3,781 matches
-
era rușine că, deși Praga era un oraș minunat, cu o atmosferă splendidă, nu mă simțisem prea în largul meu acolo. Era un loc mult prea benefic, mult prea deschis și mult prea puțin destrăbălat pentru gustul meu. Dacă în weekenduri nu s-ar fi mers atât de mult la schi sau în plimbări pe dealuri, dacă oamenii ar fi stat mai mult prin cluburi, petrecând până la răsăritul soarelui, atunci poate că mi-ar fi plăcut mai mult la Praga. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tristă decât furioasă, după care am dat din nou oripilată din cap. Pe cuvânt... am răsuflat dezgustată. Câteva secunde mai târziu, am pus din nou mâna pe telefon. Sigur că o călăreală nu ieșea din discuție. 45tc "45" încă un weekend. Două zile în care eram eliberată de teama chestionarului. în ciuda faptului că din punctul ăsta de vedere eram liniștită, sentimentele mele erau într-o totală zăpăceală. Eram cuprinsă de valuri succesive de tristețe. O tristețe îngrozitoare. De fapt, eram chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ceea ce se întâmpla invariabil în fiecare sâmbătă dimineața. Cu toții am urmărit-o cu coada ochiului pe Angela, întrebându-ne - în realitate sperând - că o să se comporte la fel ca Eamonn. Dar Angela nu semăna deloc cu Eamonn. în ședința din weekendul precedent se comportase minunat. De fapt, dacă n-ai fi luat în considerare gabaritul ei cu mult depășit, nici nu ți-ai fi dat seama că are probleme cu potolul, pentru că Angela părea să nu mănânce niciodată. O auzisem spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o altă fată, atunci chiar că-l pierdeam. Am încercat să nu mă mai gândesc la el folosindu-mă de pretextul jocurilor de sâmbătă seara. Mai jucasem și cu o săptămână în urmă, dar fără prea mare tragere de inimă. Weekendul trecut fusesem teribil de rușinată, imaginându-mi ce-ar fi zis Helenka și alte persoane șic din New York dacă m-ar fi văzut jucând așa ceva. Toată seara nu făcusem decât să dau ochii peste cap și să țâțâi din buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chiar dacă nu reușeam deloc să mă lămuresc ce simțeam pentru el, întotdeauna deveneam ușor hipnotizată când cineva pomenea de el. Parcă mi se bloca dintr-odată creierul. Oficialmente, Luke era prietenul meu. De când fusesem să mâncăm la Bucătăria Aleasă, toate weekendurile mi le petrecusem cu el. Dar acum, când lucrurile erau sub control în ceea ce-l privea, ambivalența mea de dinainte începuse din nou să scoată capul la lumină, așa că nu mai eram așa de sigură dacă-l mai voiam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
transformat în toamnă, un anotimp mult mai uman. Canicula aia criminală s-a mai domolit, aerul s-a răcorit, iar frunzele copacilor au căpătat toate nuanțele posibile de roșu și auriu. Am continuat să mă întâlnesc cu Luke în fiecare weekend, dar și în restul zilelor săptămânii. Deși încă mă temeam de disprețul anumitor persoane, îmi era din ce în ce mai greu să neg în fața mea, dar și a celorlalți, că Luke era iubitul meu. în fond, nu el a fost cu mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Demachiant? Am clătinat din cap. —N-ai ajuns încă la faza în care te demachiezi când ești cu el, a oftat Brigit. A, visurile dragostei abia înmugurite! I-ai gătit, a continuat ea. Te-a scos din oraș pentru un weekend, te sună în fiecare zi la serviciu, de fiecare dată când îi deschizi ușa zâmbești cu gura până la urechi și n-ai mai avut nici măcar un fir de păr pe nici una din gambe din iunie trecut. Luke e așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îmi punea tot felul de întrebări, mă punea să-i spun diverse anecdote și râdea la toate pasajele hilare. Brigit avea dreptate când zicea că Luke era atent și romantic. De ziua mea, în august, Luke mă dusese pentru un weekend în Puerto Rico. îBrigit încercase să se ascundă în geamantanul meu și, când a văzut că nu încape, m-a implorat să răpesc și pentru ea un puști. Tot ce te rog, s-a milogit ea, e să nu mai aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nenorocită de dependentă de droguri. Minunat! N-am găsit nici un fel de bucurie în conștientizarea adevărului fiindcă aceasta nu m-a ușurat în nici un fel. A fost la fel de îngrozitor ca și când aș fi aflat că sunt criminală în serie. Am traversat weekendul și prima parte a săptămânii următoare într-o permanentă stare de șoc. Abia dacă puteam să vorbesc cu ceilalți. în cap, îmi răsunau necontenit cuvintele Ești o dependentă de droguri, na na na naaa naaaah! Ești o depen... Era ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dependentă de droguri dacă Luke și Brigit nu m-ar fi confruntat cu adevărul într-un fel atât de violent. Le eram recunoscătoare. Mi-am amintit scena finală cu Luke și abia acum îi pricepeam furia. Care se acumulase pe parcursul weekendului. Sâmbătă seara fusesem la o petrecere. în timp ce Luke vorbea cu prietenul Anyei despre muzică, eu am luat-o către bucătărie. Căutând ceva, orice. Eram foarte plictisită. în hol m-am întâlnit cu David, un fel de prieten de-al Jessicăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se părea deloc corect să-mi grăbesc așa de tare desprinderea de Jackson. M-aș simți mult mai bine dacă aș putea să dau preavizul întreg, de două săptămâni, am repetat. Poate că aș putea să încep să lucrez în weekenduri sau seara, astfel încât să mă pot pune la curent cu situația de-acolo? — O să-l pun pe asistentul meu să-ți trimită prin curier unele dintre proiectele pe care le vei prelua imediat. Dar, Claire, să știi că două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nevoie de odihnă. Dacă ești sigură că vrei să faci chestia asta, atunci trebuie să te obișnuiești să te dai peste cap pentru Vivian. Nu era exact genul de binecuvântare la care sperasem, dar i-am mulțumit. — O să vin în weekend-uri, o să lucrez noaptea, o să fac orice ai nevoie ca să-ți închei situația, m-am oferit. — Îți mulțumesc, draga mea. Dar cred că o să fii mai mult decât ocupată și, oricum, dacă am nevoie neapărat de ceva, poate să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
asta la fel ca mine. Deci, îți place vinul? a schimbat Randall subiectul. Tata ține tot timpul câteva sticle excelente în pivnița de aici. Apropo, Claire, mama deja mă presează să te duc la casa din Southampton într-unul din weekend-urile următoare. știi că se pare că ea și mama ta erau de nedespărțit în timpul facultății, așa că acum moare de nerăbdare s-o cunoască pe fiica Patriciei Truman. — Mi-ar face mare plăcere, am răspuns, privindu-l visătoare peste masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lucru care mă determinase să intru în panică. Mi-era o frică nebună să vorbesc în public; întotdeauna deveneam agitată și cu gura cusută. Singura mea speranță fusese faptul că aveam să mă pregătesc temeinic - plănuisem să-mi petrec tot weekendul revizuindu-mi notițele - iar acum șansa asta se dusese pe apa sâmbetei. — O să mă ofer să prezint primul și-o să vorbesc rar, ca să-ți mai câștig câteva minute, mi-a spus Phil, încă uluit. Să zicem că ai avea cinșpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
procesul asasinării și va acționa fără nici un sentiment, ca un automat. Va ucide dintr-un reflex condiționat. Va omorî din obișnuință. Și apoi așa putea să știe cum să-și calculeze întreaga poveste. Până și faptul că Eva plecase în weekend cu soții Pringsheim nu putea decât să-l ajute. Va institui un precedent, cel al disparițiilor neașteptate. O va provoca el cumva să o facă încă o dată și încă o dată și încă o dată. După aceea urma vizita la doctor. „Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
el pe un ton rău prevestitor și-i aruncă o privire lui Wilt. — Trebuie să fie plecați, zise Wilt, care simțise că se aștepta un comentariu din partea lui. Nimeni n-ar putea să trăiască într-o așa mizerie un întreg weekend fără să... — Să trăiască? Ai zis „să trăiască“, nu-i așa? sări Flint, călcând pe o bucată de carne de vită arsă. — Am vrut să spun că... — N-are importanță ce-ai vrut să spui, Wilt. Hai să vedem ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
când ajung la punctul din povestire în care am făcut cunoștință cu domnul Belea, o să vă relatez pe larg ce s-a petrecut. Acum însă e abia vineri după-amiază și la rând vin alte treburi, mai importante. Stă să înceapă weekendul și, la mai puțin de treizeci de ore după ce eu și Tom am plecat de la Cosmic Diner, stăteam în același restaurant împreună cu Harry Brightman, mâncând de seară, bând vin și luptându-ne cu misterele universului. O seară cu mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
el în fața unei clădiri din West Village și l-am adus acasă cu mine. De-acum, aproape că l-am adoptat. Slujba îl ajută să-și plătească chiria, dar e și unul dintre cei mai buni travestiți din oraș. În weekenduri lucrează sub numele de Tina Hott. E un artist fabulos, Nathan. Ar trebui s-i vezi o dată numărul. NATHAN: Și ce interes are să plece din oraș? HARRY: În primul rând, mă iubește. Și pentru că e seropozitiv și înnebunit de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dacă te înșeli - și știu sigur că te înșeli - atunci am să te invit din nou la cină, ca să bei pentru succesul meu. O bătaie în ușă Sâmbăta și duminica, Tom dormea până târziu. Magazinul lui Harry era deschis în weekenduri, dar Tom nu trebuia să se ducă la slujbă și, dat fiind că în zilele alea nu era școală, sculatul devreme ar fi fost fără sens. Nu ar fi găsit-o pe M.F.P. pe treptele casei, așteptând autobuzul să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bine de treizeci de ani, cred. A fost contabil în Springfield, Massachusetts. Prin șai’ș’opt sau șai’ș’nouă, el și nevastă-sa, Peg, au cumpărat casa mare și albă de pe deal și, după aia, au venit aici în weekenduri, în vacanțele de vară sau de Crăciun, ori de câte ori au putut. Visul lor era să facă din casă un han și să se mute definitiv aici după ce avea să se pensioneze Stanley. Și-așa, acum patru ani, Stanley renunță la slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Stanley renunță la slujba de contabil, el și Peg își vând casa din Springfield și se mută amândoi aici, ca să deschidă Chowder Inn. N-o să uit în viața mea cât au muncit în primăvara aia, prima, ca să fie gata în weekendul de Ziua Eroilor. Totul merge ca pe roate. Lustruiesc la casa aia până lucește ca un pahar. Angajează un bucătar și două cameriste și pe urmă, chiar când să facă primele rezervări, Peg face o comoție cerebrală și moare. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întregime. În după-amiaza ceremoniei - duminică, 11 iunie -, am lăsat-o pe Lucy cu o bonă și am plecat pe jos spre parc împreună cu Tom, care ducea cutia de metal într-o sacoșă verde, cu însemnele anticariatului pe ea. De când începuse weekendul, vremea fusese oribilă, un val înăbușitor, opresiv, de temperaturi de treizeci și cinci de grade și lumină orbitoare, iar duminică a fost cea mai rea dintre toate zilele, unul dintre momentele acelea aproape nerespirabile, când New Yorkul devine un avanpost al junglei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era aproape total împotriva cititului, în timp ce eu evitam orice efort fizic, străduindu-mă să ating imobilitatea ca pe idealul unui trai bun. Pentru Joyce, mișcarea fizică era mai mult decât o datorie, era o plăcere, iar activitatea ei preferată în weekend era să se trezească duminica la ora șase și să se plimbe cu bicicleta prin Prospect Park. Ea încă mai lucra, eu mă pensionasem. Ea era o fire optimisă, eu eram un cinic. Ea avusese o căsnicie fericită, iar căsnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Asta nu-ți pot spune eu. De care vrei tu. — Dar îmi place cum merg lucrurile. Ce zici de muzică? Nu te tentează să te întorci la ea? — Uneori. Dar nu mai vreau carieră. Nu mă deranjează să cânt în weekend pe-aici, prin cartier, dar nu mai vreau să călătoresc și nu mai am ambiții mărețe. Nu merită. — Ești mulțumită cu bijuteriile? Îți e suficient? — Mai mult decât suficient. Stau cu Nancy zi de zi și ce poate fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu or să se învețe niciodată minte? Totuși, zborurile de noapte nu sunt atât de rele ca acelea de dimineață, când te trezești la ora 4, să zicem. E groaznic să te trezești la o asemenea oră. Mai ales în weekend. E oribil să iei micul dejun când știi că prietenii tăi ronțăie undeva chipsuri cu aromă de curry, după o noapte de pomină în oraș. Duminica, din nu știu ce motiv, nu pot să scap de zborul de noapte spre Bruxelles. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]