46,761 matches
-
schimbat o privire. Antonia interveni pe tonul cel mai blând: — Iubitule, cred că ar trebui să pleci totuși. Crede-mă, crede-ne, ar fi cel mai bun lucru. — Nici că se poate ceva mai ciudat! Eu vin și vă servesc vin la pat, în loc să vă strâng de gât pe amândoi, așa cum ar trebui. — Martin, iubitule, ești beat, spuse Antonia. Să-ți comand un taxi să te ducă acasă? Nu te mai osteni, sunt cu mașina, am răspuns. M-am îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în loc să vă strâng de gât pe amândoi, așa cum ar trebui. — Martin, iubitule, ești beat, spuse Antonia. Să-ți comand un taxi să te ducă acasă? Nu te mai osteni, sunt cu mașina, am răspuns. M-am îndreptat spre sticla de vin ca să-mi mai pun. Fără să-mi dau seama, am atins-o cu piciorul, iar ea s-a răsturnat fără a face zgomot. O pată mare roșie s-a întins pe covorul alb pufos. — Ei, drăcie! am exclamat. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
umedă. M-am așezat pe un scaun de bucătărie rupt. Mă durea piciorul cu care lovisem lada. Am constatat că băgasem în buzunar paharul din care băusem și m-am gândit că n-ar fi rău să mai beau puțin vin. Fără să mă ridic de pe scaun, am întins mâna, am apucat o sticlă și am scos-o din ladă. Mi-a trebuit ceva timp să bag tirbușonul și să deschid sticla. Mi-am turnat niște vin vărsând o parte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să mai beau puțin vin. Fără să mă ridic de pe scaun, am întins mâna, am apucat o sticlă și am scos-o din ladă. Mi-a trebuit ceva timp să bag tirbușonul și să deschid sticla. Mi-am turnat niște vin vărsând o parte pe pantaloni și pe jos. L-am băut repede și mi-am mai pus un pahar. Era frig în pivniță și mirosul, pe care-l identificasem ca fiind al ceții, părea că se intensifică. M-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în pivniță și mirosul, pe care-l identificasem ca fiind al ceții, părea că se intensifică. M-a trecut un fior și mi-am ridicat gulerul hainei. M-am trezit întrebându-mă cum o fi arătat o cameră de gazare. Vinul era rece, aspru și ciudat, ca un medicament necunoscut. Mi-a lăsat un gust rău în gură. Eram cam amețit și simțeam ceva neplăcut în zona stomacului, teamă sau indigestie. Pe neașteptate, am auzit un zgomot în apropiere. Am sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
parcă mi s-a oprit în loc și, pentru o clipă, am trăit senzația ciudată că mă aflu în afara propriei mele ființe și că mă privesc: trupul lung, puțin adus de spate, gulerul ridicat al hainei, părul în dezordine, privirea fixă, vinul vărsat. Am constatat că nu pot vorbi. Honor Klein mai coborî două trepte. — Ah, dumneavoastră sunteți, zise ea. Am văzut lumină și am crezut că e fratele meu. Rămase acolo, cu mâinile vârâte adânc în buzunarele paltonului, privindu-mă îngândurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
meu. Rămase acolo, cu mâinile vârâte adânc în buzunarele paltonului, privindu-mă îngândurată cu ochii micșorați, cu gura strânsă într-o linie dreaptă și aspră. — Fratele dumneavoastră este în pat cu soția mea, am răspuns. Tocmai le-am dus niște vin în dormitor. Honor Klein continua să mă privească îngândurată. Apoi trăsăturile i se relaxară puțin și ochii i se făcură ceva mai mari, iar în ei licări o undă de ironie. — Sunteți un erou, domnule Lynch-Gibbon. Cavalerul eternei umilințe. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se întâlnească cu un client de rang înalt și cam iubitor de băutură; și se lăsase convins, fără prea multă greutate, bănuiesc, să rămână să-și petreacă acolo și weekendul. Se pare că avea loc o degustare foarte serioasă de vinuri Lynch-Gibbon. Mytten era un adevărat maestru al acestor metode de a face afaceri, foarte profitabile în comerțul cu vinuri, unde problema este introdusă în discuție într-o manieră lejeră, fără a i se da prea multă importanță, iar tranzacția se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
multă greutate, bănuiesc, să rămână să-și petreacă acolo și weekendul. Se pare că avea loc o degustare foarte serioasă de vinuri Lynch-Gibbon. Mytten era un adevărat maestru al acestor metode de a face afaceri, foarte profitabile în comerțul cu vinuri, unde problema este introdusă în discuție într-o manieră lejeră, fără a i se da prea multă importanță, iar tranzacția se încheie aproape pe nesimțite, într-atât de puțin par a fi fost abordate aspectele comerciale vulgare. Totuși, asemenea metode
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
puternic și rece de sfârșit de ianuarie ce dădea salonului un aer vesel. M-am întrebat dacă n-ar fi bine să plec și să o las pe Georgie cu Palmer și Honor. În după-amiaza aceea trebuia să degust un vin german. Încă aș mai fi avut timp să o fac. Numai că mi se părea îngrozitor de greu să mă mișc, să vorbesc, de parcă mă atinsese un fascicul paralizant. Palmer o ținea de mână pe Georgie. Și el arăta excepțional de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
odinioară. Am mai dat câteva telefoane, între care și la poliție ca să mă interesez de accidentele care avuseseră loc, dar totul a fost în zadar. După ora unsprezece a sunat telefonul dar era Mytten care vrea să mă întrebe despre vinul nemțesc. Eram supărat și îngrijorat peste măsură, la un pas de nebunie. Antonia nu era genul de femeie care să dispară din senin și, fără voia mea, îmi treceau prin minte imagini în care o vedeam zăcând pe un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am observat că Rosemary așezase papagalii de Meissen la cele două extremități ale biroului și m-am ridicat să-i pun unul lângă altul. Arătau mai bine așa. Apoi m-am gândit că n-ar fi rău să beau niște vin și m-am întors în bucătărie. Într-unul dintre dulapuri se montase un suport pentru o mică provizie de sticle. Restul vinului rămăsese în Hereford Square. Asta era încă o problemă. Am luat o sticlă la nimereală. Greutatea sticlei îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lângă altul. Arătau mai bine așa. Apoi m-am gândit că n-ar fi rău să beau niște vin și m-am întors în bucătărie. Într-unul dintre dulapuri se montase un suport pentru o mică provizie de sticle. Restul vinului rămăsese în Hereford Square. Asta era încă o problemă. Am luat o sticlă la nimereală. Greutatea sticlei îmi dădea o senzație plăcută, de parcă țineam în mână o unealtă sau o armă bine cunoscută. Am constatat că este un Château Lauriol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Asta era încă o problemă. Am luat o sticlă la nimereală. Greutatea sticlei îmi dădea o senzație plăcută, de parcă țineam în mână o unealtă sau o armă bine cunoscută. Am constatat că este un Château Lauriol de Barny. Părea un vin potrivit pentru un toast de adio. Am deschis sticla și m-am reîntors în salon unde lumina prea puternică mă deranja. Rosemary nu avusese încă timp să-mi cumpăre niște lămpi. Firește, mă aflam încă în stare de șoc. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că-mi tremură mâinile, că am frisoane și că-mi clănțăne dinții. Mi-am turnat puțin vin. Deoarece stătuse în bucătărie, la cald, era într-o stare destul de bună. Mi-am amintit de pata roșie de pe covorul lui Palmer. Dar vinul n-avea nici o vină, el nu avea amintiri. Așa și trebuia să fie. În definitiv trăiam primele momente ale unei epoci complet noi. Mi-am spus că voi reuși să supraviețuiesc, am să-mi găsesc preocupări noi, am să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
rupă definitiv. — De tine? Își aținti asupra mea privirea imobilă. — Da. — Și cu tine cum rămâne? Pe toată durata acestor întrebări inevitabile deținusem, pentru o clipă, controlul total asupra ei. Dar acum ea se relaxă, îmi adresă un zâmbet, agită vinul în pahar înainte de a bea. Adoram impertinența ei. — Și acum, pot să te întreb din nou, ce cauți aici? am spus. M-am apropiat de birou și m-am sprijinit de el, privind-o tot de sus. Dacă ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
buzunar cei zece-cinșpe cenți pârliți, stipulați a fi plătiți săptămânal. Se pune la pândă în locurile unde ies bărbații la soare și încearcă să le smulgă câteva parale amărâte înainte ca aceștia să se facă mangă cu sticlele lor de vin „Morgan Davis“, țâșnește ca o săgeată pe aleile laterale ca să prindă menajerele pioase în drum spre biserică, femeile care peste săptămână stau toată ziua pe la casele altora, iar seara se încuie în casă de teama lui. „E-e!“, strigă careva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chiar de mine? De ce nu? Serios? De ce nu? Știi ceva, îmi spune ea din cadă, mă doare așa de tare găurica, de-abia mai poate să respire. — Biata gaură. — Ei, hai să luăm o cină babană, cu o tonă de vin și mousse de ciocolată și pe urmă să ne-ntoarcem aici, să ne vârâm în patul nostru vechi de două sute de ani - și să nu ne-o tragem! — Ce mai faci, Arn? m-a întrebat ea mai târziu, după ce stinseserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pereții vagonului din oglinzi În ferestre prin care deveni vizibilă o mulțime de pasageri provinciali, așteptând cu copii, pachete și plase sosirea unui personal leneș, de rută lungă. O dată cu Întunericul, fața reveni, picotind. Myatt uită de el și alese un vin de Burgundia mediu, un Chambertin din 1923, pe care să-l bea lângă friptura de vițel, deși știa că să cumperi un vin bun Înseamnă bani aruncați, pentru că nici un buchet nu putea supraviețui continuei trepidații. În tot lungul vagonului scâncetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
personal leneș, de rută lungă. O dată cu Întunericul, fața reveni, picotind. Myatt uită de el și alese un vin de Burgundia mediu, un Chambertin din 1923, pe care să-l bea lângă friptura de vițel, deși știa că să cumperi un vin bun Înseamnă bani aruncați, pentru că nici un buchet nu putea supraviețui continuei trepidații. În tot lungul vagonului scâncetul și vaierul sticlăriei scuturate deveni audibil În timp ce expresul se Îndrepta cu toată viteza spre Köln. Cât ținu primul pahar, Myatt se gândi iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nehotărâre care-i arătă că trebuia doar să fie decisă, să se ridice, să-l lase și să se Întoarcă la vagonul ei, căci el nu s-ar Împotrivi. Dar În geantă avea sandvișuri sleite și, Într-o sticlă de vin, ce mai rămăsese din laptele de ieri, În timp ce de la capătul culoarului venea miros de cafea fierbinte și pâine albă, proaspătă. Mabel Warren Își turnă cafeaua neagră și tare, fără zahăr. — E cel mai bun subiect după care am alergat vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fixa o singură emoție, căci iubirea ei putea fi obiect de batjocură, dar nimeni nu-i luase vreodată ura În râs. 2. Coral Musker examină zăpăcită meniul. — Alege tu pentru mine, spuse ea și se simți bucuroasă că el comandase vin, pentru că, se gândi ea, Îi va fi de ajutor În seara asta. Îmi place inelul pe care-l porți. Luminile Vienei treceau prin fața lor În Întuneric, iar chelnerul se aplecă peste masă și trase storul. Myatt spuse: — A costat cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prin fața lor În Întuneric, iar chelnerul se aplecă peste masă și trase storul. Myatt spuse: — A costat cincizeci de lire. Era iarăși pe un teritoriu familiar lui, era acasă, fără să mai fie derutat de inconsistența comportamentului uman. Lista de vinuri În fața lui, șervetul Împăturit pe farfuria lui, foșnetul chelnerilor trecând pe lângă scaunul lui, toate Îi dădeau Încredere În sine. Zâmbi și mișcă din mână, astfel că piatra aruncă din diferitele ei fațete lumini pe tavan și pe paharele de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vinuri În fața lui, șervetul Împăturit pe farfuria lui, foșnetul chelnerilor trecând pe lângă scaunul lui, toate Îi dădeau Încredere În sine. Zâmbi și mișcă din mână, astfel că piatra aruncă din diferitele ei fațete lumini pe tavan și pe paharele de vin. — Face de două ori pe-atâta. — Vorbește-mi despre ea, spuse domnul Q.C. Savory. E o tipă cam ciudată. Bem ceva? — Ține atât de mult la mine! — Dar cine n-ar face-o? El se aplecă În față, fărâmițând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
imagină agitația și vânzoleala semănând cu cea dintr-un mușuroi de furnici răvășit de gheata unui om: un telefon de la Eckman la Stein ori de la Stein la Eckman, un taxi comandat aici sau anulat dincolo, un prânz - măcar o dată fără vin -, apoi scările abrupte spre birou și, la etaj, mărginitul și lealul Joyce verificând conturile. Și În tot acest interval, În apartamentul acela modern, doamna Eckman va sta pe sofaua ei de inox, Împletind hăinuțe de bebeluș pentru misiunea anglicană, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]