5,822 matches
-
ne pronunța asupra veracitații acestei propoziții. După părerea noastră, a ști dacă atitudinea față de Bruxelles ca simbol al Uniunii Europene va deveni un clivaj care să structureze în mod permanent scena politică poloneză rămâne o chestiune deschisă. De aceea noi punem în discuție condițiile necesare pentru stabilirea și instituționalizarea unui asemenea clivaj. Înainte de a analiza condițiile emergenței clivajului anti-european/pro-european, vom reaminti structura de bază a scenei politice poloneze, precum și originile sale. Nu vom face o prezentare sistematică a structurii clivajelor politice poloneze
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
cu titlu de ipoteză, propunem o paralelă cu situații de la sfârșitul anilor șaizeci. În această epocă, poziția elitei intelectualității liberale trebuie să înfrunte sfidarea unei noi elite pragmatice a Partidului Comunist. Noua elită comunistă, în cea mai mare parte neintelectuali, punea în discuție rolul vechilor elite ale capitalului cultural și a obținut în 1968 victoria în conflictul dintre cele două facțiuni ale Partidului Comunist. De fapt, o parte considerabilă a elitelor marginalizate de intelectualitatea liberală a intrat puțin câte puțin în alianța anti-Moscova
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
decât înainte. Puterea este mult mai suplă, represiunea mai puțin evidentă. Un consens proguvernamental se stabilește în societate. Puțin numeroasă este generația perestroicăi cea care a cunoscut comunismul în starea mutațiilor profunde. Între 1985 1990, comunismul este decadent, se descompune, pune în discuție temeliile sale, produce forțe care îl vor răsturna. Totul este nelegitim în marea dezbatere ideologică din epoca glasnost. Îndoiala asupra comunismului se generalizează, el nu mai este considerat pertinent și decade spre trecut. Generația perestroicăi trăiește de asemenea procesul de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
îl punea adesea pe elev în condiții delicate. Este explicabil de ce rusificarea s-a produs aproape numai la nivelul boierimii, care își dădea copiii la școală, și rămînea aproape străină gloatei, străină și de școală. Scriitorul nu se sfiește să pună în discuție calitatea limbii folosite de aristocrație. „Basarabia fiind anexată la Împărăția țarilor înainte de a se fi dezvoltat literatura românească modernă, era natural ca societatea basarabeană să nu fi cunoscut limba noastră literară. Dar ea în realitate nu cunoștea nici o limbă literară
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Fuziunea companiilor industriale răspunde nevoii de concentrare și de eliminare a concurenței. Pentru că investițiile masive, aproximativ 80% din piața internațională competitivă de automobile este împărțită doar de către cinci mari țări. Avantajul de a avea o mare piață internă poate fi pus în discuție de către libertatea comerțului. Peter Katzenstein în cartea sa Small States in the World Market 4 a descris strategiile adoptate de către liderii micilor state pentru a depăși handicapul mărimii lor. Cele mai multe dintre aceste țări mici au construit un sistem de guvernare
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
legitimitatea monarhică și legitimitatea populară următoarele: "O dată ce legitimitatea este contestată, nu mai e posibil un dialog între adversari, întrucât ei nu mai vorbesc aceeași limbă. Nu mai este vorba despre ajustarea unor diferențe în interiorul sistemului politic, pentru că de-acum e pus în discuție chiar sistemul politic. Stabilitatea și reforma, libertatea și autoritatea apar ca antitetice, iar dezbaterile, din pragmatice, devin ideologice. Atunci când nu mai există consens în privința a ceea ce e considerat legitim, nu mai există temei pentru un acord. Pot interveni anumite concesii
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Dubla sacrificare a lui Eminescu (Editura Macarie, Târgoviște, 1997) vine acum să adaoge acestor depoziții, o autentică... pledoarie la bară în favoarea cauzei lui Eminescu, încercând o interpretare critică a datelor pe care cei doi autori, și nu numai ei, le pun în discuție, văzând totul într-un halou politic amplu, încadrând activitatea primului redactor de la Timpul în dinamica bătăliilor din epocă pentru unitatea și susținerea nevoii de unitate a românilor într-un stat puternic național. Primul studiu, din cele două ce alcătuiesc sumarul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
treacă neobservată, cartea semnată de Theodor Codreanu încă nu are efectul de lectură care ar fi fost de așteptat din partea unor critici sensibili cu orice propoziție referitoare la viața marelui nostru poet. Dubla sacrificare... se înscrie în rândul altor cărți punând în discuție momentele controversate din viața lui Eminescu și Theodor Codreanu își face curaj să tragă încă mai apăsat concluzia că poetul a fost, începând cu ziua de 28 iunie 1883, victima angrenajelor politice din epocă și că eforturile prietenilor "s-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
contemporaneitate semnele despărțirii de Eminescu și le sistematizează, într-o maniera și cu referințe directe, dar elegante de cele mai multe ori, în privința contemporanilor. Vor o "despărțire" de Eminescu și oameni remarcabili, precum I. Negoițescu, sau Zigu Ornea, sau Mircea Cărtărescu. Sunt puse în discuție opinii recente, din anii '90, cu privire la Luceafărul, de exemplu, se vorbește chiar de o "exegeză eminesciană populistă" în același deceniu în care ne aflăm. Tonul lui Theodor Codreanu nu este unul retoric, căci el încearcă o replică de substanță tuturor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un termen la modă, Mihai Eminescu și George Bacovia. E de apreciat efortul autorului de a escalada piscurile universului literar românesc punându-le, cum se va vedea, într-o relație directă, în viziune călinesciană. Surprinde demersul dialectic în abordarea fenomenului pus în discuție, ipotezele avansate și nu în ultimul rând, argumentele care susțin construcția în sine. Cartea începe cu stabilirea unei relații directe dintre eminescianism și caragialism, din perspectiva unei antiteze pozitive, iar demonstrația potrivit căreia Caragiale este o creație a eminescianismului este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
arhetipului se face "cu diferență" (p. 53), încât autorul se întreabă "dacă nu cumva e un mod de a-l confunda pe Nenea Iancu cu autorul și pe Proteu cu ipostazele sale" (p. 56). Dialectic procedează autorul eseului și când pune în discuție problema adevărului; potrivit lui Caragiale, "cel ce se angajează să spună adevărul e prizonierul unei iluzii" (p. 58), citând în acest sens un text caragialian: "Adevărul... omul politic? mai ales el minte" (p. 59), de aici cameleonismul; și ideile se derulează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
caraghioasă) în calitatea lor de eroi. În timp ce Mitică e "împietrit în tiparul moftului", Hyperion "străbate întreg cercul ființei, de la "transcendența deviată" (confundând pe Cătălina cu fata de împărat ca arhetip al Fecioarei), până la "transcendența verticală" când își descoperă adevărată esență. Punând în discuție cele două ipostaze, Hyperion și Mitică, autorul cărții în discuție conchide: "Și așa ajungem la situația cea mai stranie cu putință: romanticul Eminescu creează o capodoperă a vindecării de romantism, pe când antiromanticul Caragiale creează opere ale neputinței ieșirii din romantism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
romanticul Eminescu creează o capodoperă a vindecării de romantism, pe când antiromanticul Caragiale creează opere ale neputinței ieșirii din romantism" a unei lumi rătăcite în Tâmpitopole (p. 122, 123). Citându-l pe Mircea Tomuș, autor al unui studiu despre Caragiale, este pusă în discuție starea lui Lefter Popescu din Două loturi care trăiește "cea mai teribilă dintre treziri". El trece de la iluzia norocului la cea a nenorocului. Întâlnim în acest capitol ipoteze estetice interesante, unele îndrăznețe, cum ar fi de pildă prezența bovarismului la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Mafia și Camorra. Puterea vine din Eros și din teama de moarte iar întruparea arhetipală a puterii e o proiecție degenerată a "perechii regale" (p. 143). Autorul dezvoltă o adevărată teorie a acestei perechi, citându-se autori preocupați de tema pusă în discuție pentru a se ajunge la motivarea conflictului Scrisorii pierdute sau Nopții furtunoase. Când cuplul regal intră în disoluție, apare fenomenul entropic, totul se destramă. Inițial, el este "puterea divină" coborâtă pe pământ ca să înfăptuiască "justiția divină" (p. 144). De aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
premeditează și Anca o crimă în virtutea pedepsei biblice, năpastă pentru năpastă? Cât privește morala, Caragiale avea perfectă dreptate să spună: "mofturi!" teatrul este o petrecere, că spectatorul asta caută, nu ajunge el la ceea ce e abisal în starea conflictuală. Se pune în discuție apoi clasicismul lui Caragiale care nu prea este, această viziune încheindu-și existența odată cu Alecsandri. Autorul Scrisorii pierdute nu face "concurență stării civile", cum afirmă G. Ibrăileanu, dimpotrivă pe Nenea Iancu trebuie să-l căutăm în adâncurile oceanului (în abis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
azi un obstacol, țintuindu-ne "la porțile Europei". De unde și tăcerea, întinsă pe lungimea măcar a unui deceniu, pe care o recomandă profesoral E. Negrici, supunându-l pe poet și gazetar (îndeosebi) unui ciudat embargou. În fond, canonicul de la Blaj punea în discuție, cu "furie iconoclastă" (Th. Codreanu, lucr. cit., p. 323) tocmai cultul pentru cel care nu era "nice barem poet". Eminescu, "geniu impus", un biet poetastru era beneficiarul presiunilor venite dinspre noua direcție, ctitorindu-i un cult periculos și nemeritat. Or
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Th. Codreanu vine să confirme, o dată în plus, că autorul care își propune să trateze o temă de sinteză trebuie să privească lucrul acesta ca pe un act făcut la modul cel mai competent și responsabil, astfel încât spre domeniul pus în discuție să se concentreze lumină și claritate maximă, și nu ca pe un moft postmodernist, care învăluie problemele într-o mantie de bănuieli și presupuneri. Aceasta artă a rigorii și seriozității critice autorul hușean a învățat-o de la Eminescu, maestrul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
creatoare de valoare și de autenticitate, cartea Transmodernismul semnată Theodor Codreanu este o admirabilă demonstrație fondatoare. "Aisberg" (Brașov Cluj-Napoca Baia Mare), nr. 3-4, iunie-iulie 2006 Rodica MUREȘAN "...ism-ul" recent Apărută la Editura Junimea în anul 2005, cartea profesorului Theodor Codreanu Transmodernismul pune în discuție controversatul și uneori "originalul" concept de "postmodernism" prin raportare la modernitatea noastră pe alocuri cu accente paradoxale și la neomodernismul încă insuficient definit, pe care autorul îl numește "transmodernism". Dacă la noi postmodernismul a circulat fără act de identitate, profesorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Orient poate fi depășită doar printr-o mentalitate transmodernistă. Fiindcă transmodernismul este "o spiritualitate" ce reabilitează noțiuni care au fost declarate în postmodernitate ca fiind anacronice: valoare, capodoperă, geniu, personalitate, hermeneutică etc., totul începând cu "dialogul global între credințe". Sunt puse în discuție în continuare măsura în care "gnoza de la Princeton" prefigurează eonul transmodern (tezele, intențiile și erorile acesteia), impostura feminismului reclamată de aceiași gnostici (cu vârful de lance în speculațiile "decodificării" operelor lui Leonardo da Vinci și în invocarea unor scrieri apocrife
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din 1989. După înfățișarea amplă a caracteristicilor postmodernismului de tip înalt, se trece la chestiuni mai terestre, și anume la Postmodernism și pragmatism, analizat în principal prin intermediul afirmațiilor lui Richard Rorty, cunoscut la noi cu volumul Contingență, ironie și solidaritate. Punând în discuție rolul filosofiei în cultura occidentală modernă și criticând teoriile promovate de Ludwig Wittgenstein, filosoful american al cunoașterii consideră că este realist omul care se justifică utilitar, însă este "combătut" la rândul său de către Th. Codreanu care este încredințat că, cităm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
uman, a vechiului regim. Miza cărții sale este tocmai demascarea acestui mecanism diabolic prin care internaționalismul comunist s-a metamorfozat în noua stângă, având ca stindard corectitudinea politică. Prin chiar natura lui un asemenea volum este unul polemic. Theodor Codreanu pune în discuție teoria lui Neagu Djuvara privitoare la evoluția civilizațiilor din perspectiva relației autohtoni-periferici. Ea este amendată atât în sine, prin incapacitatea de a rezolva această antiteză, cât mai ales contextual, prin surprinderea poziționării ambigue a istoricului, considerat rob al aceleiași corectitudini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bilaterale. La 18 și 23 iunie 1943 fostul prim-ministru G. G. Mironescu s-a întâlnit cu Banffy Miklos, însă rezultatele discuțiilor au fost nule. Banffy a vrut să abordeze problemele românilor din teritoriul cedat, însă fostul premier român a pus în discuție corectitudinea arbitrajului și a modificării granițelor, ceea ce reprezenta un subiect închis pentru omologul său. La 30 august 1944, relațiile diplomatice au fost rupte, pe 6 septembrie 1944 Ungaria a declarat război României, iar pe 8 septembrie 1944 ministrul de Externe
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
fi aflat, într-o oarecare măsură, în arhivele militare germane, unde se pot regăsi, eventual, datele privind organizarea dispozitivului Armatei Roșii de pe frontul român, mișcările de trupe și starea de spirit a soldaților sovietici pe frontul româno-german. A treia alternativă pune în discuție posibilitatea ca S.I.A.G. să fi fost victima unei acțiuni de intoxicare și dezinformare a serviciilor secrete sovietice, care să mascheze, prin acțiuni specifice, adevăratele intenții în acest sector de front. Consultările în arhivele ruse ale cercetătorilor români pot confirma
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
mică, dacă actul constitutiv prevede astfel, cenzorii sunt obligați să o verifice. Dacă vor aprecia că reclamația este întemeiată și urgentă, sunt obligați s�� convoace imediat adunarea generală și să prezinte acesteia observațiile lor. În caz contrar, ei trebuie să pună în discuție reclamația la prima adunare. Adunarea generală trebuie să ia o hotărâre asupra celor reclamate. (3) În cazul societăților în care au fost desemnați auditori interni, potrivit legii, orice acționar are dreptul să reclame acestora faptele despre care cred că trebuie
LEGE nr. 31 din 16 noiembrie 1990 (**republicată**)(*actualizată*) privind societăţile***). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106852_a_108181]
-
mică, dacă actul constitutiv prevede astfel, cenzorii sunt obligați să o verifice. Dacă vor aprecia că reclamația este întemeiată și urgentă, sunt obligați să convoace imediat adunarea generală și să prezinte acesteia observațiile lor. În caz contrar, ei trebuie să pună în discuție reclamația la prima adunare. Adunarea generală trebuie să ia o hotărâre asupra celor reclamate. (3) În cazul societăților în care au fost desemnați auditori interni, potrivit legii, orice acționar are dreptul să reclame acestora faptele despre care cred că trebuie
LEGE nr. 31 din 16 noiembrie 1990 (**republicată**)(*actualizată*) privind societăţile***). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106850_a_108179]