7,219 matches
-
interlocutorului un semnal că îl urmărește, îl lasă să continue, este interesat de ceea ce spune); b) induce o shimbare în cursul conversației (vorbitorul îi solicită ascultătorului clarificări, reformulări, aprofundări, se concentrează pe anumite porțiuni din discursul interlocutorului); c) încheie conversația (vorbitorul reia spusele interlocutorului pentru a semnaliza dorința de a abandona subiectul). Printre mărcile lingvistice specifice sunt repetițiile (parțiale sau totale), interjecțiile (aha; da, da, da...; și?, mhh...), deicticele textuale (așa..., a, acum înțeleg...), secvențele prin care se introduc reformulări (adică
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
da...; și?, mhh...), deicticele textuale (așa..., a, acum înțeleg...), secvențele prin care se introduc reformulări (adică, vrei să zici..., dacă înțeleg bine..., deci), conectorii pragmatici (ei, deci...), secvențele conclusive (bun, asta a fost, ne oprim aici, următorul). Prin comportamentul explicativ vorbitorul prezintă o problemă pentru a o face înțeleasă de un public determinat. Explicațiile sunt implicate în anumite profesii (discursul didactic, discursul avocaților, discursul asistenților sociali, discursurile din ghidurile turistice, discursul științific de popularizare etc.). Printre mărcile textuale ale acestui tip
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
stadiu inițial, stadiu avansat, stadiu final; relație pozitivă/negativă), gradul de intensitate al relației (relație superficială/relație intimă) sau dă indicii asupra direcției pe care o va urma relația (constituire, continuare, disoluție, repararea relației). Autodezvăluirile au funcție strategică în comunicare: vorbitorul îi propune interlocutorului o imagine despre sine pentru a o negocia pe parcursul interacțiunii verbale. Vorbitorul este constrâns în autodezvăluire de reguli ale modestiei și de riscurile pe care le comportă dezvăluirile personale. Printre mărcile discursive specifice sunt formele verbale și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
superficială/relație intimă) sau dă indicii asupra direcției pe care o va urma relația (constituire, continuare, disoluție, repararea relației). Autodezvăluirile au funcție strategică în comunicare: vorbitorul îi propune interlocutorului o imagine despre sine pentru a o negocia pe parcursul interacțiunii verbale. Vorbitorul este constrâns în autodezvăluire de reguli ale modestiei și de riscurile pe care le comportă dezvăluirile personale. Printre mărcile discursive specifice sunt formele verbale și pronominale de persoana I, determinările adjectivale și adverbiale, modalizatorii subiectivi (părerea mea, zic că, cred
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
subiectivi (părerea mea, zic că, cred că), frecvența deicticelor, constituirea unor opoziții discursive eu/alții, enunțurile metadiscursive (dacă mi-aduc aminte, să-ți spun un secret), mărci ale afectivității. Comportamentul ludic (umorul) este o formă de comportament comunicativ prin care vorbitorul îi solicită ascultătorului un răspuns actualizat prin elemente paraverbale (râsul) sau nonverbale (zâmbetul). Elementul distinctiv îl constituie atitudinea ludică față de mesaj a participanților la comunicare. Când atitudinea ludică este substituită de intenții ofensatoare, umorul se transformă în ironie. Umorul are
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
actualizat prin elemente paraverbale (râsul) sau nonverbale (zâmbetul). Elementul distinctiv îl constituie atitudinea ludică față de mesaj a participanților la comunicare. Când atitudinea ludică este substituită de intenții ofensatoare, umorul se transformă în ironie. Umorul are diverse funcții în cadrul discursului: (i) vorbitorul îi solicită ascultătorului informație (modul în care interlocutorul răspunde la umor poate fi un indiciu al atitudinii sale în raport cu tema dialogului sau cu gradul în care îi acordă atenție interlocutorului); (ii) vorbitorul se autodezvăluie (îi dă interlocutorului un semnal de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ironie. Umorul are diverse funcții în cadrul discursului: (i) vorbitorul îi solicită ascultătorului informație (modul în care interlocutorul răspunde la umor poate fi un indiciu al atitudinii sale în raport cu tema dialogului sau cu gradul în care îi acordă atenție interlocutorului); (ii) vorbitorul se autodezvăluie (îi dă interlocutorului un semnal de acceptare, de cordialitate, semnalizează o atitudine pozitivă, dorința de afiliere, de acord); (iii) vorbitorul exercită controlul în relațiile interpersonale (reacția pozitivă la umorul interlocutorului este o formă de recompensă, în timp ce refuzul de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
un indiciu al atitudinii sale în raport cu tema dialogului sau cu gradul în care îi acordă atenție interlocutorului); (ii) vorbitorul se autodezvăluie (îi dă interlocutorului un semnal de acceptare, de cordialitate, semnalizează o atitudine pozitivă, dorința de afiliere, de acord); (iii) vorbitorul exercită controlul în relațiile interpersonale (reacția pozitivă la umorul interlocutorului este o formă de recompensă, în timp ce refuzul de a răspunde la umor poate fi expresia ostilității în cadrul relației; prin umor se pot umple golurile comunicative, poate fi păstrat interesul interlocutorului
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
umor poate fi expresia ostilității în cadrul relației; prin umor se pot umple golurile comunicative, poate fi păstrat interesul interlocutorului pentru tema în discuție, se poate anunța schimbarea temei; poate funcționa ca formă de obținere a acordului/bunăvoinței/recunoașterii celorlalți); (iv) vorbitorul creează un context comun de interacțiune oferind sentimentul apartenenței la grup și al sprijinului mutual ca formă de marcare a identității de grup; (v) vorbitorul urmărește reglarea anxietății în cadrul relației de comunicare (eliberarea tensiunilor acumulate, ieșirea dintr-o situație neplăcută
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
anunța schimbarea temei; poate funcționa ca formă de obținere a acordului/bunăvoinței/recunoașterii celorlalți); (iv) vorbitorul creează un context comun de interacțiune oferind sentimentul apartenenței la grup și al sprijinului mutual ca formă de marcare a identității de grup; (v) vorbitorul urmărește reglarea anxietății în cadrul relației de comunicare (eliberarea tensiunilor acumulate, ieșirea dintr-o situație neplăcută, ieșirea din stările de surescitare - glumele din sala de așteptare la dentist, glumele dinaintea unui examen etc.); (vi) vorbitorul participă la fixarea tiparelor cognitive și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
marcare a identității de grup; (v) vorbitorul urmărește reglarea anxietății în cadrul relației de comunicare (eliberarea tensiunilor acumulate, ieșirea dintr-o situație neplăcută, ieșirea din stările de surescitare - glumele din sala de așteptare la dentist, glumele dinaintea unui examen etc.); (vi) vorbitorul participă la fixarea tiparelor cognitive și a stereotipurilor (vezi, de pildă, glumele pe seama grupurilor etnice) sau le neagă (prin ieșirea din realitate în fantezie). 3.9. Emoția Există două forme principale de cunoaștere: rațiunea (cunoașterea rațională) și emoția (cunoașterea emoțională
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
set infinit de enunțuri pe baza unui set finit de reguli, cu scopul de a comunica gânduri liber construite. În afară de această capacitate genetică a omului, comunicarea presupune însă și performanță, adică actualizarea acelui sistem abstract de reguli existente în mintea vorbitorului nativ prin enunțuri afectate de factori externi limbii și adaptate lor (Chomsky, 1985). Competența pragmatică este capacitatea individului, parțial înnăscută, în cea mai mare parte însă dobândită, de a produce mesaje adaptate în mod optim la condițiile concrete de comunicare
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dobândită, de a produce mesaje adaptate în mod optim la condițiile concrete de comunicare, cu scopul de a obține eficiență comunicativă maximă. Competența pragmatică se măsoară prin efectele pe care comunicarea le are asupra interlocutorului și prin beneficiile comunicative ale vorbitorului. Competența de comunicare presupune control, adaptare și cooperare. Controlul, cognitiv și operațional, presupune abilitatea individului de a alege și aplica una dintre strategiile comunicative învățate, planificând și autoreglând, cu flexibilitate, comportamentele comunicative în funcție de scopul propus, integrând unități minimale în unități
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
trăsături definitorii: dialogism și plurivocitate. Orice activitate comunicativă este, în esența ei, dialogală, chiar dacă, la nivelul structurii de suprafață, apare ca monolog. Dialogul este o practică socială având ca suport limba: o formă de comunicare între doi sau mai mulți vorbitori (< gr. dia, „prin”, „între” + logos, „vorbire”). Pentru ca un dialog să aibă loc trebuie satisfăcute următoarele reguli constitutive: a) să existe cel puțin doi participanți la actul de comunicare; b) participanții la dialog să se afle într-o situație comună de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
să se afle într-o situație comună de interacțiune (față în față sau într-o situație mediată tehnic - telefon, calculator, televizor, radio etc.), care să le permită interlocutorilor o legătură interacțională; c) între participanții la dialog să existe interes reciproc (vorbitorul trebuie să se orienteze spre interlocutor, manifestând intenția/dorința de a comunica; ascultătorul trebuie să reacționeze la ceea ce spune vorbitorul; atât vorbitorul, cât și ascultătorul trebuie să fie dispuși să se angajeze în procese cognitive care implică în special memoria
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
televizor, radio etc.), care să le permită interlocutorilor o legătură interacțională; c) între participanții la dialog să existe interes reciproc (vorbitorul trebuie să se orienteze spre interlocutor, manifestând intenția/dorința de a comunica; ascultătorul trebuie să reacționeze la ceea ce spune vorbitorul; atât vorbitorul, cât și ascultătorul trebuie să fie dispuși să se angajeze în procese cognitive care implică în special memoria de scurtă durată; d) participanții la dialog trebuie să aibă un univers comun de discurs (cunoștințe comune despre lume, cunoștințe
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
etc.), care să le permită interlocutorilor o legătură interacțională; c) între participanții la dialog să existe interes reciproc (vorbitorul trebuie să se orienteze spre interlocutor, manifestând intenția/dorința de a comunica; ascultătorul trebuie să reacționeze la ceea ce spune vorbitorul; atât vorbitorul, cât și ascultătorul trebuie să fie dispuși să se angajeze în procese cognitive care implică în special memoria de scurtă durată; d) participanții la dialog trebuie să aibă un univers comun de discurs (cunoștințe comune despre lume, cunoștințe contextuale comune
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dinamica relațiilor dintre interlocutori: sistemul înscrierilor la cuvânt; „coalițiile” comunicative și configurarea subgrupurilor comunicative (cine cu cine interacționează și pe cine ignoră, cine pe cine susține din punct de vedere comunicativ, cine pe cine contrazice); procesul trecerii de la statutul de vorbitor la cel de ascultător, la cel de ascultător pasiv (martor la dialog, potențial interlocutor) sau la cel de martor la dialog, ignorat complet de vorbitor și ascultător, fără perspective de a dobândi statut de interlocutor în comunicare. INCLUDEPICTURE "http://www
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
doi participanți Interacțiunea verbală are o organizare internă, care poate fi descrisă ca o structură ierarhică de niveluri. Unitatea minimală a comunicării este actul verbal; actele verbale se combină, formând mișcările comunicative; mișcările comunicative se includ în intervenții ale fiecărui vorbitor; două sau mai multe intervenții ale vorbitorilor formează un schimb; mai multe schimburi formează o tranzacție; tranzacțiile se relaționează în cadrul unei conversații sau discuții. Fig. 9 - Interacțiunea verbală Actul de vorbire. În procesul comunicării, oamenii acționează unul asupra celuilalt prin
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
internă, care poate fi descrisă ca o structură ierarhică de niveluri. Unitatea minimală a comunicării este actul verbal; actele verbale se combină, formând mișcările comunicative; mișcările comunicative se includ în intervenții ale fiecărui vorbitor; două sau mai multe intervenții ale vorbitorilor formează un schimb; mai multe schimburi formează o tranzacție; tranzacțiile se relaționează în cadrul unei conversații sau discuții. Fig. 9 - Interacțiunea verbală Actul de vorbire. În procesul comunicării, oamenii acționează unul asupra celuilalt prin limbă, producând schimbări în lumea înconjurătoare. Unitatea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vorbire. În procesul comunicării, oamenii acționează unul asupra celuilalt prin limbă, producând schimbări în lumea înconjurătoare. Unitatea comunicativă minimală este actul de vorbire. Actul de vorbire este actul performat prin utilizarea limbii în situații de comunicare concrete: secvența produsă de vorbitor cu o anumită intenție comunicativă, într-un context determinat. Într-o situație de comunicare dată, un vorbitor produce o secvență lingvistică (componenta locuționară a actului de vorbire) cu o anumită intenție (componenta ilocuționară a actului de vorbire), urmărind producerea unor
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
comunicativă minimală este actul de vorbire. Actul de vorbire este actul performat prin utilizarea limbii în situații de comunicare concrete: secvența produsă de vorbitor cu o anumită intenție comunicativă, într-un context determinat. Într-o situație de comunicare dată, un vorbitor produce o secvență lingvistică (componenta locuționară a actului de vorbire) cu o anumită intenție (componenta ilocuționară a actului de vorbire), urmărind producerea unor efecte asupra interlocutorului (componenta perlocuționară a actului de vorbire). Există șase tipuri principale de acte de vorbire
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Actele de vorbire pot fi performate direct (acte de vorbire directe) sau indirect (acte de vorbire indirecte). Actele de vorbire indirecte sunt actele de vorbire performate prin intermediul altor acte de vorbire (purtând mărcile formale ale altor acte de vorbire). Astfel, vorbitorul poate să-i solicite ascultătorului să deschidă fereastra performând un act de vorbire direct (marcat prin sintaxa imperativă: Deschide fereastra!) sau indirect, prin intermediul unui act de vorbire reprezentativ/asertiv (cu sintaxă asertivă: S-a făcut foarte cald aici), al unei
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de vorbire expresiv (cu sintaxă exclamativă: Ce cald e aici!). În comunicare, interlocutorii folosesc deseori acte de vorbire indirecte. Actele de vorbire indirecte sunt interpretate de ascultători pe baza cunoștințelor contextuale comune și a competențelor comune de comunicare. Mișcarea conversațională. Vorbitorii performează acte de vorbire pentru a construi schimbul verbal: pentru a-l iniția, pentru a-l menține, pentru a face tranziția de la o temă la alta sau pentru a-l încheia. Actele de vorbire se integrează în mișcări conversaționale. Mișcarea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Mișcarea conversațională (de inițiere/menținere/de tranziție/de încheiere) poate fi simplă, alcătuită dintr-un singur act de vorbire, sau complexă, alcătuită din mai multe acte de vorbire. Replica. Contribuția conversațională (de obicei verbală, dar și nonverbală/paraverbală) a unui vorbitor, urmată imediat de contribuția conversațională a altui vorbitor reprezintă o intervenție (replică): intervenția (replica) lui A, urmată de intervenția (replica) lui B, urmată de intervenția (replica) lui A etc. În textele scrise fiecare intervenție (replică) este marcată printr-un semn
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]