forme ispititoare, trezind încă dorințe - simțea asta din privirile bărbaților - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ceață, undeva înspre botul mașinii. Marcel se văită: - Poți fi sigură că ăsta n-a văzut în viața lui un motor. - Liniștește-te! spuse Janine. Deodată tresări. Pe marginea drumului, chiar lângă mașină, se înălțau, neclintite, câteva forme înfășurate în veșminte largi. Pe sub gluga burnusului și de sub pavăza de văluri nu li se zăreau decât ochii. Tăcuți, veniți nu se știe de unde, priveau la cei din mașină. - Păstori, spuse Marcel. În autobuz domnea liniștea cea mai deplină. Cu capetele plecate, călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și eu știu că ei au dreptate, dragostea trebuie ucisă. Când am fugit de la seminarul din Alger, mi-i închipuiam altfel pe acești sălbatici, doar un lucru era adevărat în visurile mele, sunt răi. Am furat banii seminarului, am lepădat veșmântul preoțesc, am străbătut munții Atlas, podișurile înalte și deșertul, iar șoferul de pe autobuz își bătea joc de mine: "O s-o' pățești", ce-i apucase pe toți, și valurile de nisip spulberate pe sute de kilometri, înaintând și dând îndărăt sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de cristale fierbinți și unde frigul nopții se abate asupra lor năpraznic, înghețându-i unul câte unul în scoicile lor de sare, locuitori nocturni ai unei banchize uscate, eschimoși negri dârdâind în igluurile lor cubice. Da, negri, căci poartă lungi veșminte negre, iar sarea care-i năpădește până-n vârful unghiilor, sarea amăruie care le scrâșnește între dinți în timp ce dorm, cufundați în somnul polar al nopților, sarea pe care o beau o dată cu apa singurului izvor, aflat în adâncul unei crestături strălucitoare, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și dintr-o dată am început să plâng, atunci mi-au întors spatele în tăcere și au plecat cu toții în aceeași parte. Zăceam în genunchi și nu le vedeam decât picioarele lucioase de sare în sandalele roșii și negre, ridicând marginea veșmintelor lungi și negre, cu vârful puțin înălțat, cu călcâiul lovind ușor pământul, iar când piața s-a golit, m-au târât la casa idolului. Ghemuit pe vine, ca acum la adăpostul stâncii, și focul cerului deasupra capului meu străpunge grosimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
încă o dată, și iată-i cum se clatină și cad, și cămilele aleargă întins către zare, acolo unde o coloană de păsări negre a țâșnit spre cerul neschimbat. Și eu râd, râd cu hohote, uite-l cum se zvârcolește în veșmântul acela pe care-l urăsc, ridică puțin capul, mă vede, pe mine, pe stăpânul lui înlănțuit și atotputernic, de ce îmi zâmbește, îi strivesc zâmbetul! Ce minunat sună patul puștii izbind în chipul bunătății, o, mi-a fost dat să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
urii lor neistovite, a setei lor de sânge. Dar ceainicul bolborosea pe plită. Îi turnă iar ceai lui Balducci, șovăi, apoi îi turnă din nou și arabului, care bău și de data asta cu lăcomie. Cum își ținea brațele ridicate, veșmântul i se desfăcu și învățătorul îi zări pieptul slab și vînjos. - Îți mulțumesc, fiule, spuse Balducci. Și acum, am luat-o din loc. Se ridică și se îndreptă către arab, scoțând din buzunar o bucată de frânghie. - Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
asurzitor, peste capetele ridicate spre el. Apoi avionul viră, zburând către estuar. Mulțimea își îndreptă din nou atenția către biserică, în penumbra căreia se desfășura acum o mișcare nedeslușită. Orga tăcuse, înlocuită de alămuri și de tobe nevăzute. Penitenții, în veșminte largi și negre, ieșiră unul câte unul din biserică, se adunară iar la un loc în fața porții și coborâră treptele. După ei veneau penitenții albi, purtând prapuri roșii și albaștri, urmați de câțiva băieți înveșmântați în chip de îngeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
capătul puterilor. Din când în când se oprea, apoi, încovoiat sub piatra uriașă, mai alerga puțin, în felul în care aleargă hamalii și muncitorii cufi, cu pașii mărunți și grăbiți ai mizeriei, lovind pământul cu toată talpa. Jur-împrejur, penitenții, cu veșmintele murdare de praf și pătate de ceară, îl încurajau prin strigăte ori de câte ori îl vedeau că se oprește. La stânga bucătarului, mergea, sau alerga, în tăcere, fratele acestuia. Lui d'Arrast i se păru că va trece o veșnicie până când pâlcul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
casă aprinsă, Dar abia dă de pragul vilei de țară și cască. Greu se-ntinde pe somn, ori caută alte petreceri, Ori dorit de oraș, se-ntoarce să-l treere iarăși. Horațiu Pietre scumpe, marmură, fildeș, icoane și statui, Bani, veșminte văpsite-n getulică purpură - mulți sunt Ce nu le au? Iar unii nici grijă nu duc să le aibă. Cerul de-asupra-ți. schimbi, nu sufletul, marea trecînd-o. Gellert Cele mai bune daruri sunt Cu-admiratori puțini de tot. Căci cei mai mulți de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în jos. Viața ateului este sfârtecată de platitudine. A credinciosului - de zbucium, dar și de speranțe. Simțurile formează religia trupului. Metafizica presupune zbucium, iluminări, revelații. În imensitatea întunericului terestru, orice religie se dorește a fi un amnar. Creștinismul a dat veșminte mai multor valori păgâne. Biblia nu a propovăduit Inchiziția și nici Cruciadele. Acestea fac parte din contribuția creatoare a oamenilor. Orice om simte uneori nevoia să plângă pe umărul lui Dumnezeu. Ortodoxia combină tandrețea cu perspectiva cazanelor de smoală. Până
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
distribuitori de venin. Răul învinge pentru că este mai bine organizat și sprijinit. Țucălarii nu șomează niciodată. Ignoranța secretă răutate și indiferență. Nu - l cred pe cel care se laudă, dar nici pe cel care se vaită mereu. Ascundem timpul în veșminte, iar gândurile în vorbe. Suntem fascinați de murdăria care secretă plăcere. Cu mita lucrurile sunt simple : poți să nu iei, nu să nu dai. În artă, prostituție înseamnă promovarea nonvalorilor. Fanatismul nu este decât faza patologică a entuziasmului. Nu s
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lucruri! Privește liniștit minunile lui Dumnezeu! 15. Știi cum cîrmuiește Dumnezeu norii și cum face să strălucească din ei fulgerul Său? 16. Înțelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui știință este desăvîrșită? 17. Știi pentru ce ți se încălzesc veșmintele cînd se odihnește pămîntul de vîntul de miază-zi? 18. Poți tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată? 19. Arată-ne ce trebuie să-I spunem. Căci suntem prea neștiutori ca să-I putem vorbi. 20. Cine-I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
împotrivi în față? 11. Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu. 12. Vreau să mai vorbesc iarăși de mădularele lui, și de tăria lui, și de frumusețea întocmirii lui. 13. Cine-i va putea ridica veșmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui? 14. Cine va putea deschide porțile gurii lui? Șirurile dinților lui cît sunt de înspăimîntătoare! 15. Scuturile lui mărețe și puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete; 16. se țin unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
noștri n-au ținut cuvîntul Domnului, și n-au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta." 22. Hilchia și cei trimiși de împărat s-au dus la proorocița Hulda, nevasta lui Șalum, fiul lui Tochehat, fiul lui Hasra, străjerul veșmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetății. După ce au spus ce aveau de spus, 23. ea le-a răspuns: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Spuneți omului care v-a trimis la mine: 24. "Așa vorbește Domnul: "Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
problematică) sau aievnică (asertorie). Adică când cugetăm despre un lucru care este numai cu putință, atuncea cugetarea noastră este problematică, iară cugetând despre un obiect ce este de față avem cugetarea aievnică sau asertorie așa pentru exemplu: cugetând cu un veșmânt prețios, pe care nu-l am, însă pot să-l am, cugetarea mea este problematică; iar cugetând un ceasornic pe care-l am în faptă, cugetarea mea este aievnică. Când cugetăm noi despre un obiect, care este în faptă de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
frumoși! A doua zi îi spun vesele, - Nu ne-a trecut prin minte să vă luăm hainele, ați fi fost la voia noastră! - Ai dreptate Ano de la șantier, păcat, și acum v-am fi așteptat în mare să ne plantați veșmintele pe mal! Mare păcat, mai bine le furați! A fost singura dată când marea l-a trădat, iar păcatul ar fi fost mai mic... ei și astăzi ar fi înotat în mare pândindu-le iar Nicu nu s-ar fi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de curiozități insalubre; câteva clipe cuprinși de pasiune n-au mai știut ce fac.. sărutul care pândea de atâta vreme o copleși; grupul era departe; uitând unde se află gâfâind, întărâtați ca două animale flămânde se căutară scoțându-și ce veșminte aveau de prisos; se uniră într-o frenetică, profundă și neașteptată repezeală, agonizând de încordare; dorința îi ascunse până nu le mai păsă de nimic. În depărtare se auzeau nedeslușit grohăiturile mistreților de tundră, împletit cu geamătul lor, distributiv, amestecat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
al ei... posesiune neîmplinită care caută odihna din ea. El făcu primul pas, deși putea rămâne multă vreme în această stare pe care o aprecia cel mai mult. Umblând la sutienul femeii sentimentele se dezlănțuiră, scoțându-și frenetic, precipitat restul veșmintelor. Se ajutau reciproc, pregătindu-se până s-au prăbușit peste somieră. Așternutul scrobit mirosind a săpun fin îi dădu sentimentul intim al împlinirilor pierdute ... o trase spre el ! Îi simți tăria cum o pătrunse ispititor însă involuntar nu își stăpâni
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
concentrat asupra fetei de lângă mine și a sticlei! Alunecam fără zgomot, Mimi m-a prins de mână și am ascuns-o imediat printre blănuri, descheind-o la haină... începusem să tremurăm, scria pe noi fragil; ne-am învelit amândoi în veșmântul ei... frigul tot încerca să ne pătrundă; până pe Brezoianu era cale lungă, dar nu ne grăbeam... ne încălzisem! Timpul se subțiase în mine... n-am mai observat cerul! Mimi a vrut să vadă dacă-s băiat lipindu-se de mine
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ceea ce este omenesc este istoric, contestabil, relativ”. Bonaventura spunea că cine pleacă de la rațiune rămâne prizonierul rațiunii. Omul contemporan, scrie Antiseri, este marcat de „lista falimentelor provocate de abuzul sistematic al rațiunii” și a „omului absolut” care a îmbrăcat uneori veșmintele „cioclului lui Dumnezeu” sau pe cele ale „secretarului Absolutului” - convins, atât într-un caz cât și în celălalt, că este de partea „marii filosofii” și a „rațiunii puternice”. Ioan Paul al II-lea în enciclica Fides et ratio, nr. 38
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]