4,110 matches
-
stîlcesc carnea ce dă În pîrg, Îngheață aromele În floare, pedepsesc joaca și alungă bucuria. Poeții lui Pan i-au denunțat mult timp pe acești cavaleri ai Domnului, Orfeu aproape că a rupt strunele lirei sale pentru a le slăbi vraja, dar fără de folos. Pe cînd Arta Începe să se Încovoaie sub loviturile acestor ucigași ai bucuriei, știința mărșăluiește Înainte, punîndu-i pe toți În slujba ei, În odioasele cămări ale rațiunii. Pan, care Își iubește toate numele, inclusiv pe acelea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ne privim În ochi - bum! Se privesc În ochi și rîd. Susan se strîmbă. A mai auzit povestea asta. — E uimitor, spune Wakefield din toată inima. E frumos să privești de atît de aproape oameni Îndrăgostiți, se gîndește. — Ca o vrajă. — Praga este un loc magic, spune Milena cu accentul ei seducător. Alchimiști, artiști, scriitori, tuturor le place Praga. E cel mai frumos oraș din lume. Tiffany spune drăgăstos: — Nu a trăit niciodată Într-un oraș În care nu Întîlnești arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să cumpărăm en gros țări Întregi și să le mutăm În Wyoming. În marele hol de la intrarea În Tribune Tower, Susan Îi atrage atenția lui Wakefield asupra unui motto gravat cu litere de aur. „Nu face planuri mărunte; nu au vraja de a face să fiarbă sîngele oamenilor.“ — În anii ’20, editorul ziarului Tribune a făcut apel la arhitecți să-i realizeze „cea mai frumoasă clădire de birouri din lume“, ca omagiu adus libertății de exprimare. A oferit un premiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de exprimare chiar atît de la propriu, așa că au optat pentru un zgîrie-nori gotic. Susan cunoaște bine istoria orașului ei; În prezentarea ei se simte pasiune. Wakefield Își repetă În minte motto-ul lui Daniel Burnham și se simte emoționat de „vraja de a face să fiarbă sîngele oamenilor“. Este ceva tulburător În aceste cuvinte puse În legătură cu Susan; a trăit Înconjurată de oameni care credeau În vrăji care fac sîngele să fiarbă, tatăl ei și profesorul Telescu fiind exemple de marcă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield Își repetă În minte motto-ul lui Daniel Burnham și se simte emoționat de „vraja de a face să fiarbă sîngele oamenilor“. Este ceva tulburător În aceste cuvinte puse În legătură cu Susan; a trăit Înconjurată de oameni care credeau În vrăji care fac sîngele să fiarbă, tatăl ei și profesorul Telescu fiind exemple de marcă. Se Întreabă dacă Susan nu se percepe ca pe o forță pacificatoare Între acești oameni. Iau un lift de marmură și alamă pînă la etajul 50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
urmată pe scenă de o gagicuță țîțoasă cu vergeturi, care se plesnește peste fund cu energie, apoi de Claudette, cîntăreața jamaicană, care arată ca Josephine Baker și se mișcă pe propria ei muzică lentă, hipnotică, reducînd Întreaga sală la tăcere. Vrajă, gîndește Wakefield, recunoscător pentru anonimatul satisfăcător pe care ți-l poate da o sală plină de străini (de și mai mare ajutor dacă sînt goi). Pace, născută din resturi, floare de mlaștină născută din mal citadin. La sfîrșitul numărului, Caddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un poem post-cronic („Romanța celor care vin“) amintește articolul-manifest din Revista celor l’alți: „Veniți cu toți cît mai e vreme/ Și mai puteți cînta -/ Veniți!.../Veniți să vă aprind în suflet lumina stinselor făclii/ Și-n versuri fantasmagoria și vraja noilor magii!...// Dar poarta a rămas închisă la glasul artei viitoare.// Era prin anul una mie și nouă sute opt... îmi pare”. „Retorismul energic, viril”, vervos și extravertit, care îi plăcuse, de la bun început, chiar și lui I.L. Caragiale, este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
surorii lui, gata să acționeze în caz de nevoie. — Takamori! Vocea lui Tomoe, pe scări, era neobișnuit de blândă în dimineața aceea. — Takamori! strigă ea din nou. — M-am sculat, dar visez cu ochii deschiși. N-am chef să risipesc vraja. — Coboară! Vreau să-ți arunci ochii pe ziarul de dimineață. A auzit-o urcând scările și într-o clipă a intrat în camera lui, cu ziarul în mână. În ultima vreme, poate sub influența lui Gaston, începuse să spună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nocturn era brăzdat de un curcubeu de lumini de neon. În fața lor stăteau în picioare, agățate de bara de sus, două fete, aparent eleve de liceu, care se întorceau de la un concert ce avusese loc în sala Hibiya. Încă sub vraja muzicii, discutau entuziasmate despre pianist. Gaston părea stânjenit. Stătea țeapăn, cu mâinile pe genunchi. Takamori și-a amintit de seara în care a plecat Gaston de la casa lor din Kyōdō. Era o noapte asemănătoare cu aceasta, cu o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Suflete-n zbor de frunte mi se lovesc zbârnăind ca rădăștile-n vară. Total e împlinit. De șapte ori răsucit răsuflă în somn Aheronul. Acum ah de trecere cine va-ncepe cîntarea? Acum ah negrele ape cui îi dau tonul? [1933] * VRAJĂ ȘI BLESTEM Pe creasta nopții moara seacă macină lumină-n gol. Lopeți se-nalță și s-apleacă. Războiul după ușă pus țese singur - vezi suveica? Fă o cruce spre apus! Fântânile la uliți rele găleți coboară și ridică 'n cerul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de pe garduri dumineca lungă și fără de seară. [1938] * BELȘUG - Negrule, cireșule, gândul rău te-mprejmuie. Jinduiesc la taine coapte guri sosite-n miez de noapte. Om și păsări, duhuri, fluturi, nu așteaptă să te scuturi. Prea ești plin de rod și vrajă, vine furul, pane-ți strajă! - Las' să vie, să culeagă, Vara mea rămîne-ntreagă. Stelele deasupra mea nimeni nu mi le-a fura! [1937] * BAZIN ÎNTR-UN PARC La fața stihiei peștii s-adună, cu ochii întorși se uită la lună
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
rîd! Eu nu-mi am inima în cap, nici creieri n-am în inimă. Sunt beat de lume și-s păgîn! Dar oare ar rodi-n ogorul meu atâta râs făr-de căldura răului? Și-ar înflori pe buza ta atâta vrajă, de n-ai fi frământată, Sfînto, de voluptatea-ascunsă a păcatului? Ca un eretic stau pe gânduri și mă-ntreb: De unde-și are raiul - lumina? - Știu: Îl luminează iadul cu flăcările lui! TREI FEȚE Copilul rîde: " Înțelepciunea și iubirea mea e
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
țărm ghicit în zare, trecând peste adâncuri ca semne de-ntrebare. Catargul putrezește la margine de timp acolo între Hades și-acele culmi în nimb. Nu m-amăgește ceasul să număr nestemate, nici nu mă cheamă-n urmă furtuni și vrăji uitate. Vezi, orice amintire-i doar urma unor răni prin țări, prin ani primite, pe la răscruci și vămi. Nu aștepta pățanii să izvodesc, alese. Deșartă născocire e vorba ce se țese. Dar pe liman ce bine-i să stăm în
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de duzină. — Linda știe că o s-o parăsești pentru altă femeie? Mă uit la Michael și pufnesc Într-un fals hohot de rîs, pentru că firește că nu știe. Pentru că el n-o să facă asta. Poate că e prins acum de vraja Lisei, dar pînă și eu Îmi dau seama că Lisa se Înșală amarnic crezînd că Michael va pleca de lîngă Linda. Nu vreau să mai rămîn aici, nu vreau să stau În locul ăsta și să mă murdăresc prin asociere, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ies în vârful muntelui cu boturile umede, lucind de soare, și se îndreaptă spre un lac unde beau apă. De câte ori m-am nimerit prin apropiere, în asemenea clipe, mi-a fost teamă să fac vreo mișcare, pentru a nu risipi vraja. Niciodată n-am văzut o apă mai limpede ca acolo... Dar altceva voiam, de fapt, să spun. Știi, probabil, că Deinocrates, arhitectul lui Alexandru, dorea să-l roage pe macedonean să-i permită să construiască o uriașă formă de om
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
blestemele și de farmecele vrăjitorilor. A doua zi, sculându-mă eu în zori, m-am dus la cimitir. Faroald era și el acolo, îngrijorat. Se uita la torța stinsă, înfiptă-n pământ, și la iarba călcată de jur împrejur. - Ce vrăji a făcut, m-a întrebat, de-a aprins torța așa dintr-odată, fără să se folosească de-o flăcăruie? M-am aplecat și-am mirosit torța, bănuind un lucru pe care tatăl meu îl făcea adesea pentru a-și minuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
torța așa dintr-odată, fără să se folosească de-o flăcăruie? M-am aplecat și-am mirosit torța, bănuind un lucru pe care tatăl meu îl făcea adesea pentru a-și minuna prietenii. Mirosul m-a luminat pe loc. - Nicio vrajă, i-am explicat, cânepa este impregnată cu ulei negru. - Ce-i acela? - E un ulei care iese din pământ în unele țări ale Orientului și ale Africii. E de-ajuns o piatră de cremene, și, dacă e și puțin încălzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
persoane, între care preoți, diaconi, diaconițe, subdiaconi și paznici se îngrijeau de Sfânta Sofia. Rugăciunile și psalmii puteau conta pe o sută șaizeci de cititori și douăzeci și cinci de cantori. Dar, din păcate, a fost de-ajuns să mă trezească din vrajă un biet paznic de la o poartă neînsemnată. S-a apropiat de mine și mi-a cerut bani pentru biserică. Cupola s-a întunecat ca și când ar fi cuprins-o subit bezna, și am ieșit fără să-i răspund, urmărit de bombănelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
părul imobil și cu fular strălucitor, parfumată și bogată, și respectată atât de mult, Încât sora-educatoare Îi recomanda mereu Camillei să o salute pe mama, iar lui nu-i recomanda niciodată să o salute pe mama sa. Începu să bolborosească vraja - Digimon, Digital monsters,/ Digimon are the champions. Era cât pe ce să-i tragă una micii vipere Fioravanti, dar se limită să se Îmbujoreze ca un gogoșar. Îl ardea ochiul cel roșu, acoperit de plasture. Ochiul deschis, strabic, o căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
roșu de la petrecerea Camillei, Își suge acum lingurița, iar frișca Îi desenează două mustăți albe pe buza de sus, În timp ce Valentina mușcă mărunt din plăcinta ei. Și vorbesc despre petrecerea Camillei, care a fost fantastică - erau și clovni, făceau și vrăji, erau și iepurași albi, și păpușari, și scamatori, se jucaseră de-a vânătoarea de comori, și-am câștigat noi, dar cadoul l-am uitat pe canapea, să sperăm că mi-l va pune deoparte Camilla. Norii Îmbrățișează turnurile gemene ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cuarț negru, și nu putea să-l privească. Îi Întinse celularul, căci nu voia să creadă că Îl trăda. Tati Închise telefonul și Îl băgă În buzunarul hainei. Valentina ar fi vrut să plângă, căci Îi părea că spulberase o vrajă. — I-am trimis doar un mesaj, tati, Încercă să se justifice. Altfel mama se Îngrijorează. Noi ne trimitem mesaje de o sută de ori pe zi. Dar Antonio reușise să-și Înghită furia. Reuși să nu pară nici deziluzionat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
învățat Că trebuie sa muncesc în viață, Să am izbândă și speranță. Dorințe Am visat așa de mult C-o să schimb acest pământ, Că n-o sa mai fie tristețe, Că vor fi nori de frumusețe. Cu magia bunătății Vom arde vraja răutății Vom trăi cu mic, cu mare, Cu bucurie și splendoare. Vor râde florile-n grădină De atâta lumină divină Iar mândrul soare o să răsară S-aducă lumii o altă vară. Să ardem cuvântul tristețe, Să trăim cu multă blândețe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un pom și-o floare! Stelele, soarele și luna Sus în nesfârșita mare De dorințe și mirare, Unde stele căzătoare Înoată veșnic în visare, Iar atunci când strălucesc Pe poeți însuflețesc, Locuia, pe cât se pare, Mare rege, scumpul soare. Plin de vrajă și culoare, Strălucea pe cer și-n mare, Cu puterea lui de aur Viață el dădea un laur; Din dorința lui divină Ziua toată - o lumină, Iară noaptea își strângea Razele și-apoi pleca În palatul lui din cer Unde
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rânduri lungi de carte Se vedeau cuprinse-n vers De poeți și de-amorezi. Dar deodată pe-apa mării O lumină se-arată, Care pune în mișcare Valuri pline de scântei Și-o cuprinde-apoi pe toată În tablou scăldat de vrajă: Mândra Lună se coboară Pe neagra boltă cerească, Plină, mare și frumoasă, Strălucind ca o crăiasă, Luminând încetișor Gânduri mari de visător, Pași pe drumuri călătoare, Somnul lin pe-un cal călare. Iarna Ia te uită! Ninge-afară! Haide, dragă sănioară
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe ceru-nnoptat. Cum steaua lucește, sever și puternic - Aproape-i de cine-o dorește ca sfetnic. Cel din vis Eu cred că azi n-aș mai putea Să povestesc cum a-nceput. A fost un vis din cer născut Și vraja-i dulce mă-nvelea. Și azi mai știu ce drag mi-era Cel ce în vis mi-a apărut. Marea de-argint Vino, zbuciumată, val unduios în cristal, Vino, albastră, violetă și verde la mal, Vino tulburată ori însorită, zâmbind
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]