3,815 matches
-
piersici, al unei prune, al câtorva cireșe, al dulceții, al jumărilor a fost deajuns pentru a provoca holera. Sărăcia este cauza sa cea mai activă. O plimbare fără izmene, o mare încordare sufletească, un mic exces la masă și, lucru vrednic de notat, însăși împreunarea sunt adeseori urmate de o holeră ucigătoare". Dar pentru aceasta, ne amintește medicul nostru, trebuie să existe pe tărâmul respectiv "o atmosferă holerică", deci o dispoziție meteorologică favorabilă holerei, căci, declară Sophianopoulo, "cred stăruitor că prima
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
astăzi [1872] teferi, fără să fi fost bolnavi. Este deci holera lipicioasă ca ciuma?"468 . Răspunsul tranșant la această întrebare avea să fie dat, cum se știe, în 1883-1884, când Koch a pus în evidență agentul patogen al holerei. Dar vrednicul medic și educator sanitar Constantin Vîrnav încetase din viață în 1877. * Dacă în 1865 holera ocolise Transilvania, în cea de-a doua jumătate a anului următor ea și-a făcut simțită prezența în 125 din cele 2 344 de localități
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
că "holera, musafir, din fericire, rar al țării noastre, e mai cunoscută și mai temută de populațiunea cea mai nătângă decât scarlatina, febra tifoidă și tuberculoza, care, fiecare în parte... face desigur mult mai multe victime decât holera". Prilej pentru vrednicul medic să-și exprime regretul că "ciuma și holera mobilizează mari disponibilități administrative", în timp ce "societatea nu se sinchisește" de alte boli care, deși omorâtoare, nu produc "tulburări economice"479. Dispunem de o excepțională sursă de informații privitoare la opinia despre
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cu palmele în sus. Își spunea că de acum înainte nu va mai picta niciodată, era fericit. Auzea strigătele copiilor, zgomotul apei și al farfuriilor. Louise vorbea. Când trecea vreun camion pe bulevard, ferestrele mari zăngăneau. Lumea era acolo, tânără, vrednică să fie iubită. Jonas asculta minunata larmă a oamenilor. Venind de atât de departe, ea nu mai zădărnicea acea forță fericită din el, arta lui, acele gânduri cărora nu le putea da glas, pe veci tăcute, dar care-l înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în rîul Iordan. 7. Dar cînd a văzut pe mulți din Farisei și din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: "Pui de năpîrci, cine v-a învățat să fugiți de mînia viitoare? 8. Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră. 9. Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: Avem ca tată pe Avraam!" Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. 10. Iată că securea a și fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
orice pom care nu face roadă bună, va fi tăiat și aruncat în foc. 11. Cît despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință, dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decît mine, și eu nu sunt vrednic să-I duc încălțămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfînt și cu foc. 12. Acela Își are lopata în mînă, Își va curăți cu desăvîrșire aria, și Își va strînge grîul în grînar; dar pleava o va arde într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
El un sutaș, care-L ruga 6. și-I zicea: "Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, și se chinuiește cumplit." 7. Isus i-a zis: "Am să vin și să-l tămăduiesc." 8. "Doamne", a răspuns sutașul, "nu sunt vrednic să intri sub acoperămîntul meu; ci zi numai un cuvînt, și robul meu va fi tămăduit. 9. Căci și eu sunt om sub stăpînire; am sub mine ostași, și zic unuia: "Du-te!" și se duce; altuia: "Vino!" și vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
curățiți pe leproși, scoateți afară dracii. Fără plată ați primit, fără plată să dați. 9. Să nu luați nici aur, nici argint, nici aramă în brîiele voastre, 10. nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui. 11. În orice cetate sau sat veți intra, să cercetați cine este acolo vrednic și să rămîneți la el pînă veți pleca. 12. La intrarea voastră în casă, urați-i de bine; 13. și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
aur, nici argint, nici aramă în brîiele voastre, 10. nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui. 11. În orice cetate sau sat veți intra, să cercetați cine este acolo vrednic și să rămîneți la el pînă veți pleca. 12. La intrarea voastră în casă, urați-i de bine; 13. și dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea, dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
hrana lui. 11. În orice cetate sau sat veți intra, să cercetați cine este acolo vrednic și să rămîneți la el pînă veți pleca. 12. La intrarea voastră în casă, urați-i de bine; 13. și dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea, dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. 14. Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieșiți din casa sau din cetatea aceea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
cercetați cine este acolo vrednic și să rămîneți la el pînă veți pleca. 12. La intrarea voastră în casă, urați-i de bine; 13. și dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea, dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. 14. Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieșiți din casa sau din cetatea aceea și să scuturați praful de pe picioarele voastre." 15. Adevărat vă spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
său, pe fiică de mamă-sa, și pe noră de soacră-sa. 36. Și omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui. 37. Cine iubește pe tată ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine. 38. Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine. 39. Cine își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
vrăjmași chiar pe cei din casa lui. 37. Cine iubește pe tată ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine. 38. Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine. 39. Cine își va păstra viața, o va pierde, și cine își va pierde viața, pentru Mine, o va cîștiga. 40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
decît pe Mine, nu este vrednic de Mine și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine. 38. Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine. 39. Cine își va păstra viața, o va pierde, și cine își va pierde viața, pentru Mine, o va cîștiga. 40. Cine vă primește pe voi, Mă primește pe Mine; și cine Mă primește pe Mine, primește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Aceasta a fost, împreună cu câteva "table" de pământ roditor, zestrea fiicei doctorului Hogea, primul medic de plasă în Parva, al cărui mormânt se află de asemenea în curtea bic-ericii, ca o amintire a unei vieți de cinste și sârguință, și vrednic urmaș al fostului subprefect din vremea revoluției și domniei lui Avram Iancu. Cea mai mare bucurie a avut-o doctorul în ziua când bătrânul protopop Groza i-a cununat fata cu avocatul Iosif Bologa. Din bucuria aceea i s-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu atenția încordată, ca să mulțumească pe Klap-ka. În liniștea nopților, tulburată doar rareori de vreun foc de pușcă speriat, avu răgaz destul să-și judece, precum obișnuia, credința cea nouă, convins că numai însuflețirea care rezistă pe cântarul minții e vrednică să locuiască trainic în sufletul omului. Și se bucura simțind că primenirea lui sufletească, oricum o răsucea, îi încălzea inima, pe când vechea "concepție", pentru care douăzeci și șapte de luni și-a primejduit viața, a fost veșnic severă, ca o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
primejdia mai mare, unde secera moartea mai cumplit, fără frică, cu gândul numai la ea... Apoi, când i-a agățat-o pe piept colonelul, în fața trupei, i-a plâns inima de fericire. De-abia atunci a început să se creadă vrednic de-a trăi... În curtea comandamentului de divizie îi ieși în cale locotenentul Gross care, ca pionier, avea mereu treburi pe la Cartier. Gross îl întîmpină cu o strâmbătură ironică: ― Bravo, filozofiile! Ai mai omorât câțiva oameni pentru o tinichea... ― Ascultă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aveți de lucru și că n-ați venit pe aici să pierdeți vremea cu palavre... Paul Vidor era vorbăreț din cale-afară, mai ales însă îi plăcea să stea la taifas cu domnii, crezîndu-se mai deștept ca ceilalți săteni și mai vrednic. Își trase un scaun lângă masă, se așeză tacticos și îndată se încălzi la vorbă, deși Apostol se mohorâse, frământat numai de dorința de-a auzi glasul fetei. Răspunsurile în doi peri nu descurajau deloc pe gropar, ba dimpotrivă, îl
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai multă evlavie și solemnitate. Pe urmă sărutară cu toții crucea, iar tinerii se îmbrățișară. Preotul mai adăugă câteva cuvinte, îndemnînd mai cu seamă pe Ilona să prețuiască norocul ce i l-a trimis Dumnezeu și să se silească a fi vrednică de bucuria care i se hărăzește din mila cerului. Fata plânse și groparul se înduioșă. ― Acuma însă poftiți și luați loc, să cinstim cu un pahar de vin ceasul acesta de fericire, cum e datina strămoșească! zise Boteanu, scoțând și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care eu însămi mi le pricinuisem. Sufletul meu era ca o apă cristalină care se tulbura ori de cậte ori cineva arunca o piatră în adậncul său. Continuam totuși să cred că trăiesc numai și numai pentru a mă face vrednică de nemurire, iar suferința sau eventuala fericire întrezărită deveniseră acum doar căile prin care speram să ajung acolo. Scurtele mele conversații cu Yon păreau o veșnică împletire de aleasă simțire și de agilitate spirituală. Prietenia noastră se baza mai mult
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
munți și văi, dintre dealuri împădurite cu esențe tari de stejar și fag, din copilăria mea. - Ah! Mirosul fậnului cosit, profunzimea depărtărilor, răsăriturile și apusurile acelea unice și dangătul acela de clopot îmi umplu și acuma sufletul și mă fac vrednică să le apăr, să le înteleg și să le fac nepieritoare taina frumuseții. Eu vin din copilăria mea, iar Yon cu ochii lui sălbatic de negri vine tot din copilăria mea, fiind paznicul credincios al zidurilor ei, peste care și-
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
dintr-o familie cu alese tradiții militare, avea nepoți bine instruiți pentru fiecare armă în parte: Forțe Aeriene, Terestre, Navale. Familia Zavate era mậndria ei și, la rậndul lor, nepoții o respectau pe “moșică” ca pe o adevărată mamă. Femeie vrednică, cu suflet bun și blậnd, crescuse și nepoții din partea bunicului, mậndrinduse mai puțin cu ei, întrucật alde Constantinescu “fugiseră” din țară, iar pentru dậnsa asta echivala cu o crimă. Cea dintậi reacție a ei, cậnd a aflat de la Vocea Americii
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
în suflet și totuși slabii crieri Nu pot să te ajungă în versuri și descrieri. Frumseța ta divină, nemai gândită, sfântă Ar fi cerut o arfă puternică, ce-ncîntă; Cu flori stereotipe, cu raze, diamante, Nu pot să scriu frumseța cea vrednică de Dante. O bate-ți joc de mine, pigmeu deșert, nedemn, Ce am crezut o clipă de tine că sunt demn. O, marmură curată, o, înger, o, femee, Eu să te-ating pe tine cu-a patimei scîntee, Eu, eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Că-n calea mea o umbră frumoasă s-au ivit? Nu mi-e destul-avere un zâmbet trecător, O vorbă aruncată ironic - de amor? Comoară nu-i destulă privirea, un cuvânt, Ce viața-mi însoți-va de-acum pîn-în mormînt? Sunt vrednic eu a cere - sunt demn să am mai mult? A lumei hulă oare în juru-mi n-o ascult? Putut-am eu cu lira străbate sau trezi Nu secolul, ca alții - un ceas măcar, o zi? Cuvinte prea frumoase le-am
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dar, popoară! În glasu-adînc al stranei Voiu mesteca legenda cea vechie a Satanei. O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemătul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară"... Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, 150Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai vrut s-arunci în chaos sistemele solare... Știai că răutatea eternă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]