27,663 matches
-
al XVIII-lea, Franța era protectoarea catolicilor din Imperiul Otoman, iar Rusia era protectoarea ortodocșilor. Între cele două comunități religioase a apărut un conflict cu privire la dreptul de proprietate asupra bisericilor Nașterii Domnului și a Sfântului Mormânt din Palestina. La începutul deceniului al șaselea, cele două tabere aveau pretenții pe care sultanul nu le putea rezolva simultan. În 1853, sultanul a dat câștig de cauză francezilor, în ciuda protestelor vehemente ale călugărilor locali ortodocși. Împăratul Nicolae I a trimis un prințul Menșikov cu
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Insula Cipru a fost cedată de otomani Regatului Unit prin semnarea unei înțelegeri secrete. Manevrele făcute de premierul Disraeli i-au adus acestuia admirația lui Otto von Bismarck, care avea să spună despre el: „Bătrânul evreu, ce bărbat”. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, pozițiile unora dintre marile puteri europene, cât și relațiile lor cu Imperiul Otoman au început să se schimbe. Liga celor Trei Împărați s-a destrămat, Germania refuzând să mai înnoiască tratatul, iar Rusia fiind nemulțumită
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
uneori decorate tot cu ocru. Femeile poarta două bucăți de pânză albastre sau violet, o bucată înfășurată în jurul taliei, iar de-a doua înfășurată peste piept. Femeile au parul ras și se împodobesc cu numeroase coliere si brățări. În ultimul deceniu, stilurile tradiționale de îmbrăcăminte s-au schimbat. Moranii (războinicii) poartă o pânză care poate fi cu modele florale sau pastel. Unele femei poartă încă două bucăți de pânză albastră sau roșie, dar a devenit o modă să poarte și haine
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
ce țin de femei, feminism, gender și politică), studii despre bărbați și studii despre LGBT. Apariția și dezvoltarea studiilor despre femei (Women’s Studies) poate fi considerată ca una din cele mai remarcabile inovații în curicula învățământului superior din ultimele decenii fiind o consecință academică a mișcării feministe. Studiile despre femei înseamnă studii făcute de femei sau de bărbați, despre femei (cu accent pe explicarea poziției lor în societate, pe analiza patriarhatului la nivel instituțional, ideologic, subiectiv) și pentru femei (servind
Studii de gen () [Corola-website/Science/325276_a_326605]
-
este o noțiune generică căreia îi pot fi subsumate diverse de perspective sociologice bazate pe multitudinea de teorii feministe conturate începând cu ultimele decenii ale secolului XX. Trăsătura lor comună este considerarea genului ca o categorie centrală de analiză sociologică și poziția critică față de sociologiile tradiționale. Sociologiile feministe consideră că acestea au ignorat și marginalizat femeile, au ignorat sexul ca variabilă de cercetare sau
Sociologie feministă () [Corola-website/Science/325267_a_326596]
-
Europa, unde a fost înlocuit de 206+, cu un desen ce amintește de Peugeot 207. (varianta simplă) încă se fabrică în Iran, chiar dacă automobilul este depășit tehnologic de noutăți. În anul 1990, Peugeot decide să înlocuiască 205-ul, în acel deceniu, clasa mica nu era la căutare. Apoi, Peugeot a urmat o strategie proprie și a produs 106 - model de clasă mini (B) - din 1991 până în 2003 - apoi fiind înlocuit în 2005 de 107. Soluția nu mersese, fără un concurent real
Peugeot 206 () [Corola-website/Science/325302_a_326631]
-
salvarea ființei naționale a românilor din provinciile aflate sub dominație străină. În ajunul Primului Război Mondial s-a făcut primul pas important spre unificarea mișcării feministe politice prin constituirea Uniunii Femeilor Române din Austro-Ungaria (Brașov, 1913) la care se vor asocia în deceniile următoare, peste 100 de organizații de femei de pe întreg teritoriul României întregite. În perioada interbelică s-au extins și diversificat vechile asociații și au fost create altele noi ca Asociația pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeilor Române, Federația Femeilor
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
a Femeilor Române etc.. În anii ’30, când ascensiunea fascismului amenința pacea lumii întregi, asociațiile de femei se vor ridica în apărarea instituțiilor statului de drept și a libertăților cetățenești grav amenințate. În coordonarea activităților tuturor acestor organizații, în cursul deceniilor trei și patru, rolul cel mai important l-a avut Consiliul Național al Femeilor Române (constituit în 1921, la București), afiliat la Consiliul Internațional al Femeilor, care număra peste 60 de milioane de membre de pe aproape toate continentele. Prin acțiunile
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
lacunele mari în instrucția și educația femeii, dificultățile create în mod artificial în calea promovării sale în diferite profesiuni, etc. reprezintă documente de o valoare incontestabilă pentru cunoașterea stadiului în care a ajuns feminismul românesc în cel de al optulea deceniu al secolului XX. Sofia Nădejde (1856 - 1946) Sofia Nădejde, scriitoare, publicistă, un model de femeie-cetățeană, care a luptat timp de aproape 50 de ani pentru drepturile femeii, alături de soțul ei, Ion Nădejde, intră de foarte tânără în mișcarea social-democrată și
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
va sprijini în continuare mișcarea feministă, colaborând la Revista noastră a Constanței Hodoș, (1905 - 1907, 1914 - 1916); se află printre întemeietorii Asociației pentru drepturile civile și politice ale femeilor (1918), ai Societății scriitoarelor (1925), iar în cel de al treilea deceniu al secolului XX va fi aleasă președintă de onoare a Frontului feminin, susținând eforturile organizațiilor de femei afiliate pentru a salva drepturile și libertățile cetățenești, amenințate de ascensiunea fascismului în Europa. Adela Xenopol (1861-1939) Adela Xenopol (1861 - 1939); scriitoare, publicistă
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
românească, pierdeau pe una dintre cele mai remarcabile personalități ale lor. Eugenia De Reus-Ianculescu (1865 - 1838) Eugenia de Reuss-Ianculescu (1865 - 1838); scriitoare, publicistă, promotoarea unor importante acțiuni menite să antreneze femeile din România în mișcarea internațională, mult amplificată în primul deceniu al secolului XX, pentru dobândirea dreptului de vot pentru femei. În 1911 ea creează societatea Emanciparea femeii, care își va schimba curând titlul în Drepturile femeii și va edita și o revistă purtând același nume; atrage în jurul revistei oameni de
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
licențiată în istorie și filosofie. Profesoară de curs secundar. Membră a Comitetului diriguitor al Asociației pentru emanciparea civilă și politică a femeilor române; Alexandrina Gr. Cantacuzino, (1881 - ?) Alexandrina Gr. Cantacuzino, personalitate proeminentă a feminismului românesc și internațional în primele patru decenii ale secolului XX; se află, în 1910, printre membrele fondatoare ale Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române; în timpul ocupației germane din anii primului război mondial, devine președintă a Societății și organizează cel mai mare spital pentru răniți, în Capitală; coordonează
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
zonă datează din 11 aprilie 1639. Acel Sascut era un sat răzeșesc dar, prin pătrunderea marilor familii boierești, satul a devenit o localitate de clăcași. Dafina Buhuș, soția domnitorului Moldovei, Eustatie Dabija, a cumpărat aproape tot satul Sascut. În primele decenii ale sec. al XIX-lea, Costache Aslan, rudă cu domnitorul Moldovei, Ioniță Sandu Sturdza, obține un hrisov domnesc pentru a-și deschide târg pe moșia sa de la Sascut, astfel luând naștere nucleul satului Sascut-Târg. Unirea Principatelor și profundele transformări care
Sascut, Bacău () [Corola-website/Science/324517_a_325846]
-
nord. În 1051-1052, amiralul pisan Jacopo Ciurini a reușit să cucerească insula Corsica, provocând și mai mult dușmănia genovezilor. În 1063, pisanii s-au apropiat de normandul Roger I al Sicliei, care conducea o campanie care va dura peste trei decenii de cucerire a Siciliei, perspectiva fiind un atacul conjugat asupra sarazinilor din Palermo. Roger a respins invitația, fiind angrenat în mai multe dispute. Fără sprijinul unei puternice armate de uscat, atacul pisan asupra Palermo a eșuat. În 1060, Pisa a
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
1941, 1955, 1970, 1975, 2006, fapt ce a determinat efectuarea unor lucrări de regularizare și îndiguiri pe teritoriul comnunei, pe o lungime de cca.3 km, în dreptul satelor Ciulnița și Poiana. Regularizările au fost făcute în a doua jumătate a deceniul VIII, sec.XX, după inundațiile din 1970 și 1975. În urma acestor lucrări au rămas văi părăsite, în cea mai mai mare parte colmatate, care mai primesc apă în timpul viiturilor mari. Inundațiile din sec.XIX au determinat și strămutarea totală a
Ciulnița, Ialomița () [Corola-website/Science/324533_a_325862]
-
Cătunul Livedea a fost părăsit după ce cursul Ialomiței a fost abătut din Municipiul Slobozia, pe lângă marginea dunei unde este și în prezent. Debitul mediu multianual de aluviuni transportat de Ialomița este de 165 kg./sec. măsurat la Slobozia. În ultimele decenii ale sec.XX, apele Râului Ialomița deveniseră foarte poluate, cu reziduri organice provenite de la complexele zootehnice care deversau dejecțiile direct în râu; această poluare organică, alături de cea chimică, îndeosebi produse petroliere aduse de Prahova, au provocat dispariția peștilor. Abia după
Ciulnița, Ialomița () [Corola-website/Science/324533_a_325862]
-
situație a cauzat mari scandaluri, dat fiind că Margareta putea fi acuzată de poligamie și totodată se putea considera că erau violate principiile consanguinității. Disputele referitoare la validitatea și legitimitatea copiilor ei cu fiecare dintre soți au continuat vreme de decenii, ele fiind amplificate de pretențiile Imperiului romano-german. La moartea Ioanei (fără urmași direcți), Margareta i-a succedat în poziția de contesă de Flandra și de Hainaut. În 1246, regele Ludovic al IX-lea al Franței, în calitate de arbitru, a acordat dreptul
Margareta a II-a de Flandra () [Corola-website/Science/324556_a_325885]
-
cercetare. Astfel, în anii elaborării tezei de doctorat, cât și după susținerea ei, au fost abordate personal sau colectiv, aspectele teoretice și practice din domeniul topoclimatologiei, ramură nouă a climatologiei; legitățile acestei noi ramuri au fost conturate în primele trei decenii de după al doilea război mondial, când colectivul de climatologie din Institutul de Geografie din care a făcut parte și Neamu a adus o contribuție esențială în acest sens. De un real ajutor în perfecționarea sa, au fost participările la manifestările
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]
-
ul este un fenomen care se manifestă prin uciderea selectivă a membrilor unei comunități sau a fetușilor după criteriul sexului de care aparțin. În ultimele decenii, acest fenomen se manifestă cel mai frecvent prin discriminarea fetușilor de gen feminin în favoarea celor de gen masculin, prin avorturi selective în masă care pot produce un dezechilibru în multe țări ale lumii. Termenul se referă și la discriminarea pe
Feminicid () [Corola-website/Science/324573_a_325902]
-
pare și mai minunat, când mă gândesc la toate calitățile lui, că el a fost din aceeași rasă cu ei, și fără îndoială a luat parte din același caracter, cu sălbaticii mizerabili pe care i-am întâlnit aici.” (După patru decenii, și-a amintit aceste impresii "The Descent of Man" și le-a folosit ca argument pentru ideea sa că oamenii provin dintr-o „formă inferioară”, și că societatea civilizată a apărut treptat dintr-o stare mai primitivă. Și-a amintit
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
la Bacău, reclamând la isprăvnicia județului că sunt “cu totul obijduiți în lucrarea boierescului” și că nu mai pot indura “împilătoarele obijduiri”. Revoluția de la 1848 a fost înfrânta, dar dorința țărânilor de a dobândi pământ a devenit mai puternică în deceniile următoare. Prin legea secularizării averilor minastiresti din 1863, unii buciumeni au reușit să răscumpere de la Mănăstirea Bogdana anumite terenuri din zonă. Cu acest prilej s-a hotărât că fiecare să cedeze o porțiune de teren pentru a deschide un drum
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
Germania, odată ajunsă vestea înfrângerii împăratului în rândul slavilor de pe Elba, aceștia s-au răsculat împotriva germanilor sub conducerea lui Mstivoj în marea revoltă cunoscută sub numele de "Slawenaufstand", ceea ce a condus la amânarea germanizării și creștinării slavilor cu câteva decenii.
Bătălia de la Stilo () [Corola-website/Science/324617_a_325946]
-
regele Grimoald, s-a retras la Napoli. Romuald a interceptat o parte a trupelor bizantine la Forino, între Avellino și Salerno și a distrus-o. O pace între ducatul de Benevento și Imperiul Bizantin a fost semnată în 680. În deceniile ulterioare, Benevento a cucerit alte câteva teritorii de la bizantini, însă principalul său dușman era acum tocmai Regatul longobard din nord. Regele Liutprand a intervenit în câteva rânduri pentru a impune un candidat preferat pe tronul ducale. Succesorul său, Ratchis, a
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
obținut Benevento și Capua, iar Pandulf a primit Salerno. La puțină vreme după aceea, Benevento a suferit o nouă lovitură atunci când Pandulf al II-lea, nepotul lui Pandulf "Cap de Fier", s-a răsculat, cerând partea sa din moștenire. Primele decenii ale secolului al XI-lea consemnează ducatul Benevento ca fiind redus teritorial la dimensiuni mai mici decât ale ducatelor-surori Salerno, pe atunci proeminent, sau Capua. În jurul anului 1000, Benevento cuprinde încă 34 de comitate separate. În anul 1022, împăratul Henric
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
având sprijinul lui Guaifer din familia Dauferizilor din Salerno, l-au adus în acel oraș pentru a-l proclama principe, în opoziție cu Radelchis. Acest moment a marcat începutul unui război civil care avea să dureze mai mult de un deceniu; totodată, el a constituit nașterea unei noi formațiuni statale, Principatul de Salerno. În 841, Radelchis a chemat în ajutor cete de mercenari sarazini, așa cum procedase în urmă cu patru ani și ducele Andrei al II-lea de Neapole. Mercenarii au
Radelchis I de Benevento () [Corola-website/Science/324658_a_325987]