27,128 matches
-
cu Désirée Clary, a cărei soră, Julie Clary, s-a măritat cu fratele mai mare al lui Bonaparte, Joseph, în 1794. Clary era o familie bogată de negustori din Marsilia. Energia sa clocotitoare, activitatea neobosită, vastele sale cunoștințe, acumulate în lecturile nesfârșite, l-au impus tuturor, începând cu comisarii politici atașați armatei, dintre care unul era Augustin Robespierre, fratele temutului iacobin Maximilien Robespierre. Zi și noapte în mijlocul soldaților, era iubit și apreciat de aceștia, care în ziua atacului l-au urmat
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
despre tot și comentează, la început, orice îi cade sub ochi: Matilde Serao, Panait Cerna, Benvenuto Cellini și I. A. Bassarabescu, Antoi Fogazzaro și Vasile Pop, Contesa Anna de Noailles și Mihail Sadoveanu, într-un stil disociativ, fluent, agreabil la lectură. Colaborează, la Convorbiri literare, la "Noua revistă română", "Flacăra", "Rampa". Volumele Critice III și IV (1915, 1916), în care adună comentariile publicate în acești a se concentrează în jurul a cîtorva idei estetice mai generale. Concepțiile de mai tîrziu ale criticului
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
dată fiind, între altele, și pasiunea pentru muzică a Cellei Delavrancea, cât și a Sofiei Teodoreanu, mama viitorului scriitor. Apropierea dintre cei doi tineri s-a produs pe terenul comun al pasiunii pentru literatură, pasiune concretizată atât în setea de lectură, cât și în înclinația pentru scris. La doi ani după terminarea liceului, Ionel Teodoreanu promovează, în trei sesiuni consecutive, toate examenele din cei trei ani de studii ai Facultății de Drept de la Universitatea din Iași. În 1920 i se eliberează
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
din 1972 până în 1989. În 1997 este ales "membru corespondent" al Academiei Române, iar din 2005 devine președinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 2006 a fost numit în funcția de ambasador al României la UNESCO. A debutat editorial cu volumul "Lecturi infidele" în anul 1966. În anul 2008 a publicat "Istoria critică a literaturii române", care poartă subtitlul " 5 secole de literatură ", în care a continuat eforturile de canonizare, cea de-a doua istorie a literaturii române de la origini pînă în
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
ușor diferită sub titlul "Nostalgia"). Ultimul său mare proiect editorial, trilogia romanescă "Orbitor", are forma unui fluture, și conține trei volume, "Aripa stângă", "Corpul" și "Aripa dreaptă", ultimul fiind editat în luna iulie 2007. Cartea a fost scrisă sub influența lecturii romanelor lui Thomas Pynchon, influență recunoscută deschis de autor în interviurile sale. Operele sale au fost traduse în limbile engleză, italiană, franceză, spaniolă, poloneză, suedeză, bulgară, maghiară etc. Între anii 1980 și 1989 a fost profesor de limba română la
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
prim cronicar de limbă națională se va orienta după narațiunea orală, după cum Dosoftei, primul nostru poet cult, va fi influențat de poezia folclorică. În mentalitatea povestitorului însă se recunosc, pe de o parte reminiscențe ale formației sale latine și ale lecturilor sale istorice, iar pe de altă parte se resimte optica populară, accentuat moralistă în interpretarea istoriei.” "„Ca și «Cazania», ca și «Psaltirea în versuri», «Letopisețul» a fost citit și copiat imediat după redactarea lui, interpolările, ca și continuarea lui de către
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
intitulat într-una din povestirile publicate de scriitor). A început cursurile școlii primare în 1891. Autorul va rememora această epocă: "Cele dintâi plăceri ale slovei tipărite și ale științei de carte tot în Maieru le-am avut, în forma primelor lecturi care m-au pasionat, "Poveștile ardelenești" ale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume". A urmat în anul 1895 două clase la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud. În 1897 s-a transferat la Școala de băieți din Bistrița ("Polgári fiu iskola"), cunoscut
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
nou, în primul an, a primit distincția de "eminent". La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent în armata austro-ungară, la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula. Acolo, pe lângă îndeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroase preocupări literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice. În 1907 a conspectat numeroase opere din literatura universală, specificând, uneori, data lecturilor (25 aprilie, 2, 3, 7, 8 și 16 mai, 1, 2 iulie). Între scriitorii excerptați au fost clasici francezi, ruși, germani, italieni, englezi, maghiari
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
ca sublocotenent în armata austro-ungară, la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula. Acolo, pe lângă îndeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroase preocupări literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice. În 1907 a conspectat numeroase opere din literatura universală, specificând, uneori, data lecturilor (25 aprilie, 2, 3, 7, 8 și 16 mai, 1, 2 iulie). Între scriitorii excerptați au fost clasici francezi, ruși, germani, italieni, englezi, maghiari. Li s-au adăugat câteva proiecte de literatură dramatică: "Vetélytársak - Örveny" ("Rivalii" - "Vâltoarea"); "Valkó föhadnagy" ("Locotenentul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
traducerea lui, revista "Țara noastră" a publicat poemul "Moartea șoimanului" de M. Gorki. Din Prislop i-a trimis o scrisoare lui Mihail Dragomirescu, propunându-i, spre publicare, o povestire. A scris nuvela "Mâna" (prima variantă a nuvelei "Ocrotitorul"), sub influența lecturilor din Anton Pavlovici Cehov. În 19 octombrie 1910 a participat pentru prima oară la o ședință a cenaclului literar condus de Mihail Dragomirescu, din care mai făceau parte Ion Minulescu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Dimitrie Nanu, Corneliu Moldovanu, Nicolae Davidescu
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Octavian Tăslăuanu de la "Luceafărul" din Sibiu). La 1 octombrie, la Blaj, în "Revista politică și literară" a apărut povestirea "Talerii", ultima tipărită în Ardeal, înainte ca Rebreanu să se stabilească în capitala țării. A terminat nuvela "Ofilire", sub impulsul unor lecturi sadoveniene. Anul 1911 și l-a dedicat teatrului. Astfel, pe 15 septembrie/ianuarie 1911, împreună cu dramaturgul Mihail Sorbul, scoate revista "Scena," dar aceasta rezistă doar 10 numere. În luna aprilie a aceluiași an a fost numit secretar al Teatrului Național
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
spânzuraților". Pe data de [[18 decembrie]] începe povestirea "Calvarul" (pe care o va termina în [[martie]] [[1919]]). Pe data de [[20 februarie]] [[1919]], începe o primă redactare a romanului "Pădurea spânzuraților". Pe data de [[5 aprilie]], în magazinul ilustrat lunar "Lectura pentru toți," apare nuvela "Catastrofa". Pe data de [[3 mai]], cu schița "Pozna" Rebreanu începe șirul colaborărilor în revista "[[Sburătorul]]", condus de [[Eugen Lovinescu]]. În paginile publicației vor mai apărea, în același an: "A murit o femeie"; "[[Cântecul lebedei (nuvelă
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
August” din București, unde lucrează la sudură și strungărie, calificându-se apoi în meseria de strungar în fier. În 1953 se înscrie la Facultatea de Filosofie, "măsluind actele", după cum mărturisește în "Confesiuni violente", fiind dat însă afară după șase luni. Lecturile sale din Friedrich Nietzsche și Arthur Schopenhauer îl fac, de altfel, să devină suspect pentru decanul Athanase Joja. La intervențiile tatălui său, este înscris din nou la Filosofie, dar, îmbolnăvindu-se de reumatism poliarticular acut, a fost silit să-și
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
în revista "Viața studențească" (nr. 5, din mai 1957), cu schița "Doamna din vis". În perioada 1958-1960, Nicolae Breban rămâne, prin excelență, un autodidact, instruindu-se, mai mult, în afara mediului universitar al acelei epoci. „Acei ani au fost ani de lectură”, declara scriitorul în "Confesiuni violente". „Eram mult mai liber decât colegii mei de generație, care erau înregimentați în acele abatoare care se chemau universitățile staliniste”. Frecventează un timp cenaclul de pe lângă revista"Tânărul scriitor", condus de Florin Mugur. Decisivă pentru formația
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
să poarte favoriți, pantaloni scurți, pardesiu lung, pălărie de pâslă și să fumeze pipă. Este interesat de futuriștii italieni, apoi de ""Școala de Metafizică"" a lui Giorgio De Chirico, care îi va influența considerabil evoluția artistică, mai cu seamă că lecturile pasionate din Freud treziseră vocația pentru manifestările inconștientului în artă. În anul 1926 se duce la Paris, unde vine în contact cu ambianța intelectuală a capitalei Franței, în acel timp în plină efeverscență suprarealistă, și face cunoștință cu André Breton
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
al modernității. Filosoful german Jürgen Habermas este un puternic apărător al acestei teze. Ceea ce ridică o nouă problemă: este secolul XX o perioadă compactă, sau trebuie divizat în alte două epoci distincte? Filosofii postmoderni sunt adesea catalogați drept fiind o lectură dificilă, iar teoria critică a fost adesea ridiculizată pentru sintaxa ei înțepenită și încercările de a combina tonul polemic cu un vast arsenal de termeni nou inventați. Totuși, acuzații similare fuseseră formulate și la adresa operelor din epocile precedente, de la idealismul
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
Chendi: "Ștefan Petică, "în „Freamătul”, Bârlad, II, nr. 1-3, 1912, p.50, apud Ștefan Petică, "Scrieri", Ed. Minerva, București, p. 197: „citise multă literatură mai nouă, franceză și italiană și m-a uimit cât de bine cunoștea pe tinerii germani.” Lectura din marii autori europeni îi rafinează gustul și-l îndreaptă spre literatura de factură simbolistă. - 1899 - propune revistei pariziene „Mercure de France” colaborarea cu o rubrică permanentă despre literatura română, propunere acceptată în aprilie 1900; - 1900 - colaborator la „Literatură și
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
PETCU 2012: Marian Petcu, "Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică", Editura Polirom, Iași, 2012 PETROVICI: I., Petrovici, "Fulgurații filosofice și literare", Editura Biblioteca pentru toți, nr. 1543-1546, Ateliere grafice, Socec & Co., pp. 309-310. PILLAT 1999: Cornelia Pillat, "Voluptatea lecturii, "în „România literară”, nr. 35, 1999 PIRU 1981: Alexandru Piru," Istoria literaturii române de la început pînă azi", (Cap. „Simboliștii. Ștefan Petică”), Editura Univers, București, 1981. PIRU 1994: Alexandru Piru," Istoria literaturii române", în Grai și suflet - Cultura Națională, 1994, pp.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Leipzig. Bach avea sarcina, pe de o parte, de a preda muzica elevilor de la școala de canto, pe de altă parte, să furnizeze compoziții muzicale celor două biserici principale din Leipzig, compunând câte o cantată în fiecare săptămână, inspirate din lecturile biblice duminicale. Pentru zilele festive, Bach a compus cantate și oratorii de o deosebită frumusețe, ca Patimile după Matei pentru Vinerea patimilor, Magnificat pentru Crăciun ș.a. Multe dintre operele acestei perioade sunt fructul colaborării cu "Collegium Musicum" din Leipzig sau
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
în 1992 de arhitectul Jean-Jacques Morisseau, pe locul unei foste școli de călărie (de unde, de altfel, îi vine și numele). Zidurile exterioare s-au păstrat, putându-se astfel observa arhitectura militară a secolului al XIX-lea. Adăpostește o sală de lectură de 400 de locuri, 8 săli de conferințe, un centru de expoziții. A fost proiectată de Aurelio Gafletti în 1992 și oferă o colecție importantă de carți, CD-uri, reviste ce pot fi consultate atât în sala de lectură cât
Chambéry () [Corola-website/Science/297713_a_299042]
-
de lectură de 400 de locuri, 8 săli de conferințe, un centru de expoziții. A fost proiectată de Aurelio Gafletti în 1992 și oferă o colecție importantă de carți, CD-uri, reviste ce pot fi consultate atât în sala de lectură cât și în birouri special amenajate.
Chambéry () [Corola-website/Science/297713_a_299042]
-
Alexandru Ioan Cuza, la Döbling. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. După aceasta, Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872, când a urmat două semestre consecutive. În schimb, setea lui de lectură era nepotolită. Frecventa, cu mult interes, biblioteca Universității. Îl preocupau și unele probleme cu care avea să iasă în publicistică. Sosit incognito la Viena, Iacob Negruzzi îi comunică lui Eminescu impresia puternică provocată de poet în sânul societății "Junimea" din
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
au avut dispute în ceea ce privește această problemă. În 1927 a fost pentru un timp lider al mișcării pan-europene, creată internațional de Graf Coudenhove-Kalergi. Ca doctor "honoris causa" al Universității din Genova, și-a deschis cursurile de la Universitatea din Paris cu lectură publică despre politica Levantistă (1927) și, în timpul anului 1928, a fost din nou invitat să țină prelegeri în Spania, Suedia și Norvegia. Lucrările publicate în acea perioadă cuprind eseurile politice " Evoluția ideii de libertate", noi studii istorice și variante tipărite
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Mai târziu își va exprima ironic dezgustul pentru mediul avocățesc în scurta povestire "Noul avocat", în care calul lui Alexandru cel Mare, Bucefal, transportat într-o lume modernă, lipsită de eroi și aventuri, se vede nevoit să se adâncească în lectura textelor legale. Pentru Kafka, studiile de drept au constat în faptul că se « hrănea spiritual pur și simplu, în cele câteva luni de dinaintea examenelor și sub cea mai formidabilă încordare a nervilor, din rumegușul care mai fusese mestecat de mii
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
prelegerile intitulate " Întrebări fundamentale despre psihologia descriptivă" ale lui Anton Marty. În primăvara și vara anului 1903, studiază intens literatura, filologia și gramatica germană. Împreună cu Hugo Bergmann, student acum la chimie, Kafka devine membru al unei organizații universitare numite " Sala lecturilor și a dezbaterilor pentru studenții germani din Praga" ("Lese- und Redehalle der deutschen Studenten in Prag") al cărei scop este revigorarea culturii germane. Deși naționalistă și chiar nuanțat antisemită, "Die Halle", cum mai era numită colocvial, îi atrage atenția scriitorului
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]