28,509 matches
-
rol important îl joacă atitudinea celui care conduce colectivul de muncă din care face parte deficientul mintal. Acesta se adaptează mai ușor atunci când are un șef care manifestă bunăvoință, înțelegere, care-l acceptă și ia în considerare deficiențele sale. Trebuie remarcat faptul că utilizarea investigațiilor sociometrice în studiul relațiilor de grup s-ar putea dovedi utilă în diagnosticul precoce al fenomenelor de inadaptare. Pe baza lor pot fi preconizate unele măsuri de profilaxie a inadaptării ulterioare, căci dacă deficientul prezintă astfel
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
occidentali sau orientali, bolnavi sau sănătoși, preoți, catolici, călugări, călugărițe de toate ordinele, pastori (de toate denumirile), rabini, doctori și infirmiere, bărbați și femei de toate vârstele și clasele sociale. Experiențe efectuate de chirurgi, de fiziologi, studii de laborator au remarcat multe regenerări ale țesuturilor, cicatrizări de răni, care le-au permis să aprecieze la adevărata lor valoare anumite efecte curative ale rugăciunii. Este citat Alexis Carrel Laureat al Premiului Nobel (28 VI 1983 5 IX 1944 Lion, Chicago, New York) autorul
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Istoria cuvintelor se confundă cu circulația ideilor și cu transformările modului de viață. O limbă aparține poporului și face parte din fondul național, de care dispun toți cetățenii, la fel ca și capodoperele artistice sau realizările tehnicii. Dar trebuie să remarcăm că în timp ce operele spiritului și ale tehnologiei moderne, odată produse trebuie asimilate, folosite, fără nici o modificare, modul de întrebuințare fiind același pentru toți, limba, trecând printr-o conștiință, poartă elemente originale, exprimând sensibilitatea și intelectual fiecăruia. Ea reprezintă funcționarea unui
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
acte creatoare, de apariția "celui din urmă": creatura umană, numită după natura substanțială a genezei sale Adam6. Germenii instaurării puterii cuvîntului în lume sînt deopotrivă responsabili pentru generarea axei "CINE-CUI TRANSMITE?", pe care orice comunicare reală o presupune. Trebuie să remarcăm că apariția omului este asociată așa cum putem spicui din secvențele de început ale textului biblic 7 cu o imagine foarte austeră a pămîntului: "Pe cîmp nu se afla nici o tufă, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
rurale din Grecia părinții își mint copiii cu bună știință, pentru a-i învăța că vorbele și acțiunile oamenilor nu trebuie luate neapărat drept valabile. Ea amintește o situație în care, la sfîrșitul unei serate, unul dintre cei prezenți a remarcat în mod jovial: Haideți să mai spunem cîteva minciuni și să plecăm acasă". Totuși, aceasta arată că nimeni nu a fost indus în eroare. Majoritatea scriitorilor includ înșelătoria sau inducerea în eroare, termeni pe care eu îi voi folosi cu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
combustie, chiar dacă în zilele noastre se știe că și ei, ca și Ptolemeu, se înșelau. Sursa posibilelor efecte destructive ale minciunii, la scară socială, și amprenta sa sociologică nu este eroarea sau neadevărul, ci intenția conștientă de a înșela, după cum remarca și Montaigne (1926:34-35) în urmă cu aproximativ patru secole, și de asemenea, înaintea lui, Sfîntul Augustin: Căci, o persoană trebuie judecată dacă minte sau nu după intenția aflată dincolo de vorbele sale, și nu după adevărul sau falsitatea spuselor propriu-zise
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
numit intenția lui A "altruistă", și termenul pare acceptabil pentru acest gen de minciună, deși A, în momentul în care pune interesele lui C înaintea celor ale lui B, nu înseamnă neapărat că le plasează și înaintea propriilor interese. După cum remarcă și Durandin (1972:44 n), minciunile spuse cu scopul de a servi intereselor altcuiva pot în același timp servi și intereselor mincinosului. "Altruist" este cu siguranță un termen mai potrivit decît "inoportun", care astăzi a ieșit din uz și care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
putea cere să spună adevărul despre ceea ce se întîmpla în Vietnam. Acești mincinoși au fost dați în vileag de un tort, dacă nu cumva își pierduseră deja credibilitatea prin felul în care televiziunea a mușamalizat informațiile asupra mersului războiului. După cum remarcă Adrienne Rich (1980:186) cu o oarecare amărăciune: Presupunem că politicienii sînt necinstiți... Ce este scandalos în politica lor: nu că oamenii puși în funcții importante mint, ci că o fac cu o asemenea indiferență, la nesfîrșit, așteptîndu-se să fie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
scopul unui rezultat pozitiv". În scurtul său pamflet, el plasează dilema esențială a mințitului în sfera politică și mai ales cu privire la acele societăți în care nu se face o diferență clară între "popor" și elita care lansează "falsitățile binefăcătoare". Arbuthnot remarcă, pe de o parte, că "nici un om nu minte cu mai multă grație decît acela care o crede adevărată". Pe de altă parte, el avertizează conducătorii partidelor de pericolul faptului de "a crede în propriile minciuni; ceea ce s-a dovedit
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o obligație. 4 Știința ȘTIINȚELE NATURALE La prima vedere, știința ar fi ultimul domeniu în care ne-am gîndi că am putea întîlni minciuna. Punînd știința în contrast cu alte instituții sociale care rămîn în picioare în ciuda prezenței minciunilor, Weinstein (1979:639) remarcă: Unica instituție care are ca valoare esențială aflarea adevărului este știința. Majoritatea filosofilor și sociologilor științei, în special Merton în scrierile lui de la început, ar vrea să ne facă să credem că cercetarea științifică diferă de alte domenii sociale prin
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
abandonată complet. Devotamentul specialiștilor în științele naturale față de paradigmele dominante, accentul pus pe prioritatea descoperirilor și importanța publicării unor lucrări pentru avansarea pe plan profesional sînt elemente care, împreună, favorizează apariția înșelăciunii, fie chiar și în scopul progresului științei. După cum remarcă și Bridgstock (1982: 379): "tocmai factorii care dinamizează de obicei mersul științei favorizează în unele cazuri frauda". Specialiștii în științele naturale se compară în mod pozitiv cu sociologii, în multe aspecte (cf. Barnes 1990:11-12); unul dintre acestea e faptul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Conform experimentelor lui Asch (1956) asupra conformismului în anii '50, înșelătoria a ajuns să fie o componentă a paradigmei acceptate a cercetării în unele ramuri ale psihologiei, în special în studiul personalității. Hazardul etic al inducerii în eroare a fost remarcat încă din 1954 de către Vinacke (1954). Alți autori i-au călcat pe urme (de ex. Stricker 1967) însă, din cîte știu eu, abia în 1969 a fost evaluată prima dată eficacitatea înșelătoriei (Newberry 1973; Stricker et al. 1969). Descoperirile lui
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o trădare a încrederii, deși păcălitul sau un terț implicat ar putea avea această părere. Discutînd despre modul diferit în care au reacționat bărbații și femeile față de un studiu cu privire la punctele de vedere asupra trădării și încrederii, Blum (1972:222-230) remarcă Bărbații sînt mai preocupați de minciunile ce privesc activitățile lor, în special infidelitatea, și această neliniște ia forma convingerii că și soțiile lor îi înșală și îi mint în această privință. Se pare că majoritatea soților și soțiilor din acest
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
străinii, limita dintre necunoscuți și cunoscuți variind uneori de la un context la altul. De asemenea, cunoscuții și necunoscuții sînt tratați diferit în funcție de modul în care este percepută sinceritatea lor. Într-o carte despre jurnaliști și persoanele din lumea afacerilor, autorii remarcă: Este ușor să sugerezi că cineva minte cînd nu trebuie să te confrunți direct cu persoana respectivă și cînd relația are un caracter impersonal. Nesinceritatea fățișă este mai greu de înfruntat. (Comer et al. 1988:1) După cum vom vedea în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-i minți pe alții, însă devin problematici atunci cînd e vorba de auto-amăgire. Unele biografii sînt scrise în mod înșelător, de exemplu cînd se încearcă mușamalizarea unei escrocherii. Însă a face același lucru într-o autobiografie este mai riscant. După cum remarcă Adams (1990:167): "Scriitorii care doresc să-și țină secrete viețile personale nu se apucă de autobiografie". Avînd în vedere acest mijloc convenabil de a relata evenimentele din trecutul cuiva, Adams (1990:173) își încheie studiul său critic observînd că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
excesului de minciună a fost absent, probabil, din societatea primitivă umanoidă, după cum susține Carrithers, însă, în epoca istorică, comentatorii tacticilor din arena politică au observat imediat dezavantajele excesului și avantajele modernizării minciunii. Conform lui Diogenes Laertius (1959:461), Aristotel a remarcat că mincinoșii cunoscuți nu sînt crezuți cînd spun adevărul. În secolul al XVI-lea Francesco Guicciardini (1965: 28), scria că el l-ar lăuda pe omul care în viața sa de toate zilele trăiește liber și cinstit și se folosește
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este citită. Austin a discutat toate felurile de afirmații, iar teoria lui se aplică atît minciunilor, cît și adevărului. De exemplu, remarca "nu știu" poate fi considerată adevărată dacă este spusă unui îndrăgostit, cînd în realitate este o minciună; aceeași remarcă făcută de către un deținut poate fi considerată o minciună de către tribunal, cînd în realitate este adevărată. Dacă ea apare într-un roman, cititorii își pot da seama de adevărul sau falsitatea ei, însă în nici unul dintre cazuri nu vor crede
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
până la 15 ani organismul prezintă posibilități pentru dezvoltarea vitezei sub formele ei simple de manifestare. Concomitent cu viteza progresează și îndemânarea, pubertatea fiind denumită „vârsta îndemânării”. Disproporția dintre diferitele segmente ale corpului face ca în executarea diferitelor mișcări să se remarce o oarecare stângăcie, dar sunt posibilități pentru mărirea îndemânării atunci când această calitate se dezvoltă simultan cu orientarea în spațiu. Îmbunătățirea calităților mușchilor și mai ales a laturii funcționale care condiționează viteza, sporește capacitatea de forță în regim de viteză sub
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
accentuarea drepturilor pacienților. Inițiatorii curentului, David Wexler și Bruce Winick, au subliniat faptul că fundamentul conceptual s-a deteriorat ulterior prin diminuarea importanței acordate sănătății mintale și focalizarea pe consecințele terapeutice care derivă din procesul penal. În acest sens, se remarcă aplicarea conceptului la alte domenii cum ar fi sancțiunile penale, violența domestică, îngrijirea sănătății, contractul juridic și sistemul instanțelor penale. În ultimii ani s-a identificat dezvoltarea sa în domenii precum administrarea programelor antisărăcie (persoanele fără adăpost), legislația preventivă, dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
2004), Tineretul deceniului unu. Provocările anilor 90 (coord., 1996), Calitatea vieții în România (coord., 2002), Quality of Life in Romania (ed., 2004) (cop. 4). De asemenea, a primit și premiul Academiei pentru lucrarea Dezvoltarea umană a întreprinderii (coautor, 1980). Așa cum remarca prof. univ. dr. Ilie Bădescu, prof. univ. dr. Ioan Mărginean este un „spirit încordat, vădit o remarcabilă tenacitate, pe care i-o trădează asprimea voinței”, dar în același timp și un „neobosit cercetător al vieții sociale”. Pentru a contura profilul
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
ideologică poate fi circumscrisă prin referire la lipsa intereselor pe termen scurt (expediency)11. Interesele pot apărea ulterior, dar nu sunt conținute de structura inițială, originară, a ideologiei. În fine, dacă avem în atenție structura cognitiv-afectivă a ideologiei, se poate remarca faptul că, pentru a fi ideologie, un sistem de credințe, idei sau valori trebuie să dețină o coerență internă. Totodată, o ideologie se anunță mereu printr-o structură care se află în contrast cu ceea ce nu poate fi catalogat drept ideologie (și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
într-un instrument de cercetare. O a doua etapă urmând sugestia lui Gerring este aceea ca, plecând de la acest cadru (și utilizând un anumit set de proceduri 14), să conturăm acea perspectivă asupra ideologiei care să servească scopurilor demersului nostru. Remarcăm, în acest punct, că posibilitatea lăsată la îndemâna cercetătorului contextualizează modul în care este abordată ideologia. Dacă acceptăm că ceea ce a fost indicat drept cadru comprehensiv al atributelor ideologiei reușește să sintetizeze principalele elemente implicate de conceptul ca atare, rezultă că
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
realității, în ideea de a produce soluții care să nu afecteze social și politic viața inidivizilor 54. În această direcție, cunoașterii științifice îi revine un rol major, iar acest rol este subordonat valorilor fundamentale ale civilizației occidentale, dintre care se remarcă libertatea individului 55. Mizând pe asumarea obiectivității ca "intersubiectivitate a metodei științifice" sau definind-o prin "caracterul public al metodei științifice"56, această perspectivă epistemologică va contribui la deschiderea problemelor cunoașterii științifice înspre spațiul societal și la "transparentizarea" rolului social
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
unei sfere private și a necesității limitării intruziunii nepermise a statului în cadrul acesteia, ea are totuși după Robert Nisbet "obligația de a acționa pe cât posibil pentru întărirea și amplificarea funcțiilor deținute de familie, de comunitatea locală și de asociațiile voluntare". Remarcăm deci accentul pus pe relația dintre stat și societatea civilă, aceasta din urmă fiind constituită din așa-numitele grupuri intermediare, care mediază relația dintre indivizi și stat. Dintre acestea, cele mai importante sunt familia, biserica și comunitatea locală, cele care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
pentru adevărata libertate, pentru că îi sustrage pe oameni de la adevărata lor misiune de a crede, de a se supune și de a lupta"13. Propunând, încă din perioada interbelică, o tipologizare caracterială a fascismului, sociologul român Petre Andrei s-a remarcat printr-un riguros spirit de analiză în cercetarea acestei ideologii și a produselor sale politice. În opinia sa, "fascismul în esența sa este (...) sentiment, acțiune, iubire și ură pătimașă, el nu e teorie propriu-zisă, ci o formulă de acțiune"14
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]