3,060 matches
-
lectură la radio și l-am adus la Paris, pe care am ascultat Încoronarea primăverii a lui Stravinsky și Casatelul lui Barbă-albastră a lui Bartók, iar și iar. De acum nu mai eram săraci și puteam să cumpărăm ficat de vițel și discuri. La Paris, Anna și cu mine dansam deschis și strâns. La Paris eram fericiți și nu bănuiam cât timp aveam să mai fim. La Paris a ajuns la putere Charles de Gaulle, iar eu am învățat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
moartă!, ai strigat plin de durere. Cortegiul mă însoțește tăcut ca o procesiune a muților asurziți. E noapte. E răcoare. Preotul anunță, baritonal, că mai sunt trei stări până la poarta încuiată a cimitirului.Vinul e vechi... S-au sacrificat trei viței... Întinzi mâna spre umărul meu și vrei să plângi. Te strâng ușor de mâna dreaptă și chiar te îndemn să plângi căt poți. Apoi îți zic: -Mai lasă-mă să mă bucur! O dată moare omul... Apoi, pornim amândoi, cu pas
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
sfarmă peste trupurile noastre sprijinite în colțul zorilor. Așteptăm cortegiul înfrigurat. Le strig prietenește: -Hai , prieteni! Luați-vă fanfara hodorogită! La crâșma lui Firman am comandat vinul cel mai vechi pentru gurile voastre răgușite, mai vechi decât oasele mele . -Trei viței din bătătura au fost sacrificați pentru efort... Dar parcă nu m-aud și strig cu palmele la gură: -Nu mai mâncați stelele și nu vă atingeți de lună! Noi vom pleca... dintr-o clipă în alta în țipătul surd al
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vrei să mergi în această expediție numai pentru a fi împreună cu Ilinca!... Zi că nu-i așa și mănînc zece fluturi cu tot cu aripi! Virgil se înroși pînă-n vîrful urechilor și se opuse cu cea mai mare îndîrjire: Ragi ca un vițel tras de coadă!... De unde ai scornit tu asemenea minciuni gogonate?... Ce am eu cu Ilinca? Nu vezi că vorbești fără nici o noimă? Nu tu ziceai mereu că Vlad are ce are cu Ilinca? Acum o-ntorci? Ba n-o-ntorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că nici într-un caz intrarea nu arăta așa ca acum... Cel mai bun lucru e să pătrundem înăuntru, că nu ne mănîncă nimeni. Numai așa putem să ne dăm seama exact. Doar n-am venit aici să stăm ca vițelul la poartă nouă. Bravo, Virgil! strigă vesel Bărzăunul, căruia începuse să-i fie teamă de-o renunțare generală. El, în orice caz, n-ar fi renunțat pentru nimic în lume. Și eu voiam să spun același lucru, continuă apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
s-a mai găsit unul bun de gură, un invidios de la Liceul de alimentație publică, individ care nici măcar nu citise poezia și care îndrăznise să spună într-un grup că, "dacă Bărzăunul a ajuns să scrie poezii, înseamnă că orice vițel poate cînta în corul căminului cultural"! Alta acum! Oricine în locul Bărzăunului aproape că n-ar fi putut suporta asemenea lovituri dureroase. Dar Bărzăunul rînji nepăsător. Între timp terminase de citit "Coliba unchiului Tom", "Singur pe lume" și ciclul "Cireșarilor", iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dusese vestea, din vas în vas. În curând, căpi tanii umblau ca turbați după rusul căruia îi cereau fără fasoane să le recreeze gusturile copilăriei. — Fă-mi budincă de vanilie și fragi! — Morun cu sparanghel! Aș vrea o pulpă de vițel rumenită bine, cu sos de vin alb! — Struguri cu iaurt dulce! — Anghinare la cuptor cu lămâie multă și boabe de linte! — Cotlet de porc cu arpagic! Toate știa să le gătească Ivan. Și, pe deasupra, le mai făcea ber becuți cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
foame și de sete în miezul zilei, ea doarme cu gura căscată, cu copilul alături, iar roiul de muște îi punctează obrazul și nasul în voie. Și așa vacile îmi înțarcă înainte de vreme și trebuie să le schimb după primul vițel. Deși îi aduc lemne gata curmate din pădure, în loc să le despice, ea arde ostrețele din gard. Cât despre temele fetițelor mai mari, nici pomeneală... încât învățătorii le etichetează drept prostuțele mazilului Zimbru, făcute la beție. Dar lasă-lasă că de la anu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lipsesc cu desăvârșire din comerțul nostru socialist, Șefu! Nu mă interesează! Mei să te faci? Și biscuiți! Că nu degeaba te plătesc regește! Sondează piața neagră, nepriceputule! Ce? Eu, să te-nvăț?! Executarea!! Ai înțeles jigodie parșivă?! Javră ordinară.. În loc de vițel sacrificat clandestin, să-mi aduci niște mei și câțiva biscuiți! Aista-i ordinul! 'Nțeles... Șefu... Dar nasul meu localizează numai cărnița proaspătă, nu și ciuguleala pentru zburătoare... Mă Timpan, mă! Tu nu-nțelegi că zburătoarea asta e aproape un înger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
obrazul față de cinstita voastră față pentru sminteala făcută pe timp de urgie. Bine, Trifane! Dar să nu mai calci strâmb, nu ți-a dat povață? Ba da, taică! Și ce ți-a mai zis? Să-ți dau o văcuță cu vițel, ca sfinția matale să fii mulțumit... Bine, Trifane! Așa să fie! Și încă una, părinte! Bine și așa, Trifane! Și un juncănaș, părinte! Fie cum a zis neneaca, Trifane! Și în casa din poiana de pe plaiul Măgurii s-a sălășluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în evidență, părea neobișnuit de sportivă încălecată de acest ciclist; era de un gri deschis, cu cauciucuri albe și avea leviere de frînă mari pe ghidon. Un model străin. Am ancorat, el stătea acolo așteptîndu-ne, doi pantofi din piele de vițel, înalți precum ghetele, chiar pe marginea debarcaderului. Văzut de aproape, părea și mai mare. Gulerul era, într-adevăr, de blană. Am așteptat înainte de a ieși din barcă și l-am observat curioși. "Băieți", a spus instructorul nostru, care rămăsese în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
întrerup școala. Ce neagră zi a fost acea zi de octombrie, când visul școlarității mele se prăbușea... fără zgomot, iar promisiunea solemnă a tatălui meu nu mai putea fi luată în calcul. În gospodăria noastră exista vin, grâu, porumb și vițel ori porc de vânzare, dar nimeni nu cumpăra din lipsă de bani. Eram în plină criză economică. Mai discut cu ai mei, dar nu se întrevede o ieșire din această nenorocită și disperată situație. Deci, adio școală!!! Îmi era rușine
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai este!). Măgarul judecător: „...Aș avea acuma vilă/ Doar cu starea mea civilă?/ ...Îmbrăcați ca niște corbi,/ Magistrații parcă-s orbi/ În corupția generală, nu-i nici un corupt în sală!” (Oare când vom vedea și noi un corupt la zdup?...). Vițelul: „Cum era nărăvaș de muscă,/ Bătrâna vacă l-a-nsurat/ Și chiar la nunta lui a spus că/ Este menit a fi-mpărat,/ ...El bea în baruri ca nimic,/ Pe seară două herghelii!” (Pe care le-am plătit noi, din truda noastră
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cam grea pentru capul Luminăției Tale... Împăratul: Ehe, și asta nu e nimic! Asta e coroana de toate zilele, dar mai am una “de zile mari”. Pe aia s-o vezi, e mare cât o baniță și grea cât un vițel... Cotoșman: Și stați des cu vițelul ăla pe cap? Împăratul: Nu, am noroc că nu o pun decât o dată pe an. De Ziua Împăraților! Cotoșman: Și de ce n-o pui decât atunci? Împăratul: Nu știu, așa a dat dispoziție Marele
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Împăratul: Ehe, și asta nu e nimic! Asta e coroana de toate zilele, dar mai am una “de zile mari”. Pe aia s-o vezi, e mare cât o baniță și grea cât un vițel... Cotoșman: Și stați des cu vițelul ăla pe cap? Împăratul: Nu, am noroc că nu o pun decât o dată pe an. De Ziua Împăraților! Cotoșman: Și de ce n-o pui decât atunci? Împăratul: Nu știu, așa a dat dispoziție Marele Dregător. Cotoșman: Cine este persoana aceasta
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
crescuse o neînsemnată căsuță, pe care paznicul de câmp o folosea, drept adăpost, la vreme rea, dar, și pentru paza propriu-zisă, pe care o făcea. Își ținea, tot acolo, doi-trei purcei, câteva păsări, un câine, un măgăruș, o văcuță cu vițel, ca să aibă și o gură de lapte, mai la Îndemână, când Îi era poftă. El, Însă, Își păzea, cu inima și cu sufletul, nu doar cu bâta, În primul rând, hectarele sale, și, odată cu ele, și pe cele ale consătenilor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ei și-ntreabă mirat: ― Parcă am chemat patru! Simulescu Valeriu unde e? Aici, Simulescu și-a jucat rolul de invalid cu o deosebită artă. A făcut lăudabile eforturi să se ridice, ca apoi, extenuat, să-și compună o privire de vițel care merge la tăiere, fără însă să spună ceva, întrucît această parte a înscenării ne revenea nouă. ― A căzut și și-a luxat piciorul, don' profesor! Nu poate să stea în picioare! Înduioșat la culme de starea nenorocită în care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Întrebă misitul cercetând-o În treacăt. „Exact, un violoncel“, Îl aprobă bătrâna. Un astfel de instrument costă destul de scump. „Cam cât?“ - Întrebă bătrâna, care venise la oraș cu jumătate din economiile pe care le strânsese o viață Întreagă. „Cât un vițel?“ „Cu un vițel iei doar cutia“, spuse Într-o doară Klapa, ridicându-se de pe fotoliu și Îndreptându-se spre ușă. „Ce să fac eu cu cutia?“, se supără bătrâna. Ca să nu-și mai piardă vremea cu ea, misitul spuse: „Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-o În treacăt. „Exact, un violoncel“, Îl aprobă bătrâna. Un astfel de instrument costă destul de scump. „Cam cât?“ - Întrebă bătrâna, care venise la oraș cu jumătate din economiile pe care le strânsese o viață Întreagă. „Cât un vițel?“ „Cu un vițel iei doar cutia“, spuse Într-o doară Klapa, ridicându-se de pe fotoliu și Îndreptându-se spre ușă. „Ce să fac eu cu cutia?“, se supără bătrâna. Ca să nu-și mai piardă vremea cu ea, misitul spuse: „Ar putea să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ar fi scurs curent electric. Tremurând din toate Încheieturile, babulea se ridică Încet-Încet În capul oaselor și scoase un oftat adânc. „Da, ce-i? bolborosi ea ținându-și Încă ochii Închiși... Ce s-a-ntâmplat? Trebuie să pregătesc tainul la viței?“ Atunci, din spate, trombonul intonă marșul funerar. Ceilalți Îi țineau isonul, cântând, printre chiuituri, prohodul. În cimitir se făcu o hărmălaie de nedescris. Babulea stătea Încordată, În capul oaselor, cu gura căscată și ochii Închiși. Nemernicii trăgeau câte un gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
printre chiuituri, prohodul. În cimitir se făcu o hărmălaie de nedescris. Babulea stătea Încordată, În capul oaselor, cu gura căscată și ochii Închiși. Nemernicii trăgeau câte un gât din sticle și se tăvăleau pe jos de atâta râs. „La ce viței visezi, mamaie!? Ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul. Acum fă-ți bagajele și valea!“, zise unul dintre petrecăreți. „Dar unde să mă duc?“, bolborosi bătrâna, ținându-și În continuare ochii Închiși... „Pe lumea cealaltă, mamaie, mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Deodată, căruțele Subotinilor luară foc. Se produse o adevărată vălvătaie. Bancnotele aprinse se Înălțau În aer, zburând peste acoperișuri. Pluteau ca niște rîndunele vesele În văzduh, scoțînd sunete ciudate. Intrau În pe ușa grajdurilor, se așezau pe crupele cailor, ale vițeilor, ale caprelor și ale porcilor, se amestecau cu tainul din iesle, după care Își luau din nou zborul, oprindu-se pe cele patru cupole ale bisericii Uspenie, năpădind toaca și clopotele care Începură să sune din senin. Tot satul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fond, judecă el, cangurul și șobolanul sunt două specii Înrudite. În decursul timpului, s-au produs mutații. Acum nimic nu mai e ca altădată... Unora le-au crescut roșiile În grădină mari cât niște pepeni, altora vacile le-au fătat viței cu două și trei capete... Sfârșitul lumii e aproape“, medită el, umplându-și borcanul cu spirt Royal și Îndoindu-l cu zeama de la murături rămasă Într-o farfurie. „Mai doriți o felioară?“, se adresă el vedeniei din Încăpere. Cu borcanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de la costumul bej, pantalonii și ciorapii, șireturile, maioul, ceasul marca Telus, cărțile de vizită, pașaportul, certificatul de naștere (pe care-l purta de obicei În buzunarul de la piept), o sticlă de coniac, două lăzi de bere Tuborg, șampanie, friptură de vițel la tavă, un tort de Înghețată, un tub de frișcă, o cutie de confeti și alte abțibilduri... Între timp, musafirii plecară unul câte unul. La masă mai rămăseseră Bikinski, Satanovski, Lily Fundyfer și Noimann. Pictorul stătea demn la locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prost? Reporterul care refuză să inventeze un sens vieții? Sau cititorul care-l cere? Și care-i gata să accepte sensul prezentat în cuvintele unui străin? Dindărătul colii, vocea Contelui spune: — Un ziarist are dreptul... ... și datoria de-a distruge vițeii de aur la a căror apariție a contribuit. Cântec de lebădă O poveste de Contele Calomniei Într-o zi, câinele meu mănâncă nu știu ce gunoi învelit într-o folie de aluminiu, și trebuie să i se facă radiografii de vreo mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]