KorAP: Find »[drukola/base=vocațional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...105 106 107 ...113 >

2,823 matches

Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272

cu privire la punerea în aplicare a Programului de educație a adulților, desfășurat de școli, licee și casele corpului didactic), mai ales pentru cei aflați în situația de a avea nevoie de o a doua șansă la educație certificată. • Colegiile tehnice și vocaționale și școlile postliceale, care fac parte din rețeaua națională de învățământ preuniversitar, având atribuții mai ales în formarea inițială, dar și în cea continuă a tinerilor și adulților. • În toate județele țării funcționează casele corpului didactic, care desfășoară activități de

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
din domeniul economiei și comerțului; - fundațiile româno-germane (în Timișoara, Arad și Sibiu), a căror înființare a fost sprijinită de Guvernul Germaniei, în colaborare cu Guvernul României. Cele trei fundații sunt membre ale Asociației Europene a Furnizorilor de Formare, oferind pregătire vocațională în construcții, confecții, prelucrarea lemnului etc.; - Centre for Open Distance Education for a Civil Society (CODECS), centru specializat în învățământul deschis și la distanță, organizează o paletă largă de programe în domeniul managementului organizațional, mai ales pentru top-manageri. CODECS este

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
International House, FIATES, Institutul Goethe, Institutul Cervantes, Eurolangue etc.; - organizațiile patronale și sindicale au structuri proprii de formare profesională în domeniul specific de activitate, dar au și o ofertă diversificată de programe de educație pentru adulți. Pe lângă acestea, numărul centrelor vocaționale private de educație pentru adulți este foarte mare, de natură să acopere paleta diversă a profesiilor și ocupațiilor de pe piața muncii. Piața educațională de formare profesională pentru adulți este foarte competitivă, reușind să se impună și să se mențină acei

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
Ofertele educaționale ale așezămintelor culturale acoperă întregul domeniu al educației adulților, fiind cu precădere orientate spre educația generală. Ele se pot structura pe domenii de activitate astfel: societate-politică-democrație, cultură-civilizație-spiritualitate, educație pentru sănătate, omul și mediul înconjurător, limbi străine, informatică, cursuri vocaționale (inițiere și perfecționare, dezvoltare personală, pentru timpul liber etc.) (Sava, Matache, 2003, p. 35). Alte așezăminte culturale: • Școala populară de arte și meserii este o instituție publică, cu profil de învățământ artistic și de însușire a meșteșugurilor tradiționale, organizată în

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
aparținând diferitelor culte. Biserica rămâne, în continuare, un pol de educație moral-comunitară. • Partidele politice au înființat propriile departamente și fundații de educație, desfășurând la nivel național, regional și local activități specifice de educație politică, civică, precum și unele cursuri de educație vocațională. Pe lângă aceste instituții, care pot fi grupate ușor în anumite categorii diferențiatoare, există o multitudine de instituții care au un obiect de activitate specific (de exemplu, consilierea și sprijinirea mamelor cu sarcină nedorită), dar menite să acopere în cât mai

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
cât mai largă și mai diversă”. De asemenea, prioritățile de acțiune formulate în Declarația de la Copenhaga (2002) (vezi subcapitolul 1.2) se regăsesc și în ceea ce s-a întreprins în România. Astfel: - pentru a asigura întărirea dimensiunii europene în pregătirea vocațională, România a participat și participă la programele de cooperare europeană în domeniul educației. În plus, Cadrul Național al Calificărilor este gândit să fie compatibil cu Cadrul European al Calificărilor, facilitând în acest fel mobilitatea, parteneriatele, comparabilitatea calificărilor; - suplimentele de diplome

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
concrete pe care le va achiziționa, ca fiind de o utilitate și o relevanță maxime pentru el. În alt plan, dacăo instituție educațională aplică pentru obținerea unor fonduri pentru a realiza o pregătire profesională (de exemplu, un centru de pregătire vocațională care dorește să recalifice șomeri și, pentru aceasta, dorește să obțină fonduri gestionate de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă), este necesar să se realizeze un astfelde plan cuprinzător și obiectiv de evaluare, pentru a-și justifica oferta și

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
problemelor comunității etc. Indicatorii pot fi sociali (de exemplu, caracteristici demografice ale populației, calitatea vieții/ starea de bine, gradul de dezvoltare al comunității și serviciile din cadrul acesteia etc.), educaționali (cum ar fi investițiile în educație, taxe, oportunități de formare, programe vocaționale etc.) și economici (veniturile la nivel de comunitate, structura forței de muncă, oferta de servicii etc.) (Warheit, Bell și Schwab, 1977). 2. Analiza structurii de putere (power structure analysis) din comunitate, deși nu este o tehnică specifică de analiză a

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
curente a individului și a nevoilor sale de dezvoltare, rolul planificării dezvoltării personale fiind acela de a promova învățarea și de a asigura dobândirea de cunoștințe și aptitudini transferabile, necesare avansării în carieră. Organizația poate sprijini acest demers prin orientare vocațională, consiliere a carierei, furnizarea de informații despre oportunitățile de avansare sau despre traininguri și programe de dezvoltare (Armstrong, 2003). Acest proces complex al identificării și analizei nevoilor de învățare și formare este bine să fie realizat la toate cele trei

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
autoanalizeze, să devină responsabil de propria formare și dezvoltare, precum și asistarea acestuia în procesul de luare a deciziilor cu privire la diferitele aspecte ale vieții sale,enunțate mai sus. Guidance este concepută în special ca un proces de ajutorare în ariile personală, vocațională, familială și a timpului liber ale vieții adultului. Acest proces este văzut pe scară largă, ca fiind un serviciu personal. De aceea, el se construiește și sederulează având la bază valori morale și etice. Câteva dintre principiile de bază ale

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
figura de mai jos (după „Report of the Eurotask Force on Measuring Lifelong Learning”, 2001, EC, p. 10). Ceea ce numim educație inițială a copiilor și tinerilor, în școală, formalizată, este localizată în cadranul 3. În cadranul 2 avem educația recurentă, vocațională, educația care duce la calificări certificate formal ale adulților. În ultimii ani, se pune un accent mai mare și din punct de vedere politic pe valorizarea activităților de învățare,pe acreditarea lor, chiar dacă au loc în cadre (medii, condiții) mai

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
și Africa, unde aproape 45% din populație sunt tineri, cu acces precar la educație; - investițiile în educație au scăzut peste tot în lume, chiar și în țările dezvoltate. Asistăm, în contrapondere, la controlul pieței asupra educației, cu accent pe dimensiunea vocațională, în detrimentul pregătirii generale. Privatizarea bunurilor publice și a serviciilor nu aduce întotdeauna cu sine calitatea ofertelor educaționale, mai ales pentru cei care nu pot plăti pentru servicii de calitate, aspecte valabile în special pentru învățământul terțiar; - grupurile sociale cu nevoi

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
volumul orelor de muncă a scăzut considerabil, dar nivelul de solicitare a crescut. Sunt necesare competențe tot mai complexe pentru a face față noilor solicitări de pe piața muncii, motiv pentru care accentul tinde să cadă pe achiziționarea acestor deprinderi instrumentale, vocaționale, în detrimentul educației generale. În paralel, durata vieții active, legată de profesie, a crescut, pensionarea fiind specifică unei vârste mai înaintate; - noua funcție a cunoașterii și a cunoștințelor, care a devenit resursa-cheie a viitorului. Ideea de bază nu este de a

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
la educație pentru toți; • deschiderea sistemelor de educație pentru a cuprinde o populație cât mai largă și mai diversă, pentru a căror îndeplinire s-au stabilit următoarele priorități de acțiune („Declarația de la Copenhaga”, noiembrie 2002): - întărirea dimensiunii europene în pregătirea vocațională, printr-o mai strânsă colaborare menită să faciliteze și să promoveze mobilitatea, parteneriatele și inițiativele transnaționale, - asigurarea transparenței diplomelor și a calificărilor, prin introducerea sistemului de credite transferabile, a modelului de CV european, prin eliberarea de suplimente de diplome într-

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
pentru asigurarea transparenței calificărilor, pentru a asigura recunoașterea, transferabilitatea și comparabilitatea lor în diferite țări și la diferite niveluri, în vederea facilitării mobilității forței de muncă în interiorul Europei. Se vorbește chiar despre dezvoltarea unui sistem de credite transferabile în sistemul pregătirii vocaționale, asemănător celui dezvoltat în universități, tocmai pentru a încuraja mobilitatea și cooperarea transfrontalieră, dar și pentru a asigura o dimensiune europeană a pregătirii. Sunt tendințe conturate tot mai ferm în documentele de politică educațională europeană, așa cum le-am putut observa

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
cât și pentru a asigura oferte de pregătire calitative, relevante. Concluzionând, în cei șase piloni ai formării profesionale continue, așa cum au fost stabiliți de Consiliul Europei (2002), CEDEFOP, European Training Foundation și alte instituții și rețele europene implicate în educația vocațională, se regăsesc: valorizarea învățării, asigurarea serviciilor de informare șiconsiliere, investirea de timp și bani în pregătire, aducerea laolaltă a indivizilor și a ofertelor de formare, asigurarea deprinderilor de bază și pedagogia inovativă. Acestea se regăsesc în prioritățile de acțiune susținute

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
învățare de-a lungul întregii vieți, indiferent de vârstă, este o învățare socială, pentru și despre societate, este o învățare despre cum să trăim împreună și e necesar să fie inclusă în toate celelalte forme de educație (de exemplu, cea vocațională). O astfel de învățare se realizează prin abordări multiple, interconectate, implicând educația civică, educația pentru drepturile omului, educația interculturală, educația pentru pace și înțelegere globală, educația pentru media etc. și se bazează peexperiență și pe practică, pe cooperare, în cele

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
o abordare relativ incoerentă față de celelalte dimensiuni ale educației adulților, afectând potențialul ca întreg al educației acestora pentru dezvoltarea socială și individuală. Dar încurajarea unei reale participări la educație presupune ca angajatorii să sprijine și să recunoască legătura dintre educația vocațională și cea generală, să înțeleagă faptul că învățarea nu este legată numai de muncă, ci presupune moralitate, ajutor pentru creșterea motivației de a învăța și a se informa, ceea ce contribuie, în același timp, la îmbunătățirea situației de la locul de muncă

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
învăța și a se informa, ceea ce contribuie, în același timp, la îmbunătățirea situației de la locul de muncă (Nuissl, 1999, pp. 63-70). Așa cum s-a putut constata, complexitatea competențelor necesare face practic imposibilă separarea dintre educația liberală a adulților și cea vocațională. 1.4. Perspective teoretice. Raportul cercetare-teorie-practicătc "1.4. Perspective teoretice. Raportul cercetare‑teorie‑practică" Relația dintre teorie și educația adulților este una tensionată din mai multe motive (Bron și Schemmann, 2002, pp. 7-17): - educația adulților nu are o bază teoretică

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
fiind de a oferi stimulii care să dezvolte comportamente adecvate, dezirabile social. Aceasta a dus la dezvoltarea practicilor educaționale care presupuneau un design instrucțional riguros, cu obiective clar stabilite în termeni demanifestări comportamentale, procesul instructiv-educativ fiind detaliat programat. În educația vocațională, s-a mers mult în direcția achiziționării de deprinderi tehnice pe această idee. Orientarea cognitivistă (gestaltistă) vede învățarea ca fiind determinată de structura cognitivă a individului, stimulii veniți din exterior fiind prelucrați prin angajarea activă a minții. Cognitiviștii punctează procesele

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
în analizele istorice, care arată cum a fost organizată educația adulților și din ce surse își extrage rădăcinile. K. Popovic (2002) identifică patru astfel de surse: gândirea religioasă, mișcările de clasă și industrializarea, filosofia iluministă, umanistă și intelectualismul, respectiv orientarea vocațională. Economia, prin studiile sale asupra eficienței folosirii resurselor pentru a produce valori și bunuri, prin analiza diferitelor surse de finanțare, prin teoria capitalului uman etc., a adus justificări pentru educația adulților atât ca investiție, cât și ca un consum util

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
denumite universități cultural-științifice (aproximativ 3000, răspândite în principalele centre urbane și chiar în comune), au avut sarcina de a desfășura acțiuni pentru adulți. Aceste instituții erau axate pe cultură și educație, ele implementând un program pentru diseminarea cunoașterii generale și vocaționale, dar, în multe cazuri, conotațiile ideologice erau evidente. În decembrie 1989, infrastructura educației adulților din România consta în 213 case de cultură, 3 000 de universități populare în mediul urban (fără personalitate juridică) și 2 738 de cămine culturale în

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
trece țara noastră, cu dezvoltări inconstante și asimetrice, potrivite nevoilor educaționale cărora trebuie să le răspundă. Structura instituțională de educație a adulților în România cuprinde o diversitate de instituții, în perioada postdecembristă mărindu-se foarte mult numărul instituțiilor cu caracter vocațional, umanitar și social (organizații nonguvernamentale), datorită creșterii continue a nevoii de pregătire de-a lungul carierei profesionale și a diversificării solicitărilor și provocărilor pe care societatea democratică le-a pus în fața cetățenilor, unii dintre ei având nevoie de asistare. Dacă

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
precum: • Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, cu responsabilități privind coordonarea întregii reforme TVET (Tehnical and Vocational Education and Training), de restructurare a învățământului profesional și tehnic, cuprinzând în special: redimensionarea structurală a instituțiilor ofertante de formare vocațională din rețeaua sistemului național de învățământ; proiectarea, revizuirea și implementarea curriculumului pentru învățământul profesional și tehnic, a sistemului de evaluare și certificare a pregătirii profesionale; abilitarea personalului didactic pentru a face față noilor cerințe; coordonarea științifică de proiecte de inovare

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
cu privire la punerea în aplicare a Programului de educație a adulților, desfășurat de școli, licee și casele corpului didactic), mai ales pentru cei aflați în situația de a avea nevoie de o a doua șansă la educație certificată. • Colegiile tehnice și vocaționale și școlile postliceale, care fac parte din rețeaua națională de învățământ preuniversitar, având atribuții mai ales în formarea inițială, dar și în cea continuă a tinerilor și adulților. • În toate județele țării funcționează casele corpului didactic, care desfășoară activități de

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]