2,833 matches
-
imprevizibil în anumite comportamente; Ochi mereu râzători, senini - suflete caritabile, de îndrăgostiți, care trec foarte ușor, cu voie bună, peste unele necazuri și întâmplări triste din viața lor; Ochi umezi, voalați - om cu aptitudini și predispoziții poetice, artistice, gata de visare romantică, contemplare, precum și însușiri de talent; Ochi ascunși, găunoși - caracater iscoditor, dar și de trădător și spion, cu nenumărate slăbiciuni umane; Ochi profunzi, adânci - trădează invidia ascunsă, însă în unele cazuri depășește răutatea și poate face bine; Ochi pătrunzători - conștiința
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
metafora, Imaginarul fiind lipsit de orice funcție simbolică 3. Dacă romantismul, simbolismul și suprarealismul au fost adevărate puncte de rezistență ale valorii imaginii în cadrul dominației scientismului raționalizant, chiar în mijlocul acestor mișcări s-a stabilit o reevaluare pozitivă a visului, a visării, a halucinației și halucinogenelor al cărei rezultat a fost descoperirea inconștientului. Se știe că perioada contemporană este realmente invadată de domnia imaginii, de un reflex al imaginii simbolice, la nivelul mentalității colective, străduindu-se să surprindă mecanismul de asociere a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
învață. Astfel, s-a ieșit din faza "atitudinilor" creștine; au fost depășite spleenul, cafard-ul, katzenjammer-ul filosofic, care mai mult creau nostalgii decât delimitau poziții. Astăzi, tinerii se îndreaptă prin disciplina cuvântului scris, care e cea mai bună garanție împotriva visării bolnăvicioase. Iată de ce, noua mistica ortodoxă, care se creează văzând cu ochii, nu e rătăcire bezmetică și necontrolată, ci se ridică solid, ca o aspră disciplină intelectuală. A, dacă Biserica noastră ar fi astăzi alta! Dacă ar exista, în adevăr
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Și a doua: Zburătorul, capodopera poetului, leagă pentru prima oară de Heliade (și în poezia română) nașterea iubirii de prezența unei "ființe aeriene". Originea bolii necunoscute e, deci, cerească. Agentul ei este un zburător și forma de manifestare este "picoteala", visarea. Erosul se manifestă prin declanșarea unei energii cu efect contradictoriu. Eugen Simion ne propune și o sintetică așezare în istoria literară a celui care a scris Suvenire și impresii ale unui proscris: Ion Heliade Rădulescu pune totdeauna într-un poem
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
globului. Câtă diferență între condițiile de transport ale renașterii și cele moderne! Încercând să justifice redactarea lucrării „Elogiul nebuniei” Erasmus din Rotterdam îi scria prietenului său Thomas Morus că s-a apucat să scrie „... pentru a nu irosi în vane visări timpul ce eram oricum nevoit a-l petrece călare...” și care pentru a călători de la Roma la Londra era de câteva săptămâni bune (tocmai sufiecient pentru a redacta o lucrare remarcabilă). Accelerarea transportului fizic (mărfuri, persoane) a fost dublată de
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
este inoperanta, în acest caz), așteptând scânteia conștiinței care să le reaprindă, să le readucă la viață, în prezent, care nu este decât o limită, imateriala 43, orizontul mereu schimbător, dintre trecut și viitor. "Seară" circumscrie, așadar, un spațiu al visării, i.e., al creației naturale - "Inimi mari dormeau sub țară" [s.n.] ("Orbite), " La conul acesta de seară [s.n.], / Când sufletul meu a căzut"44 ("Aură") - , liber de constrângerile vieții cotidiene, în care autorul se scufundă, heraclitian, ca într-un râu, pentru
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
originii lor diferite, în actu amintirea și percepția "se întrepătrund deci mereu, schimbă între ele ceva din substanțele ce le sunt proprii, printr-un fenomen de endosmoza"26. Viața noastră psihologică se definește drept o trecere, prin planuri intermediare, de la visare la acțiune, și constă din această mișcare continuă, prin care prezentul absoarbe acele elementele ale trecutului ce corespund "schemelor" lui motorii și le incarnează în realități complet noi, neașteptate. Sensul lor, însă, poate fi cunoscut numai dacă ne identificăm, imaginar
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
spre sine, cu o propensiune aproape bolnăvicioasă către suferință. Utopia ca alternativă de evadare nu ar fi însă decât o racordare inutilă la o iluzie. Lepenies prezintă astfel o formulă exacerbată a intelectualului autoexilat în turnul de fildeș, captiv al visării, care își întoarce spatele unei lumi atât de imperfecte. Melancolie, spleen sau plictis sunt stările obsedante ale unei vita contemplativa europene ce va fi tulburată doar de instalarea activă a capitalismului și a eticii protestante. Remediul melancoliei patologice este, fără
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
ca și celelalte episoade ale grandioasei construcții Memento mori), este un fel de holomer al relației dintre Eminescu și toposul gîndirilor fondatoare. Sincretismul ascuns sub pojghița fenomenalului o pistă pentru fenomenologia mito-poetică a civilizațiilor este reprezentativ. Poetul e atras de "visările pustiei" sau de acel "gînd al mării sfinte, reflectat de cerul cald", de Magul care, în "oglinda lui de aur", a aflat "sîmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun" și care, cu libertatea insului biblic de dinainte de cădere
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ale societății românești, a Întregului popor român”. Fie și un simplu mit, plasat printre „miturile trecutului”, unitatea de limbă, cultură, de viață economică și spirituală a definit istoria poporului român de la Începuturi. “Unirea tuturor românilor Într-un singur stat fu visarea iubită a voievozilor noștri mari”, spunea Bălcescu. În secolul XIX ideea era la ordinea zilei. Cu zece ani Înainte de revoluția de la 1848, Bălcescu scria net: „Ideea unității tuturor populațiilor române sub același sceptru ocupă toate capetele. Această idee este susținută
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
însemna plăcere, confort și distracție. Construirea, apoi plecarea vaporului au fost sărbătorite ca un triumf al tehnicii vremii. Călătorii, în drumul lor peste valuri, se simțeau în deplină siguranță și trăiau într- o atmosferă de netulburată veselie, distracție și de visare. Săli de cinematrogaf, teatru, operă, săli de jocuri, parcuri cu fântâni arteziene, totul era pus la dispoziție pentru distracția publicului. Petrecerile nu mai conteneau și călătorii uitaseră că pluteau pe un ocean plin de primejdii. Dar, pe când veselia și distracția
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
impuritate a privirii corupte, a rațiunii degenerate, pentru a nu lăsa să treacă decât ceea ce trebuie văzut, lamura închegărilor limpezi. Dar ceea ce e astfel lămurit se arată învăluit: "Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire/ Cădea aromitoare năpadă de visări". Văl de data aceasta transparent, al originarului însuși, întrupare vie, fremătătoare ce iese la lumină în forma în care apare și se dă vederii 17: " Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele,/ Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
îi arată chipul eterat, imagine a fragilității și a mărginirii, dar "a unei fragilități în duritate, a unei mărginiri în nemărginire". Este ceea ce poetul numește "rolul fast al invadării viitorului prin poezie"30, chiar dacă această invazie nu e decât rodul visării. Nu un vis prin care evadăm într-o altă lume inexistentă 31, ci un vis în cea mai mare măsură revelator, împlinitor al realului, pe piscul nevăzut de unde toate se dau vederii, iau lumină, primesc darul de a fi: "Căci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-i redea văzduhul ei de căpătâi, în ciuda mobilității fizice reduse a simțitorului. Ideal ar fi fost ca libertatea locatarilor să ocupe nu mai mult decât spațiul oferit ei de societate, iar excedentul să nimerească în dimensiunea așa-zis aferentă a visării, la fel cum calul măiastru din basm sfârșise cazat într-un grajd ordinar, responsabil de mârțogirea lui. Domnul Ian Rechner, șeful delegației, aducea cu el toată priceperea nordică într-ale canalelor și drenajului hidrografic presupusă de întemeierile arhitecturale; ceva din
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în mediul protector, ce face cu putință credința în lucruri incredibile, cum ar fi reușita lui după o lungă serie de eșecuri, are absolută nevoie de întuneric; o nouă imagine de sine se cere incubată suficient în camera obscură a visării. A locui înseamnă, pentru unii, a ocupa un loc preexistent prin amenajări ce-l personalizează. Pentru alții, însă, verbul are o conotație mai agonică și mai originară, apropiată de "a-și face pentru prima dată loc", înghiontind în dreapta și-n
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a-și exhiba somptuar tezaurul fără fund al negației. A refuza ca un nabab ce stă pe o grămadă de aur dătător de nepăsare... Asta da, domnie! În direcția ei, cel numit Rică (de la "Spărgerică") se lăsa deseori furat de visare. Numai că, de obicei, realitatea îl trăgea abuziv înapoi, afară din reverie, înșfăcându-i ființa din pântecul dulcii libertăți onirice și înfășându-i-o silnic în niște contururi tenace, sufocant de înguste și de nepotrivite aspirațiilor lui. Ei, dac-ar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Coincid în el slăbiciunea și inatacabilitatea maxime. La porțile alienării, cerberul realității primește botnițe groase de pâslă: doar indiferența ne permite să ațipim în toiul puzderiei lătrătoare de diferențe, cu care lumea se dă, câinește, la noi. Locuirea începe cu visarea la un răsfăț localizat, specific, foarte personal și dependent de anumite calități deja gustate ale realului - experiență care îmbie tenace la o retrăire superlativă. Locul de locuit se amenajează în primul rând ca loc de cultivat visele, cu tot efortul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
tot efortul repetitiv implicat de cultivare. Atracția necunoscutului evocă și ea episoade deja trăite, cunoscute, ale întâlnirii cu nemaiîntâlnitul, fără de care el ar rămâne nesituabil în orizontul conștiinței, și ca atare irelevant. Dacă, prin definiție, realitatea pune la grea încercare visarea, locuirea îi oferă acesteia din urmă protecție maximă în chiar toiul vulnerabilității: un acasă ideal ne așteaptă și iese în întâmpinare cu sinele nostru cel mai infantil, mai derezonabil, mai râzgâiat, mai retras și mai profund însetat de realizare - cel
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să-și găsească tihna printre cei ce-l înconjurau: apropierea dintre ei fusese compromisă, și asta nu din cauza rulotelor cochete în care amfitrionii se mutaseră, a frigiderelor prin care răscoleau cu nonșalanță și a televizoarelor ce-i plonjau rutinier în visare. Nici noua lor afirmare de sine bătătoare la ochi nu îi înstrăină de el atât cât o indiferență ce-i căptușea lui lăuntrul, ca un mușchi gros, iubitor de liniște și umbră, crescut abundent peste noapte pe versantul dinspre ei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
important actant social al vremurilor noastre, trebuie să-și depășească genul proxim autoproclamat și să facă saltul de la misiune la viziune. Misiunea este legată de bugetarea unor resurse precise în vederea atingerii unor obiective clare. Viziunea este legată mai mult de visare, de ideal, de bine și frumos, de categorii morale. Misiunea este proiectată pe dimensiuni temporale precise; viziunea face trimitere la orizonturi, fără orare. În cazul entităților-profit, misiunea este orientată spre maximizarea profitului generat de un produs/unitate de timp. Maximizarea
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
goana după un vis... Despre balanța sentimentelor Fără îndoială, o mare distanță le separă pe domnișoarele din la Belle Époque de persoanele căsătorite, bărbați ori femei. În vreme ce fetele tinere trebuie să se mulțumească doar cu un surogat al vieții sentimentale visarea sau flirtul adulții se bucură de o veritabilă viață amoroasă și sexuală. Pentru orice femeie tânără, căsătoria reprezintă o răscruce majoră. Aceasta îi deschide poarta educației sentimentale, a experienței erotice împlinite. Ea abia acum începe să descopere viața: împreunările carnale
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
era una tipică, adică "stearpă și întru totul vrednică de milă". În lipsa partenerelor, tânărul este nevoit să se mulțumească cu propria mână, de care se folosește intens pentru a-și domoli libidoul imperios. Și, de asemenea, de fantasmele sale, de visările sale singuratice... Veneră sau Minervă? Visul său pare în sfârșit! să devină realitate atunci când, în cursul verii aceluiași an 1947, Stingo cunoaște pe plaja de la Coney Island, în apropiere de New York, o "madonă evreică" de 22 de ani, "remarcabil de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
spun un cuvînt, încrețesc fruntea și încerc să-mi amintesc despre ce este vorba, căci am impresia deodată că mă aflu în țară, deși nici nu mai poate fi vorba de Brâncuși. Ce este? Nu-ți place? mă trezește din visare Ricardo Giorgio. Și tresar deodată căci am găsit. Da, da, asta este! și-l întreb dacă a auzit de Țuculescu, el mă întreabă mirat cine e ăsta și încerc să-i explic cîte ceva despre faptul că pînza lui mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
francez, era o spurcăciune de prin răsăritul Europei. Într-o duminică, am fost și la Versailles și nici acolo nu m-am simțit străin. Această stare de spirit să fi fost efectul numeroaselor lecturi despre cele ce vedeam și îndelungile visări ale acestor locuri. Am intrat în Franța și în Paris ca în via părinților mei, de acolo am plecat cu adâncă părere de rău că nu mi-a fost dat să trăiesc mai mult pe acest binecuvântat pământ. Din pictura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Numai dacă ai și tu chef, zise ea. -Te-am așteptat mult. Este exact ceea ce-mi doresc acum. Briză mării adia și vapoarele plecau în larg. Palmierii, florile și copacii exotici emanau o atmosferă misterioasă, care te invită parcă la visare. Lăură și Imad se plimbau fericiți, amândoi cu gândul la rodul dragostei lor. Imad se simțea mai relaxat și părea că ea era decis să păstreze copilul. -Ce te-a determinat? o întreba el indiscret. -Vârstă în primul rând, apoi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]