27,128 matches
-
și "Prometeu" sau amintiri din viața prietenului Ițhak Löwy, adunate sub titlul "Despre teatrul evreiesc" ("Vom jüdischen Theater"), apar în paginile acestor caiete. Efuziunea culturală a lui Kafka se manifestă nu doar în scris: celor opt caiete li se adaugă lecturi ample ale operei lui Schopenhauer și un studiu intens al limbii ebraice<ref name="Engel/Auerochs, p.20">Engel/Auerochs, p.20</ref>. Multe din povestirile scrise în timpul războiului, pe fondul dezintegrării Imperiului Austro-Ungar, au fost incluse în două colecții
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Boemiei, unde Ottla administrează o mică moșie a cumnatului ei. Kafka trăiește acolo între septembrie 1917 și aprilie 1918, scriind în special aforisme ce vor fi adunate mai târziu de Max Brod sub titlul "Die Zürauer Aphorismen" ("Aforismele de la Zürau"). Lecturile sale din această perioadă sunt dominate de Kierkegaard ("Sau-sau", "Frică și cutremur") și Tolstoi ("Jurnal"). După șase luni de concediu medical, Kafka se întoarce la serviciu în mai 1918. Sănătatea lui este din nou dezechilibrată de gripa spaniolă, din cauza
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
defectuoasă sunt evidente în acest roman. În capitolul " Primul interogatoriu", judecătorul îl confundă pe Josef K. cu un zugrav, iar în capitolul " În sala goală", protagonistul descoperă stupefiat că juriștii nu se îndeletnicesc cu studiul unor documente legale, ci cu lectura unui roman pornografic intitulat " Torturile pe care Grete le-a îndurat de la soțul ei Hans". Walter Sokel a identificat teme marxiste în nuvela "Metamorfoza", afirmând că Gregor Samsa se simțea alienat din cauza slujbei istovitoare, încă înainte de a se înstrăina literalmente
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Phaistos este "ștanțat" cu un tipar mobil și nu zgâriat cu un calamos în chipul semnelor cuneiforme, el reprezintă una din cele mai vechi "tipărituri" cunoscute până azi. Încercări dintre cele mai fanteziste au fost făcute pentru a propune o lectură a textului său, pe diverse baze, în diferite limbi vechi, de la indo-europene la anatoliene pre-hitite, nord-semitice, etc. Ceea ce este remarcabil din punctul de vedere al datelor reale (și nu al interpretărilor), este faptul că un număr de grupări de glife
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
su] și [te]. Iar cu toate trei se poate astfel scrie cuvântul ku-su-te, sau cel fonetic echivalent, grecesc, românesc, ori al oricărei alte limbi. După contextul dat, sensul aceluiași cuvânt rostit poate fi desigur foarte diferit. Singura condiție a biunivocității lecturii pentru cititor și pentru scrib este ca aceștia să se refere la aceeași limbă. Principiul acrofonic, înrudit cu cel al rebusului, este universal, deoarece el poate astfel nota orice limbă. Totuși, spre deosebire de "rebusuri ", el trebuie pus la lucru numai într-
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
nota doar consoanele și care nu poseda încă un sistem de puncte diacritice care să diferențieze literele izomorfe, și deoarece existau tradiții diferite ale recitării, pe măsură ce persoane care nu vorbeau limba arabă se converteau la islam, exista o neînțelegere privind lectura exactă a anumitor versete. Până la urmă s-au dezvoltat forme de scriere care folosesc "puncte" pentru a indica vocalele. Sute de ani dupa Uthman, cărturarii musulmani au încercat să determine aplicarea punctelor și citirea corectă în textul nevocalizat al lui
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
notat într-un ductus [[consoană|consonantic]], defectiv, în care același semn grafic reprezenta mai multe [[consoană|consoane]], iar [[vocală|vocalele]] scurte nu erau marcate. De exemplu, sunetelor b, t, t, n, y le corespundea grafic un singur semn, ceea ce îngreuna lectura și chiar înțelegerea textului. De aceea, ’Abu-l-’Aswad ad-Du‘ali (m. [[688]]) a introdus un sistem constituit din puncte colorate, prin care se indicau [[vocală|vocalele]] scurte. Către anul [[700]], califul ’umayyad ‘Abdu-l-Malik, sub influența guvernatorului al-Hallağ bin Yūsuf poruncește
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
Dikanka". 1834: În numărul pe februarie al "Gazetei Ministerului învățământului" se tipărește articolul lui Gogol, "Planul de predare a istoriei universale". La 27 februarie, cenzura interzice tipărirea povestirii "Banduristul sângeros", prevăzută a apărea în revista "Biblioteka dlea citenia" ("Biblioteca pentru lectură"). 1835: În ianuarie apare volumul "Arabescuri", care, pe lângă nuvelele "Nevski Prospekt", "Portretul", "Însemnările unui nebun", conține și 13 articole axate pe probleme de literatură, estetică, arhitectură, artă, istorie etc. În martie apare "Mirgorod". Ambele volume sânt întâmpinate de Vissarion Belinski
Nikolai Gogol () [Corola-website/Science/298259_a_299588]
-
Eminescu, Alexandru Vlahuță, Alexandru Odobescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea. A fost dascăl la școala normală de învățători și la școala normală de fete “Elena Doamna” din București. Primele poezii originale le-a citit în ședințele “Societății de bibliotecă” devenită “Societatea de lectură a elevilor români din Gimnasiul din Baia Mare”, al cărei membru și bibliotecar a devenit în 1871. În anul 1873 a debutat la Pesta în revista "Familia", condusă de Iosif Vulcan. În anul 1894 a debutat editorial cu "Isprăvile lui Păcală
Petre Dulfu () [Corola-website/Science/298274_a_299603]
-
influența lui Stéphane Mallarmé - predomină măestria formală și mai puțin sensul inspirației artistice, folosind alegoria în exprimarea conflictului permanent dintre intelect și simțământ. Valéry dezvoltă teoria semnificației multiple a poeziei: ""Versurile mele au sensul care li se dă în momentul lecturii. Ar fi o mare greșală - care ar contrazice esența poeziei - să se afirme că fiecare poezie corespunde unei anumite intenții reale și unice a autorului"" [[Categorie:Nașteri în 1871]] [[Categorie:Decese în 1945]] [[Categorie:Poeți francezi]] [[Categorie:Scriitori francezi]] [[Categorie
Paul Valéry () [Corola-website/Science/298297_a_299626]
-
Liceului de băieți "Bogdan Petriceicu Hașdeu" din Chișinău. A fost soția lui Eusebiu Cămilar. Și-au început cariera că medici psihiatri Ia Spitalul Socola, lucrând cu profesorul C. I. Parhon. De mic copil, fiica lor avea o adevarată pasiune pentru lectură, citea zi și noapte din bibliotecă părinților și din bibliotecă școlii. A urmat liceul la Chișinău, pasionând-o chiar de la inceput limba română și istoria, iar, mai tarziu, filosofia. Acum se afirma și pasiunea să pentru literatură. În toamna aceluiași
Magda Isanos () [Corola-website/Science/298328_a_299657]
-
(n. 6 aprilie 1826, Paris - d. 18 aprilie 1898, Paris) a fost un pictor, gravor și desenator francez, unul din cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului în pictură. Tematica vastei sale opere și-o alegea din lecturile clasice. Tehnica sa se caracteriza printr-o factură suavă, care reda în mod magistral lumea onirică și plină de simboluri. Împreună cu Odilon Redon, Edward Burne-Jones și Arnold Böcklin are aceeași năzuință: să ajungă, cu ajutorul picturii, la ceea ce este invizibil, la
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
mic comerț în Bondy, cartier periferic al Parisului. Malraux se înscrie la Școala de Limbi orientale și frecventează cercurile artistice ale capitalei, abandonează însă studiile la vârsta de 17 ani și lucrează într-o librărie pentru o editură. Printr-o lectură bogată, își completează cultura, frecventând și cursurile libere de la muzeul "Guimet" și școala de pe lângă muzeul "Louvre". Primele sale cronici literare sau artistice apar începând cu anul 1921, an în care se căsătorește cu Clara Goldschmidt, provenind dintr-o bogată familie
André Malraux () [Corola-website/Science/298386_a_299715]
-
În urma unui recensământ, în 1869 orașul Siret numără 6.484 de locuitori, dintre care 30% români, 28% evrei, 25% germani și 16% ucraineni. Este menționată existența „Clubului Român” (1870) care avea o secție literară, una muzicală și o sală de lectură. În 1871, Societatea muzeului din Siret realizează prima colecție arheologică din Bucovina. Această colecție a fost donata Muzeului Țării de la Cernăuți. În 1876 este dată în folosință clădirea școlii din Siret. Și în momentul de față în această clădire își
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
2014, se estima că în ultimii cinci ani au dispărut două treimi din edituri și numărul angajaților din industria cărții s-a redus cu aproape 50%. În anul 2013, din cele 1.420 edituri care au rezistat recesiunii economice, crizei lecturii și intervenției haotice a statului în domeniu, 898 (63,2%) n-au produs mai mult de 10 titluri și doar 45 de case și grupuri editoriale au trecut de 100 de apariții.
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
replică magistrală de la însăși eroina ei, Maitreyi (în carte, Amrita), după 42 de ani. Romanul-răspuns, "It Does Not Die" ("Dragostea nu moare"), scris mai întâi în bengali, a fost tradus și publicat în limba engleză în 1976. Ne cufundăm, în timpul lecturii, în peisajul și în mentalitatea indiană, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor și simbolurilor. Coloana vertebrală a cărții de față este însă relatarea cu autenticitate și cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: înfiriparea sentimentului de dragoste
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
al limbii germane, a studiat în original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, și mai ales pe Friedrich Nietzsche. Încă din tinerețe a arătat înclinație spre agnosticism, apărându-i evidentă "incoveniența existenței". În timpul studenției a fost în mod deosebit influențat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages și Martin Heidegger, precum și de filozoful rus Lev Șestov, care situase "întâmplarea" în centrul sistemului său de gândire. În 1933 obține o bursă, care îi permite să continue studiile de filozofie la Berlin, unde intră
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
originar, sensul tragic al istoriei, sfârșitul civilizației, amenințarea Răului, refuzul consolidării prin credință, obsesia absolutului, viața ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un gânditor pasionat de istorie, pe care o cunoaștea bine din vastele sale lecturi și mai ales din autorii și memorialiștii perioadelor de decadență, de unde reflecțiile marcat gnostice și antimoderniste, oarecum în linia spengleriană, asupra destinului omului și civilizației. Atâta vreme cât a păstrat legătura cu originile și nu s-a înstrăinat de sine, omul a
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
interpretat, la Ateneu, cu verva-i recunoscută, unele dintre " Momentele" sale, încredințate publicului mai ales în cotidianul "Universul" (27 septembrie 1899). În seria conferințelor științifice și culturale (care aveau loc, de regulă, joia și duminica seara), Caragiale era programat cu "„lecturi literare”", la 9 ianuarie 1900, presa bucureșteană înregistrând cu entuziasm evenimentul: Dintre intervențiile sale a răzbătut ceva din farmecul deosebit al acestui geniu al cuvântului (scris și vorbit): Caragiale a fost și director al Teatrului Național din București. Titu Maiorescu
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
din sufletul lui Caragiale și să fie iscălit numele Caragiale. Atât ne trebuie și învingerea noastră e sigură.”" În acest timp, la Brașov, Andrei Bârseanu a introdus opera lui Caragiale în activitatea didactică și în manifestările anuale ale Societății de lectură a studenților. Printre militanții societăților culturale românești din Transilvania care l-au cunoscut pe Caragiale, s-au aflat și Valeriu Braniște, George Moroianu și Zaharia Bârsan, ultimul scriind chiar și un articol consacrat lui Caragiale la împlinirea a 25 de
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
care vizează uciderea lui. 1767 - Se întoarce în Franța, sub un nume fals. Oficial, nu i se permite intrarea în regat decât în anul 1770, după intervenția unor prieteni pe langă Rege. 1771 - Întors la Paris, Rousseau începe să organizeze lecturi private ale "Confesiunilor". Scandalizata, Madam d'Epinay intervine, cu succes, la poliție, ca lecturile respective să fie interzise. 1772 - Scrie "Considerații despre guvernarea Poloniei". 1776 - Starea sănătății lui se înrăutățește continuu, iar relațiile cu prietenii sunt afectate. Începe să scrie
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
nu i se permite intrarea în regat decât în anul 1770, după intervenția unor prieteni pe langă Rege. 1771 - Întors la Paris, Rousseau începe să organizeze lecturi private ale "Confesiunilor". Scandalizata, Madam d'Epinay intervine, cu succes, la poliție, ca lecturile respective să fie interzise. 1772 - Scrie "Considerații despre guvernarea Poloniei". 1776 - Starea sănătății lui se înrăutățește continuu, iar relațiile cu prietenii sunt afectate. Începe să scrie texte obsesive, prin care îi acuză pe alții și se justifică pe șine: "Rousseau
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
în Anglia. Unii dintre prietenii mei sunt cuprinși de frică, iar alții de muzicalitate. Am auzit de persoane bântuite de «Nevermore»”. Datorită popularității, Poe a fost invitat să recite „Corbul” în cadrul adunărilor sociale publice și private. Într-un salon de lectură, un invitat a spus: „a-l auzi [pe Poe] rostind Corbul... este un eveniment unic”. Unii care l-au văzut au descris astfel acel eveniment: „Făcea lumina lămpilor atât de mică încât camera era aproape întunecată, apoi, stând în mijlocul apartamentului
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
angajat într-o fabrică. Și-a pierdut slujba după ce a strâns bani pentru familiile victimelor , după care s-a angajat ca reparator de echipamente miniere la o mină de lângă Rutcenkovo, unde a contribuit la distribuirea copiilor ziarului "Pravda", organizând și lecturi în public. Ulterior, el a afirmat că s-a gândit să emigreze în Statele Unite pentru un salariu mai bun. Când a izbucnit Primul Război Mondial în 1914, Hrușciov a fost scutit de înrolare, întrucât era muncitor metalurgic calificat. Angajat într-
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
lui J.U. Niemcewicz înainte de a-i învăța să citească. Un unchi al tatălui slujise regelui Stanisław August, iar Kazimierz, fratele scriitorului, cade, la 1871, în războiul franco-prusian. Sienkiewicz nu a fost prea silitor la învățătură. Îl atrăgeau mai mult lecturile și portretele cavalerilor în armuri, care împodobeau o biserică în stil gotic de pe strada Świętojańska din Varșovia, pe care trecea zilnic spre gimnaziu. În anul 1865 părăsește școala, fără să-și susțină examenul de maturitate. O va face un an
Henryk Sienkiewicz () [Corola-website/Science/298185_a_299514]