43,157 matches
-
scânteiază de o fericire nemărginită, trupul se încovoaie într-un desen dumnezeiesc de bucurie și libertate. Această imagine se suprapune, unei viziuni ce apare mereu în visele lui Sandei. Chipul mamei alergând cu brațele desfăcute spre acel tânăr cu ochii verzi ca smaraldul, cu pielea arămie, cu părul de culoarea nisipului. Dansul cosmic, împreunarea. Fericirea înecată într-o pată uriașă de sânge. De fiecare dată când are această viziune, simte în creier o furnicătură, în jurul ei se face un întuneric compact
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu sunt scutite de suferințe, mă gândesc în sinea mea. Am rămas cu gândul la australianca de pe terasa unde am mâncat. Se deschid rănile, se deschid, Oceanul Pacific se vede ca un cer răsturnat, incredibil de albastru, cu nuanțe de mov, verde și galben, acolo unde valurile se sparg de maluri, mă uit în zare, simt acea arsură teribilă pe care doar dragostea neîmpărtășită ți-o dă, nu vreau să las durerea să mă copleșească, am fugit de durere și de pustiu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu palmă, deget cu deget, voi fi fericită... Îmi voi imagina că sunt cu iubitul meu undeva în taigaua australiană, în pădurile de eucalipt sau pe nisipul fierbinte al plajelor din Oceanul Pacific... Îmi voi imagina că fac dragoste în câmpiile verzi ale Tasmaniei, îmi voi imagina că sunt chiar pe această plajă, că mâna mea atinge mâna iubitului meu, palmă cu palmă, deget cu deget, din înaltul cerului curg picuri de lumină... Femeia dansează pe Pitt Street, trecătorii se uită ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
capul în primul prun, aceasta era fericirea de a te da cu schiurile, dar nu voiau să se facă mari fără să trăiască și o astfel de experiență, se făcea că era la poalele acelui deal din grădina vecinului, pajiștea verde strălucea ca o mătase, era atât de frumos în satul lui natal, îi venea să plângă și în vis, o parte din creierul lui era treaz, se uita la el cum visează, se amuza de prostiile care îi treceau prin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ani, îmbrăcată ca un "neocolonialist", în pantaloni, cu o cămașă de in topit, bine mulată pe trup. Părul castaniu deschis, relativ scurt, cu o tunsoare rebelă. "'Neața", o întâmpină cu un aer vesel. "'Neața", răspunde Zinzin. Are ochii neverosimil de verzi în aerul de dimineață. "Mă bucur să vă cunosc. Sunt activista de la județ, trimisă să-mi bag nasul în treburi la care nu mă pricep", spune Zinzin strângând mâna celeilalte femei. "Sunt bucuroasă să cunosc o activistă atât de distinsă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de scârbit de lumea asta, se uită la tine cu o privire albă de parcă nici nu ai exista, asta mă scoate din minți, atunci îmi vine să bag cuțitul în el, poate este un extraterestru, se va scurge o zeamă verde din păpușa gonflabilă pe care îl numeam tatăl meu, cine îți dă ție certitudinea că omul de lângă tine este cel pe care l-ai cunoscut când te-ai măritat cu el, cine te asigură că între timp el nu s-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
complet integrați în eternitate, mă gândesc că eu însămi trăiesc schizoid, aveam șase-șapte ani când aprindeam seara lampa cu petrol pentru a nu orbecăi prin casă până ne așezam la gura sobei, o construcție imensă, placată cu plăci de teracotă verde, din burta căreia seara se răspândea lumină și căldură, acolo, în jurul focului, ca în jurul focului din stepele imense ale Australiei, ascultam poveștile bătrânilor, întotdeauna miraculoase, fiecare poveste crea o lume fabuloasă, trăiam în cerc, în covata dintre două dealuri, nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu multe culori luate din curcubeu, purtând pe brațe o pernă cu o învelitoare de mătase roșie pe care o depuse în fața musafirului. - N-aveam de gând să stau. Cu Iorgu, despre care v-am spus, ne cunoaștem de ani verzi... - Dar ce rău poate fi să cunoașteți și alți bulibași? Avocatul primi invitația starostelui și se așeză asemenea lui, turcește. Nu i se păru a fi prea comod, dar ca oaspete, trebui să accepte. - Așa domnule, să ne stea pețitorii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se văzu nevoit să intervină : - Iorgule, ai vreo însemnare, în documentele șatrei cu privire la nașterea acestui copil? - După ce am vorbit cu domnul locotenent, am vrăfuit toate catastifele mele și am găsit că Radu Carabăț s-a născut în ziua de Joia Verde! - Eu te-am întrebat de Vișinel, nu de Radu, și ce zi e asta, Joia Verde!? - Primul nume al acestui copil a fost Radu, tovarășe colonel, dar fiindcă s-a îmbolnăvit rău, l-am botezat a doua oară, după obiceiul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
După ce am vorbit cu domnul locotenent, am vrăfuit toate catastifele mele și am găsit că Radu Carabăț s-a născut în ziua de Joia Verde! - Eu te-am întrebat de Vișinel, nu de Radu, și ce zi e asta, Joia Verde!? - Primul nume al acestui copil a fost Radu, tovarășe colonel, dar fiindcă s-a îmbolnăvit rău, l-am botezat a doua oară, după obiceiul nostru, și i-am dat numele de Vișinel. De atunci n-a mai fost bolnav... - Ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fiindcă s-a îmbolnăvit rău, l-am botezat a doua oară, după obiceiul nostru, și i-am dat numele de Vișinel. De atunci n-a mai fost bolnav... - Ei, și? Te întrebam de dată. - Păi cum vă spuneam, de Joia Verde! Dumneavoastră nu știți, dar noi țiganii sărbătorim Paștele ortodox, dar îl serbăm și pe al nostru care se numește Joia Verde. - Și când cade această sărbătoare a voastră? - La o săptămână de la Paștele creștinilor ortodocși; în anul acela a fost
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
De atunci n-a mai fost bolnav... - Ei, și? Te întrebam de dată. - Păi cum vă spuneam, de Joia Verde! Dumneavoastră nu știți, dar noi țiganii sărbătorim Paștele ortodox, dar îl serbăm și pe al nostru care se numește Joia Verde. - Și când cade această sărbătoare a voastră? - La o săptămână de la Paștele creștinilor ortodocși; în anul acela a fost pe 25 aprilie. - Exact! interveni Alex entuziast. În ziua aceea s-au născut ambii copii, tovarășe colonel. Este un prim indiciu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la tratamente de recuperare balneo-fizicală. Proprietarul, inginerul Zambri, era șeful de birou al tatei, de unde coordona întreținerea căilor ferate pe distanța SuceavaIlva Mică, din cadrul regionalei CFR Iași, secția L6 Vatra Dornei, tata având funcția de șef de brigadă întreținere spații verzi din stații. Era lipsă în anii '50 de locuri de muncă pentru persoanele calificate din mediul rural, așa că ai mei s-au mutat temporar la oraș, la Vatra-Dornei. După ce am intrat în Clubul Ceferiștilor încă înainte de a mă naște, club
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Nu de puține ori, când plecam la câmp cu căruța, încălecam și călăream mânzul care era în ton cu mintea mea de atunci, până când, o dată, din senin, m-a aruncat violent din spinare pe prundișul câmpului, de-am văzut steluțe verzi și mi-a țâșnit borșul pe nas. În preajma sărbătorilor de Paște, toată suflarea comunei era angajată în lucrările de primăvară ale pământului, iar în săptămâna mare se obișnuia a se da foc gunoaielor și frunzelor greblate în grădini și curți
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
reînnoia garderoba fiecăruia după posibilitățile financiare ale familiei, căci nu se mergea în noaptea de Înviere fără a purta ceva nou de îmbrăcat sau de încălțat. Tanti Jeni, în fiecare an de Paște, îmi cumpăra pantofi, pantaloni și o pălărie verde de brigadier silvic, căreia îi agățam o pană de păun. În vinerea mare, când se dau foc grămezilor adunate de gunoaie și flăcările se ridică la patru-cinci metri, e un obicei la noi să sari îmbrăcat în straiele noi peste
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de fetele din teritoriul nostru, care erau flatate de atenția acordată de gagiii urbani, noi băștinașii fiind trecuți în plan secund, fără a fi afectați cine știe ce în plan sentimental. Tata și Costescu aveau un punct de lucru pentru amenajarea spațiilor verzi, chiar în spatele casei noastre, după gardul unchiului Gheorghe Doboș. Acesta consta dintr-un teren lung de două sute de metri îîn care se aflau răsadnițele și serele pentru puietul ce urma să fie plantat în zonele amenajate din stațiile CFR) și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
telefon mi-a zis că poate vine mai repede decât martie! Păi nu e În martie ziua ta?... și el vrea să vină de ziua ta, ca să sărbătorim. Băiețelul aproape că nu o mai asculta. Privea o fotografie cu mult verde și albastru, În care el și tata se aflau la poalele unui deal Înflorit, cu o minge mare la picioare. Tata Îl ținea pe după umeri și el Îl cuprinsese pe după brâu, iar cealaltă mână și-o sprijinea În șold. Tata
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de vânturi turbate. Apoi, dansul luă forma unui vârtej amețitor, tot mai amețitor. Mă roteam cu o repeziciune fantastică. Degetele Îmi amorțiseră și simțeam cum Întreg corpul Îmi este absorbit de iureșul acela clocotitor Într-un adânc fără fund. Cercuri verzi, luminoase, se perindau pe dinaintea mea. Linii fosforescente, conglomerate de pete roșii, aprinse, apăreau și dispăreau În valuri, rând pe rând. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Ziua a doua Martombrie irepetabil. Mă pregătesc să plec În căutarea lui Annabel
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
imităm, maimuțărindu-ne. O plăcea pe Ana Maria - o fetiță drăgălașă, cu un aer distins - „o adevărată domnișoară”(cum o numise odată o doamnă mai În vârstă), care se Îmbrăca cel mai des În rochițe cu volănașe scrobite, albastre și verzi. Verzi erau și ochii ei mândri, pe care nu și-i cobora nicicum spre noi, băieții, evitându-ne ostentativ. Își petrecea mai tot timpul de joacă doar cu prietenele ei, cu care chițăia, râdea și discuta secrete, stârnind de multe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
maimuțărindu-ne. O plăcea pe Ana Maria - o fetiță drăgălașă, cu un aer distins - „o adevărată domnișoară”(cum o numise odată o doamnă mai În vârstă), care se Îmbrăca cel mai des În rochițe cu volănașe scrobite, albastre și verzi. Verzi erau și ochii ei mândri, pe care nu și-i cobora nicicum spre noi, băieții, evitându-ne ostentativ. Își petrecea mai tot timpul de joacă doar cu prietenele ei, cu care chițăia, râdea și discuta secrete, stârnind de multe ori
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care să pot urla nestingherit. Beznă. Frânturi de imagini. Apoi lumină limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară târzie, prin care am hălăduit cu mulți ani În urmă. Aer cristalin, parfumat de salcâmi. Îmi trântesc spiritul peste un dâmb verde, acoperit cu iarbă grasă. Urlu. Mai Întâi un geamăt, un țipăt isteric, prelung, urmat de un urlet Înalt, negru. Cerul se clatină. Iarba se usucă. Pare arsă. Copacii au floarea scuturată. O ceață densă coboară cu repeziciune, Îndepărtându-mă de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și le tot Îndesa discret În pantalonii de trei sferturi, cu bretelele intersectate. Lui Milu Îi puteam cere aproape orice. Îmi zâmbea liniștit, descoperindu-și dinții mari ca niște lopeți, Între care găseai mai tot timpul un firicel de iarbă verde. Accepta totul cu o bucurie neînțeleasă. Spun aproape orice, pentru că exista un lucru la care nu renunța niciodată, făcându-mă să pricep că „nu se poate”. Pe unul dintre degetele sale groase de la mâna stângă avea un inel delicat, un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
până la alimentara din colț, să iau cafea (spre mirarea mea, nu aveau cafea!), fructe și ciocolată (ce am crezut că ar fi mai potrivit), deși eu nu mănânc dulce (mă-ncearcă un soi de diabet), nu beau cafea (doar ceai verde, dar din cel mai slab). Fructe, În schimb, mănânc. Mai ales atunci când le cumpăr ieftin, la reducere. Melanie nu s-a Întors din oraș, deși vremea s-a făcut foarte târzie. Am rămas așteptând-o pe balansoarul meu din lemn
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
iar ea a stat liniștită ca o școlăriță exemplară. M-a Întrebat dacă am cafea (a ei se terminase), Însă a trebuit să o dezamăgesc, spunându-i că nu beau cafea, dar că am, În schimb, cel mai bun ceai verde din univers. A acceptat surâzând. Când m-am Întors cu ceștile, stătea turcește, cu picioarele În x, adunate sub ea, oglindindu-se atent la vânătaia pe care și-o acoperea cu fond de ten. Se Îmbrăcase Într-un capot verde
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
verde din univers. A acceptat surâzând. Când m-am Întors cu ceștile, stătea turcește, cu picioarele În x, adunate sub ea, oglindindu-se atent la vânătaia pe care și-o acoperea cu fond de ten. Se Îmbrăcase Într-un capot verde, Înflorat și cu mânecile foarte lungi, ca un chimono. Mi-am luat un scaun și am venit lângă pat. M-a Întrebat, sorbind din ceaiul meu (se strâmbă un pic, Încrețind năsucul și micșorând ochii Într-un fel drăgălaș) dacă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]