26,679 matches
-
pentru îmbunătățiri și că era necesară o soluție radicală pentru a obține adevărata eliberare. Majoritatea acestor intelectuali au avut dorința de a realiza o revoluție și și-au mărturisit credința față de Lenin. Deși filozoful-președinte Thomas Masaryk a pus bazele unei democrații cu implicații sociale reale, Nezval și ceilalți din grupul său nu au acceptat ideea că acest regim ar reprezenta convingerile și obiectivele lor. În scrierile lor, ei și-au exprimat preferința pentru conștiința internaționalist-marxistă a solidarității de clasă. Primul manifest
Vítězslav Nezval () [Corola-website/Science/336144_a_337473]
-
Noastre" : Haquna. Haquna a fost o mișcare civilă de protest, ce făcea apel la o schimbare democratică, fără violență. A fost o mișcare populară în orașul Raqqah, unde activiștii au lucrat la noi strategii pentru a răspândi drepturile și principiile democrației. În orașul Raqqah membrii organizației au protestat timp de trei zile în piața orașului. Aceștia s-au confruntat cu membrii Isis, care i-au și capturat. Un membru al organizației este până astăzi dispărut. În mai 2013, AlKhalaf participă la
Khalaf Ali Alkhalaf () [Corola-website/Science/336307_a_337636]
-
curent favorabil (...)”. „Mellonta Tauta” a fost percepută, de asemenea, ca o concesie făcută de autor gustului cititorilor pentru întâmplări senzaționale și pentru „bizarerii”. Unii comentatori au evidențiat latura satirică a povestirii, remarcând asemănarea dintre incultura, neomenia și concepțiile ciudate despre democrație ale urmașilor noștri din viitor și moravurile rele și gândirea obtuză ale oamenilor din prezentul lui Poe. Satira vizează în principal democrația, dar se extinde și asupra unor practici existente la momentul publicării: frenologia, feminismul, fourierismul, filozofia utilitaristă a lui
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
bizarerii”. Unii comentatori au evidențiat latura satirică a povestirii, remarcând asemănarea dintre incultura, neomenia și concepțiile ciudate despre democrație ale urmașilor noștri din viitor și moravurile rele și gândirea obtuză ale oamenilor din prezentul lui Poe. Satira vizează în principal democrația, dar se extinde și asupra unor practici existente la momentul publicării: frenologia, feminismul, fourierismul, filozofia utilitaristă a lui Mill, transcendentalismul, gustul pentru antichități etc. Autorul a dorit să-și expună atitudinea sa negativă față de anumite aspecte ale relației dintre progresul
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
Fâșia Gaza și abandonarea așezărilor create de israelieni în acea zonă. În cazul distrugerii de către armata israeliană a clădirilor din așezarea eveiască evacuată Amona din zona Samaria, Ben Nun a criticat rezistența violentă a coloniștilor și a susținut că,chiar dacă democrația permite nesupunerea civilă fata de autoritățile statului, tocmai Tora interzice aceasta credincioșilor. În alegerile pentru parlament din martie 2006 și-a exprimat sprijinul pentru partidul laic de centru Kadima. În anul 2009 și-a anunțat sprijinul pentru partidul național-religios Habait
Yoel Ben Nun () [Corola-website/Science/336425_a_337754]
-
împărțite între câștigător și învins. Astfel, un număr mare la vot poate echivala cu nimic în cazul în care câștigătorul circumscripției nu este modificat, dar un număr mult mai mic poate inverti reprezentarea provinciei. Alegerile senatoriale sunt singurul caz în democrația spaniolă unde alegătorii pot alege candidați de la partide diferite, la același tur de scrutin. Doar 208 de locuri sunt pentru alegeri, deoarece restul (51 până acum, care merge până la 56 ca urmare a schimbărilor demografice) sunt numite de legislaturile regionale
Alegeri legislative în Spania, 2008 () [Corola-website/Science/337162_a_338491]
-
și schimburilor umane în jurul sferei economice. Potrivit lui Alain Corbin, "timpul liber este egalat de timpul comercial, care îl integrează într-o economie preocupată înainte de orice de raționalitate și de productivitate ". În acest sens, cultura de masă pare să lucreze în favoarea democrației, prin inserarea unor indivizi care par a fi mai împliniți (plăcerea și dimensiunea jubilatorie a consumului cultural) și mai bine informați în spațiile publice în care se negociază în mod continuu legătura colectivă. Cu toate acestea, această cultură de masă
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
figurii cetățeanului să i se substituie cea a unui consumator narcisist și indiferent față de binele comun. Potrivit autorului, această evoluție confirmă profețiile lui Alexis de Tocqueville, care în secolul XIX a evidențiat potențialele efecte perverse ale masificării induse de apariția democrației liberale. Influența mass-mediei, iluzia că alegem informațiile accesate și identificarea cu un "fenomen" de grup pot astfel permite indivizilor să se reunească în jurul unor valori democratice comune. Termenul de "societate de consum" este simplificarea termenului de "societate industrială de consum
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
funcții și posturi civice, care au constituit obiective ale luptei pentru putere între clanurile aristocrate. Mai mult, cetățenii puteau participa (direct sau prin consilii) la guvernarea polisului, deci la controlul afacerilor publice, ceea ce a condus ulterior la apariția conceptului de democrație. Sofiștii au pus omul în centrul preocupărilor și au accentuat relativitatea cunoașterii, fiind primii care au dezbătut problemele spiritului uman, spre deosebire de predecesori care aveau ca obiectiv problemele legate de natură. În acea perioadă polisul atenian implica participarea la guvernare a
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
apanajul unei minorități, deoarece putea fi învățată de orice cetățean. Sofiștii au evidențiat deosebirea dintre dreptul natural și dreptul pozitiv, care, fiind creat de oameni, avea un caracter convențional. Cel mai cunoscut a fost Protagoras din Abdera. Susținător activ al democrației, a scris tratate asupra constituției și statului. Pentru ca cetățenii să poată participa la viața politică, trebuia ca ei să o învețe și să o înțeleagă. Protagoras considera statul ca fiind sursa moralei și a legii. În timp ce vechea generație de sofiști
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
care vor fi numiți "filozofi" de către Platon). De aceea considera că virtutea supremă este cunoașterea și autocunoașterea (vezi celebrul aforism "Cunoaște-te pe tine însuți"). Metoda utilizată de Socrate, "maieutica", nu era altceva decât aducerea la suprafață a adevărului. Respingând democrația, considera ca singura metodă eficientă de guvernare oligarhia. Orator desăvârșit, Socrate viza cu precădere viața socială a cetății și problemele morale ale acesteia. Ideea unei științe raționale a politicii a fost preluată de Platon, discipolul lui Socrate. Creatorul școlii filozofice
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
unui organism perfect și în care fiecare cetățean se identifică prin interesele sale. Conform ideilor lui Platon, societatea este divizată în trei categorii: Cele trei categorii corespundeau celor trei elemente ale sufletului uman: rațiunea, voința și afectivitatea. Platon nu considera "democrația" forma ideală de guvernare, deoarece excesul de democrație se transformă în "anarhie", care este mediul propice de apariție a "tiraniei". Abuzul de putere este definit prin neglijarea legii ("nomos") de către cei care o exercită. Dacă Platon era cucerit de ideal
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
se identifică prin interesele sale. Conform ideilor lui Platon, societatea este divizată în trei categorii: Cele trei categorii corespundeau celor trei elemente ale sufletului uman: rațiunea, voința și afectivitatea. Platon nu considera "democrația" forma ideală de guvernare, deoarece excesul de democrație se transformă în "anarhie", care este mediul propice de apariție a "tiraniei". Abuzul de putere este definit prin neglijarea legii ("nomos") de către cei care o exercită. Dacă Platon era cucerit de ideal, Aristotel era atras de cercetarea și percepția faptelor
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
să evolueze ideea separației puterilor în stat. Astfel, în concepția sa, statul ar fi alcătuit din trei părți, de a căror bună funcționare depinde vitalitatea întregului: Formele ideale de guvernare sunt considerate: monarhia, aristocrația și "politeia" (termen aproape sinonim cu democrația constituțională modernă). Acestea, pervertite prin abuzul de putere devin: tiranie, oligarhie și democrație (demagogie). Apărută în perioada de decadență a gândirii elene, Școala Stoică (fondată de Zenon) reprezintă o relativă continuitate pe linia doctrinelor lui Platon și Aristotel, cu deosebirea
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
fi alcătuit din trei părți, de a căror bună funcționare depinde vitalitatea întregului: Formele ideale de guvernare sunt considerate: monarhia, aristocrația și "politeia" (termen aproape sinonim cu democrația constituțională modernă). Acestea, pervertite prin abuzul de putere devin: tiranie, oligarhie și democrație (demagogie). Apărută în perioada de decadență a gândirii elene, Școala Stoică (fondată de Zenon) reprezintă o relativă continuitate pe linia doctrinelor lui Platon și Aristotel, cu deosebirea că optimismul este înlocuit de pesimism, iar activismul cetățenilor prin pasivitate. De asemenea
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
adică activitatea tuturor cetățenilor. Cicero consideră importantă realizarea echilibrului dintre "libertas" ("libertatea poporului"), "potestas" ("puterea autentică a magistraților") și "auctoritas" ("a oamenilor de bine"). Preia de la Aristotel cele șase forme simple de organizare a statului: monarhia - tirania, aristocrația - oligarhia, "politeia" - democrația. Cei mai de seamă reprezentanți ai stoicismului roman au fost: Seneca, Epictet și Marc Aureliu. Seneca, în lucrarea "De otio", susține abstenționismul politic, iar în "De tranquillitate animi" îndeamnă la acțiunea, participare politică. În ceea ce privește puterea supremă în stat, consideră că
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
activitatea sub controlul instituțiilor statului ca unic reprezentant al poporului suveran. Ca și Aristotel, Marsilio de Padova menționează cele trei forme corecte de organizare a statului (monarhia, aristocrația și poliția) și forme incorecte de organizare a statului (tirania, oligarhia și democrația). Anticipează ideea separării puterilor în stat, descriind raportul care trebuie să existe între puterea executivă și cea legislativă. Apărut în anul 622 în Arabia, islamul se va răspândi rapid în Siria, Irak, Persia, Maghreb, Spania în mai puțin de un
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
care cetatea musulmană se prezintă ca o teocrație. Cartea de bază, Coranul, este și cod juridic. Puterea executivă, în același timp civilă și canonică, aparține doar divinității, față de care toți cetățenii sunt egali, deci doar teoretic există un fel de "democrație". Unul dintre primii mari filozofi arabi, Al-Farabi, a scris și câteva tratate de politică: "Despre concepțiile locuitorilor orașului virtuos", "Aforismele omului de stat", "Politica civilă". Orașul este imaginat ca un întreg, ale cărui părți interacționează ca într-un organism. Fiecărui
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
istoriei moderne, propune o imagine detaliată și expune opinia sa asupra unor probleme ale Italiei, în care exprimă unele idei raționaliste despre libertate, legi, dreptate și egalitate. Guicciardini concepe o formă mixtă de stat, o combinație între monarhie, aristocrație și democrație, propunând formarea unui "Consilium" mare înzestrat cu puteri legislative, iar în fruntea statului să se afle un "Consilium" mic, cu rol executiv. Ca și Machiavelli, manifestă ostilitate față de religie și preoțime. În Franța, un gânditor apropiat de Machiavelli în concepții
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
află în germene în opera lui Morus. Dacă pentru Machiavelli omul își poate realiza țelurile numai în opoziție, în luptă cu societatea și ceilalți oameni, pentru Morus realizarea omului e posibilă numai pe temeiul fericirii omenirii. Prin lucrările sale, “Filozofia democrației prin simțuri” și “Cetatea Soarelui”, Tommaso Campanella a teoretizat o organizare rațională a societății care se baza pe desființarea proprietății private, fiind astfel, alături de Thomas Morus, unul dintre cei mai importanți precursori ai teoriei comunismului. Potrivit concepției sale, monarhul ar
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
libertatea și ajunge la concluzia că statul a fost creat ca mijloc de dominație al celor bogați. Spre deosebire Montesquieu, Rousseau nu crede în principiul separării puterilor în stat, subordonând celelalte puteri legislativului și astfel obține o teorie originală despre democrație, în corpul căreia radicalismul, raționalismul și utopismul se îmbină în multe puncte. Și Rousseau analizează cele trei tipuri de guvernare - democrația, aristocrația, monarhia - și consideră că niciuna nu este perfectă, fiecare fiind indicat după mărimea statului respectiv. Astfel, pentru statele
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
nu crede în principiul separării puterilor în stat, subordonând celelalte puteri legislativului și astfel obține o teorie originală despre democrație, în corpul căreia radicalismul, raționalismul și utopismul se îmbină în multe puncte. Și Rousseau analizează cele trei tipuri de guvernare - democrația, aristocrația, monarhia - și consideră că niciuna nu este perfectă, fiecare fiind indicat după mărimea statului respectiv. Astfel, pentru statele mici susține că ar fi optimă democrația, pentru cele medii - aristocrația, iar pentru cele mari - monarhia. Filozoful italian Giambattista Vico a
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
utopismul se îmbină în multe puncte. Și Rousseau analizează cele trei tipuri de guvernare - democrația, aristocrația, monarhia - și consideră că niciuna nu este perfectă, fiecare fiind indicat după mărimea statului respectiv. Astfel, pentru statele mici susține că ar fi optimă democrația, pentru cele medii - aristocrația, iar pentru cele mari - monarhia. Filozoful italian Giambattista Vico a pus problema posibilității cunoașterii în istorie, făcând distincție între științele care se bazează pe metode cantitative "științele naturii") și cele care nu folosesc aceste metode, dar
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
În România, graffiti, în sensul modern, occidental, a apărut după 1990, în timpul tranziției țării spre democrație. În primii ani, graffer-ii români au încercat să iși imite omologii occidentali, odată cu pătrunderea subculturii hip-hop în rândul tinerilor. Inițial restrâns la marile orașe că București, Cluj sau Timișoara, fenomenul s-a răspândit în toate centrele urbane. Cele mai întâlnite
Graffiti în România () [Corola-website/Science/337224_a_338553]
-
Comerțului și Mediului de Afaceri (în 2012) și pe cea de Consilier al Ministrului Finanțelor Publice (în 2013). El este, de asemenea, fondatorul Centrului pentru Economie și Libertate - ECOL, o inițiativă educațională și de cercetare care își propune promovarea principiilor democrației și ale libertății economice. Născut în Târgoviște, Județul Dâmbovița, România, a urmat studiile liceale între anii 1990 și 1994, la o clasă cu profil matematică-fizică din cadrul Colegiului Național “Mihai Viteazul” din Ploiești. El a devenit apoi student al Academiei de
Cosmin Marinescu () [Corola-website/Science/337331_a_338660]