27,010 matches
-
primit unelte agricole, vite și semințe plătite cu bani de la bugetul statului. Războiul Patriotic din 1812 a oprit organizarea așezărilor militare în gubernia Moghilev. Regimentul de rezervă a fost chemat în serviciul activ. La sfârșitul războiului, supraviețuitorii regimentului au găsit gospodăriile repartizate de stat pustii, prădate de locuitorii din satele vecine. Dat fiind lipsa experienței militarilor în domeniul agricol, guvernul a fost obligat să cheltuiască sume mari de bani nu doar pentru organizarea așezărilor militare, dar și pentru întreținerea lor. Pentru
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
active, trei de rezervă și două escadroane încartiruite în așezări. Batalioanele și escadroanele încartiruite în așezări erau formate din localnici și cei mai destoinici soldați ai regimentelor. Soldații combatanți erau aleși dintre pesoanele de 18-45 de ani, care aveau propria gospodărie, erau căsătoriți și aveau o reputație bună. Restul localnicilor din regiune cu vârsta de 18-45 de ani, care puteau fi mobilizați la nevoie, erau înrolați în batalioanele și escadroanele de rezervă, sau erau repartizați unităților de muncă, iar surplusul de
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
cei mai mulți cu experiență de front, dar și cu anumite cunoștințe economice, tehnice sau de medicină veterinară. Serviciul ofițerilor în așezările militare era foarte greu: în afară de instrucția de front și de marș, ofițerii erau obligați să conducă lucrările agricole, să controleze gospodăriile subordonaților și erau făcuți răspunzători pentru orice greșeală a acestora din urmă. Viața privată a ofițerilor, care erau încartiruiți în apartamentele special destinate lor, era monitorizată continuu de autorități. Comandanții de regiment și superiorii acestora se purtau extrem de aspru și
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
Comitatul Dane a fost numit după Nathan Dane, un delegat din partea statului Massachusetts la , care a ajutat la trasarea limitelor teritoriului Wisconsin din Teritoriul de Nord-Vest. Conform recensământului din anul 2000, comitatul Dane avea 426.526 de locuitori, 173.484 gospodării și 100.794 familii. Densitatea populației: 137/km² și 180.398 unitâți locative, cu o densitate medie de 58/km². Structura demografică: 88.96% albi, 0.33% amerinidieni, 4% afro-americani, 3.45% asiatici, 0.03% locuitori ai insulelor din Pacific
Comitatul Dane, Wisconsin () [Corola-website/Science/316052_a_317381]
-
din Pacific, 1.43% alte grupări etnice, și 1.79% din două sau mai multe grupări etnice. 3.37% din populație: hispanici sau latini. Proveniență :34.4% germani, 11.5% norvegieni, 8.9% irlandezi și 6.0% englezi. 173.484 gospodării: 29% familii cu copii sub 18 ani, 47.10% familii căsătorite, 7.90% femei singure, 41.90% necăsătoriți. Distribuția populației comitatului după vârstă: 22.60% sub 18 ani, 14.30% între 18-24, 32.50% între 25-44, 21.30% între 45-64
Comitatul Dane, Wisconsin () [Corola-website/Science/316052_a_317381]
-
componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. În anii postbelici, locuitorii au suferit persecuții din partea autorităților sovietice. În anul 1948 s-a organizat prima gospodărie colectivă, primii săi membri fiind K.A. Molotinski, S. Hnatiuk, P.E. Honciariuc și alții. După 1944, au fost deschise în sat două școli elementare, două cluburi, o bibliotecă, un centru de sănătate. Primul președinte al Consiliului de sat a fost
Leușenii Tăutului, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316086_a_317415]
-
predominând cel podzolic, iar ciornoziomul ocupă doar o mică suprafață. Stăneștenii sunt cultivatori de porumb și cartofi, dar își mai însămânțează ogoarele cu grâu de toamnă, secară, sfeclă de zahăr și furajeră. In perioada în care în sat a existat gospodăria agricolă colectivă, a fost cultivat și inul, o cultură ce le aducea agricultorilor venituri însemnate. Cultivarea acestei culturi era convenabilă și prin faptul ca o fabrică de prelucrare a inului se afla în satul învecinat Tărășeni Pe teritoriul satului se
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
conflictelor cu Somalia. Tancurile T-55 au fost folosite recent în timpul Războiului Civil din Sri Lanka (încheiat în luna mai a anului 2009) de către forțele guvernamentale și de rebeli (Tigrii Tamili). Recent a fost identificat un exemplar T-54 într-o gospodărie din R.Moldova, proprietarul pretinde că va face din el tractor pentru prelucrarea pământului. 423 de tancuri T-54A au fost comandate din Polonia, fiind livrate între anii 1960-1965. Alte 850 de tancuri T-55 au fost comandate din Uniunea Sovietică
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
de ajutor de primar i se încredințează funcțiile de secretar general adjunct al PNL Prahova și de viceprimar al Ploieștiului. Primarul, Gheorghe Vidrașcu, comunist, fiind ocupat mai mult cu problemele politice îi lasă spre rezolvare majoritatea problemelor primăriei: sectorul financiar, gospodăria comunală, arhitectura, deblocarea circulației după bombardamente, aprovizionarea orașului, sectorul tehnic, sectorul sanitar. Ca reprezentant al PNL participă la „Consiliul politic”, cu sediul la prefectură, intervenind în privința numirii de primari și viceprimari în diferite comune, a combaterii abuzurilor în aplicarea reformei
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
mai mare este craterul "Lago Vecchienna", acum umplut cu un lac, care a erupt ultima dată în jurul 1282. produce acum 10% din energia electrică geotermală a lumii, în valoare de 4800 GWh pe an și alimentează aproximativ un milion de gospodării italiene. Geologia sa unică facilitează producerea de energie geotermală, cu roci de granit fierbinți situate aproape neobișnuit de suprafață, acestea produc abur fierbinte care are 220 °C. Regiunea a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri datorită naturii sale vulcanice
Larderello () [Corola-website/Science/320228_a_321557]
-
lemn. Nu se știa de cine fusese sfințită dar antimisul era binecuvântat de episcopul Ghenadie Bizanczy (1716-1733) de Muncaci. Cei doi preoți, Toader Petric și Toader Pintye, amândoi sfințiți de episcopul Dositei Teodorovici (1718-1733) al Maramureșului, locuiau în propiile lor gospodării. O descriere mai clară a vechii biserici, așa cum arăta înaintea transformărilor de după 1863, este surprinsă în manuscrisul preotului Nicolae Doroș, preluată dintr-un inventar vechi. "„Astfel și poporul român din sat a făcut înainte de a[nul] 1531 o biserică de
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]
-
18 care trase de boi; dacă translocația a avut într-adevăr loc, acesta s-a petrecut anterior mijlocului secolului al XVIII-lea, dat fiind faptul că pe harta iosefină a Transilvaniei din 1769-1773, lăcașul este consemnat, în mijlocul unui grup de gospodării, în dreptul toponimului „Dealu Mare”. În anul 2007, s-a încercat strămutarea edificiului în incinta complexului muzeal etnografic „Astra” din Sibiu; sătenii s-au opus.
Biserica de lemn din Deleni () [Corola-website/Science/321173_a_322502]
-
și câteva probleme de critică literară), Mihai Gafița (Romanul luptei tractoriștilor), Paul Georgescu (O mărturie dramatică), Nestor Ignat (O carte despre frumusețea vieții noi), Silvian Iosifescu („prefațatorul“ din 1960 al lui Nichita Stănescu, publică tot un „studiu“: Pe drumul înfloririi gospodăriei agricole colective), Dumitru Micu (Epopeea marilor transformări), Sorin Mladovean („Brazdă peste haturi“ roman de István Horváth), Mihail Novicov (Pe marginea poeziei lui Dan Deșliu), Traian Șelmaru („Mitrea Cocor“ de Mihail Sadoveanu ) și Ion Vitner (Poezia lui A. Toma). În octombrie
Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” () [Corola-website/Science/321266_a_322595]
-
armată. Selecția se făcea pe criterii strict politice. Condiția era o oricât de vagă activitate a virtualilor studenți pe tărâmul literaturii. Era de ajuns să fi afișat câteva versuri la gazeta de perete. Pentru că toate uzinele, toate șantierele și toate gospodăriile agricole colective care începuseră să se înfiripe, aveau cercuri literare și cenacluri, cei care se remarcau în vreun fel în aceste organizații - chiar dacă scrierea lor era complet agramată - aveau în principiu posibilitatea de a fi recomandați pentru școala de literatură
Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” () [Corola-website/Science/321266_a_322595]
-
Etnografia din Racovița se încadrează în tipologia specifică Țării Oltului, din regiunea Avrigului, având puține elemente de interferență cu Mărginimea Sibiului aflată în imediata apropiere. Așezarea prezintă o dispunere „de-a lungul văii”, cu o structură „îngrămădită” a ulițelor și gospodăriilor, prezentând de asemenea și o dispunere amestecată a caselor „de-a lungul drumului”. Construcțiile gospodărești au evoluat de-a lungul timpului în funcție de evoluția meșteșugurilor de la case din lemn la cele din piatră și terminând cu cele din cărămidă de tip
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
a lungul drumului”. Construcțiile gospodărești au evoluat de-a lungul timpului în funcție de evoluția meșteșugurilor de la case din lemn la cele din piatră și terminând cu cele din cărămidă de tip urban, ridicate începând cu jumătatea secolului al XX-lea. În cadrul gospodăriei se disting elemente tradiționale ca poarta, portița, șura, fântâna, grădinuța și „tălchița”. Interiorul locuințelor se individualizează printr-o bogăție cromatică a modelelor florale prezente pe obiectele de podoabă reprezentative cum ar fi „chindeauă” (chindeie), căpătâie, ștergare, merindare și covoare. Meșteșugurile
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
-lea o lungime de peste 7km și ținând cont de numele celor două străzi (uliți) „Pe Vale'n Sus” și „Pe Vale'n Jos”, precum și dispunerea lor zonală, se poate spune că Racovița are caracterul unei așezări „de-a lungul văii”, gospodăriile fiind așezate pe ambele maluri ale râului care o traversează de la un cap la altul. Denumirea acestor uliți principale duce la perioada de „început” de formare a satului, când văile erau o formă înaltă a organizării administrative, militare și politice
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
Racovicioara” pe care-l poartă cel mai important afluent al „Văii Lupului” poate duce la ideea existenței timpurii a unei așezări permanente sau folosite de localnici numai în vremuri de restriște. Din punct de vedere etnografic, se poate considera că gospodăria racoviceană se încadrează în tipologia zonei Țării Oltului, regiunea Avrigului, având destul de puține interferențe ale Mărginimii Sibiului. Cunoscută sub denumirea de „"curte"”, „"hei"” sau „"fum"”, gospodăria aparținea unei singure familii, delimitată strict de vecini, ea includea pe teritoriul său casa
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
numai în vremuri de restriște. Din punct de vedere etnografic, se poate considera că gospodăria racoviceană se încadrează în tipologia zonei Țării Oltului, regiunea Avrigului, având destul de puține interferențe ale Mărginimii Sibiului. Cunoscută sub denumirea de „"curte"”, „"hei"” sau „"fum"”, gospodăria aparținea unei singure familii, delimitată strict de vecini, ea includea pe teritoriul său casa de locuit, curtea, dependințele gospodărești, „"grădinuța"” de flori și legume precum și grădina, toate formând un tot unitar. Curțile și întinderile lor sunt cunoscute doar din anul
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
de flori și legume precum și grădina, toate formând un tot unitar. Curțile și întinderile lor sunt cunoscute doar din anul 1874, ele având formă dreptunghiulară, fiind așezate cu latura mică perpendicular pe ulița de acces. În linii mari, evoluția arhitecturii gospodăriei tradiționale racovicene a cunoscut următoarele perioade distincte: Indiferent de forma geometrică a proprietății, la o gospodărie elementele distinctive sunt: poarta, portița, grădina și împrejurimile, fântâna și clădirile, după cum urmează: Majoritatea obiectelor de interior erau confecționate de către de "măsarii" (tâmplarii) satului
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
cunoscute doar din anul 1874, ele având formă dreptunghiulară, fiind așezate cu latura mică perpendicular pe ulița de acces. În linii mari, evoluția arhitecturii gospodăriei tradiționale racovicene a cunoscut următoarele perioade distincte: Indiferent de forma geometrică a proprietății, la o gospodărie elementele distinctive sunt: poarta, portița, grădina și împrejurimile, fântâna și clădirile, după cum urmează: Majoritatea obiectelor de interior erau confecționate de către de "măsarii" (tâmplarii) satului. Acestea erau: patul cu sau fără "hobârlău" , "lăghițele", scaunele și "scăonencele", "lădoiul", blidarul, armăoaia și "cornoraru
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
și mai apoi confecționau încălțăminte doar „la comandă”. Dintre cei care practicau acest meșteșug au fost frații Alexandru, Iosif și Petru Mureșan și Dionisie Fogoroș al cărui supranume era de „Șuștărelu' ”. "Funăritul" a fost strâns legat de industria textilă din gospodăria tradițională. „Funari” locali ca „Teiu' lu' Rîpă” și David Stoica („Floierașu' ”) au deprins meseria la Râmnicu Vâlcea și confecționau funii de diverse întrebuințări, „hurduzane”, căpestre, „salbe”, bice, etc. "Olăritul" atât ca meșteșug cât și ca fenomen de cultură strâns legat
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
Racovița. Singurul astfel de teasc a fost „La Gheorghea Stoică, „În Deal” ”, el fiind acționat manual. Frecvent racovicenii mergeau în Sebeșu de Sus pentru a obține prețiosul ulei. Teascurile de fructe erau instalații rudimentare pe care le avea aproape orice gospodărie. Unele tipuri mai perfecționate au fost întâlnite la preotul satului și la Pamfir Haiduc, unde, în cantități mai mari se obținea cunoscutul „liur” și „oțăt de mere”. Din cauza lipsei unor debite suficiente de apă, în Racovița tradițională nu au existat
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
XIX (1844). Are hramul „Nașterea Domnului”. Biserica figurează pe lista nouă a monumentelor istorice, . Satul Dumbrava de Sus este amplasat in partea de nord a comunei Ribița, la 22 km de centrul acesteia. Este un sat de tip risipit, cu gospodării grupate în crânguri. De la poalele dealurilor din Dumbrava de Sus își adună izvoarele Valea Juncului. Profilul economic al satului este agrar. Numărul populației a scăzut dramatic în ultimii ani. Dacă în anul 1992 erau 143 de locuitori, la 1 ianuarie
Biserica de lemn din Dumbrava de Sus () [Corola-website/Science/320666_a_321995]
-
în cele din urmă. În ciuda importantului ajutor sovietic, armata turcă care se pregătea să-i înfrunte pe greci trecea printr-o criză de provizii. Tuturor civililor care aveau arme sau muniție li s-a cerut să le predea armatei. Fiecare gospodărie a trebuit să ofere armatei câte o pereche de izmene și de bocanci. Între timp, Parlamentul turc, nemulțumit de prestația lui Ismet Inonu, au cerut lui Mustafa Kemal și șefului Statului Major Fevzi Cakmak să preia controlul nemijlocit al operațiunilor
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]