26,783 matches
-
forma în care era prezentat acesta. El oferea extrapolări referitor la schimbările de atitudine ale lui Iorga față de diferite probleme, cum ar fi chestiunea evreiască, Maniu, diversele sale lucrări despre Mihai Viteazul, relațiile sale personale etc. etc. Cernăianu punea la îndoială pînă și patriotismul lui Iorga. Argumentul său se baza pe declarația făcută de Iorga la Atena, unde cutezase să menționeze originile sale grecești în fața unui public grecesc. Erau exprimate dubii și în privința loialității lui Iorga față de rege și dinastie. Erau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
una singură. Criza îl va aduce curînd pe Hitler la putere. În cazul nostru, ea va duce la prăbușirea zorzoanelor parlamentare pe tot cuprinsul "Pămîntului nimănui al Europei", cu excepția Cehoslovaciei, unde instituțiile democrate aveau temelii sănătoase. Depresiunea a sădit sîmburele îndoielii chiar în solidele democrații parlamentare, cum ar fi Franța. Iorga îl cita pe A. Tardieu, care scotea în evidență deteriorarea democrației parlamentare. Iată ce scria Iorga: "Nu un nenorocit ca mine, care luptă aici pentru aceste idei (democrate) și este
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
monografii a lui Dománovszky, Geschichte Ungarns (München-Leipzig, 1923), apărută la Paris în numărul pe ianuarie-martie 1936 al publicației "Revue Historique Sud-Est Européenne". Dománovszky a declanșat o polemică erudită cu Iorga în privința istoriei ungurilor, românilor și a Transilvaniei. El punea la îndoială și critica abordarea de către Iorga a cercetării istorice pe parcursul a peste 350 de pagini. Cartea lui Dománovszky a fost pusă gratuit la dispoziția oricărui străin care o solicita. Iorga a sesizat imediat că Dománovszky și Antál Bella, "așa-zișii istorici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al XI-lea, venind dinspre cîmpiile din răsărit. Un conducător (domnitor sau căpetenie) român (latin) a opus, conform acestei cronici, o rezistență îndîrjită atunci cînd triburile maghiare au încercat să invadeze Bihorul și Transilvania. Cei din Ungaria care pun la îndoială autenticitatea cronicarului anonim îl consideră drept un cronicar medieval tipic, care relatează povești aidoma atîtor alți cronicari din Evul Mediu. Unii consideră că acest anonim îi confundă pe urmașii lui Menumorut cu bulgarii, iar alții îl compară cu Nestor, cronicarul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai vrut să o susțină. Acestea nu duceau lipsă de mijloace, ci mai curînd de hotărîre și convingeri și asta tot mai mult, o dată cu trecerea lunilor. Toate acestea se adăugau fisurilor apărute în cadrul Sistemului de la Versailles, accentuate de Depresiune. Aceste îndoieli tot mai mari erau încurajate de agresiunea energică a naziștilor și a fasciștilor italieni (ca și a celor japonezi) și de politica dezastruoasă a "concilierii". Vremurile acestea nefericite vor servi drept ultima picătură a ultimilor ani ai vieții lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
goga-cuziști? Goga fusese apropiat de Antonescu și văduva lui, doamna Veturia Goga, era nu numai atunci, dar a continuat să fie și după prăbușirea statului legionar "marea doamnă" a regimului, cea care s-a străduit să-i risipească lui Hitler îndoielile provocate de trecutul francofil și anglofil al lui Antonescu. Deși goga-cuziștii vor juca ulterior un rol decisiv în regimul Antonescu, la momentul respectiv acestuia îi era imposibil să-i dea Legiunii peste nas. Nu putea deocamdată nici să apeleze la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
partizanatul său pentru democrație din primul deceniu al perioadei interbelice era sincer, el nu considera democrația de tip occidental din România ca un rezultat al unui proces organic. Anomaliile din politica românească nu au făcut decît să-i întărească ulterior îndoielile. Frustrările lui sînt un memento al faptului că, din toate poverile pe care un democrat moderat (sau chiar o ființă umană cu bun simț) le suportă într-o țară săracă din lumea a treia cum era pe atunci România -, speranțele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trăsăturile și experiențele comune din istoria altor națiuni. După analizarea lor riguroasă, istoricul trebuie să comenteze rolul și relevanța lor asupra problemei aflate în discuție. Putem astfel explica și umple golul datorat lipsei documentației. Metoda aceasta l-a ajutat fără îndoială pe Iorga să explice cei 1.000 de ani din istoria poporului român pentru care nu exista o documentație solidă. Iorga avea un simțămînt, un instinct pentru istorie și o intuiție în reconstituirea situațiilor istorice. Această trăsătură este greu de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu o bogăție de referințe. Mult mai tîrziu, mulți profesori de filosofie de la București (ca Vasile Ghețu) își aminteau de aceste conferințe cu o admirație plină de emoție. Firește, nimic nu putea fi mai străin de gîndirea lui Iorga decît îndoiala metodică a lui Descartes. Instituția universitară bucureșteană considera că prin seria aceasta de conferințe, Iorga îi atrăgea atenția lui Titu Maiorescu că istoria filosofiei nu era terenul său de vînătoare privat (chasse réservée). Șeicaru, op. cit., p. 20 89 O viață
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Neamul românesc", 3 martie 1937 128 C. A. MacCartney, October Fifteenth, vol. 1, p. 346 129 Iorga, Pentru Italia și ce ne leagă cu Italia, București, 1935 130 Într-un editorial, "Neamul românesc", din 14 februarie 1934), Iorga își exprima îndoielile în privința pactului balcanic: "Ghazi" (Atatürk) nu era omul care să apere Timișoara și Oradea de unguri și să deplîngă absența Bulgariei 131 "Neamul românesc", 12 și 22 iunie 1934 132 Memorii, vol. VII, p. 41 133 Ambasadorul francez în România
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
septembrie 1940 23 "Porunca vremii", 3 septembrie 1937 și 15 și 18 septembrie 1940 24 "Neamul românesc", 29 septembrie 1940 25 "Neamul românesc", 2 octombrie 1940 26 Toate "Echipele Morții" erau numerotate; autorul nu ar putea spune fără urmă de îndoială care era numărul Echipei Morții a lui Boeru. Diverse alte surse prezintă diferențe ușoare în privința numelor membrilor Echipei Morții a lui Boeru Autorul s-a decis să accepte numele obținute de la Traian Boeru și de la alți legionari. Numărul legionarilor variază
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la un post de radio austriac primele știri despre revolta din România Împotriva dictaturii nepotiste a lui Nicolae Ceaușescu. Un cutremur politic fărâma topografia Înghețată a Europei postbelice. O eră se sfârșea și o nouă Europă se năștea. Nu Încăpea Îndoială. Dar, odată cu apusul vechii ordini, multe dintre vechile premise urmau să fie puse sub semnul Întrebării. Ceea ce păruse cândva permanent și oarecum inevitabil urma să capete un aer trecător. Războiul Rece, schisma dintre Est și Vest, Întrecerea dintre „comunism” și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un număr enorm de denunțuri. Cele mai multe nici măcar nu urmăreau favoruri sau un câștig material. și sub stăpânirea sovietică (mai ales În estul Poloniei, Între 1939 și 1941), Încurajarea informatorilor În stil iacobin și obiceiul revoluționar (francez) de a pune la Îndoială loialitatea altora au Înflorit nestingherite. Pe scurt, toată lumea se temea de toată lumea - și pe bună dreptate. Pe fondul unei suspiciuni generale, oamenii se grăbeau să-i denunțe pe ceilalți pentru presupuse abateri sau avantaje ilicite. Autoritățile nu ofereau protecție; cei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Reglarea de conturi, vărsarea de sânge, răzbunarea și calculul politic au jucat un rol crucial În toate procesele și epurările postbelice. Să reținem acest lucru când ne Îndreptăm atenția asupra represaliilor postbelice oficiale din Europa Centrală și de Est. Fără Îndoială că, din punctul de vedere al lui Stalin și al autorităților de ocupație sovietice din teritoriile controlate de Armata Roșie, pedepsirea colaboraționiștilor, a fasciștilor și nemților reprezenta În primul rând un mod de a curăța peisajul social și politic local
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adevărați criminali de război - Îndeosebi activiștii din regimurile progermane ale lui Döme Sztójay și Ferenc Szálasi din 1944. Procentul fasciștilor și al colaboraționiștilor condamnați În Ungaria nu l-a depășit pe cel din Belgia sau Olanda postbelică - deși nu Încape Îndoială că ei săvârșiseră crime grave, executând cu entuziasm (și chiar anticipând) programul german de expediere În lagăre a sute de mii de evrei maghiari. Abia ulterior, autoritățile maghiare au inclus delictele de „sabotaj” și „conspirație”, cu scopul evident de a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sa cuvântare oficială În fața parlamentului RFG, la 20 septembrie 1949, despre denazificare și moștenirea nazistă: „Guvernul Republicii Federale, convins că mulți au ispășit lăuntric o vină care nu era prea mare, este hotărât, pe cât posibil, să lase deoparte trecutul”. Fără Îndoială că mulți germani aprobau din toată inima această declarație. Dacă denazificarea a eșuat este pentru că, din motive politice, nemții se „denazificaseră” spontan la 8 mai 1945. și nu erau singurii. În Italia, cotidianul noului Partid Creștin-Democrat a lansat În ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
orientat din ce În ce mai mult către creștin-democrați, considerându-i o stavilă În fața stângii „marxiste”. În al doilea rând, din motive similare, partidele creștin-democrate aveau votul feminin: În 1952, două treimi din catolice practicante din Franța au votat pentru MRP. Autorul era, fără Îndoială, influent; Însă partidele creștin-democrate au atras femeile pur și simplu prin platforma lor electorală. În contrast cu tenta insurecțională de care discursul socialist sau comunist nu putea scăpa, chiar și În versiunea sa temperată, creștin-democrații (Maurice Schumann și Georges Bidault În Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-și făcea astfel de iluzii și explica de ce, Într-o scrisoare adresată colegului său laburist Fenner Brockway: „Unii șmembri ai Partidului Laburistț credeau că trebuie să ne concentrăm eforturile pe clădirea unei A Treia Forțe În Europa. Foarte drăguț, fără Îndoială. Dar la vremea aceea ne lipsea o bază materială sau spirituală. Europa - sau ce mai rămăsese din ea - nu era În stare să reziste de una singură Rusiei. O putere mondială nu putea fi oprită decât de altă putere mondială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cortina de Fier”. Ernest Bevin abandonase orice speranță de a se ajunge la un acord În privința Germaniei Încă dinainte de a sosi la Moscova, dar pentru Marshall și Bidault acesta a fost momentul decisiv. Ca și pentru Stalin și Molotov, fără Îndoială. Până la următoarea Întâlnire a celor patru miniștri de Externe (27 iunie - 2 iulie, la Paris), când s-a discutat noul și spectaculosul Plan Marshall, americanii și britanicii conveniseră deja, la 23 mai, să includă reprezentanți germani În Consiliul Economic al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
americană, ce rod oase capitaliste și amușină capitalul străin”. E grăitor faptul că atacurile asupra lui Tito și a discipolilor săi au coincis cu apogeul cultului stalinist al personalității, cu epurările și procesele exemplare din anii următori. Fiindcă nu Încape Îndoială că Stalin vedea Într-adevăr În Tito o amenințare și un obstacol, temându-se de influența-i corozivă asupra loialității și obedienței altor partide și regimuri comuniste. Kominformul bătea monedă, În ziarele și publicațiile sale, pe „ascuțirea luptei de clasă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
forțe umane și materiale nemaivăzută pe timp de pace. Generalul Eisenhower s-a Întors În Europa În calitate de comandant suprem al Forțelor Aliate, iar În Franța și Belgia au apărut state-majore și birouri administrative ale NATO. Pactul Nord-Atlantic era acum, fără Îndoială, o alianță. Sarcina sa principală era ceea ce strategii militari numesc „apărarea ofensivă” a Europei, și anume confruntarea cu Armata Roșie În centrul Germaniei. Consiliul NATO Întrunit la Lisabona În februarie 1952 a decis că, pentru a Îndeplini acest rol, alianța
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
când Stalin cerea și accepta ajutor de la oricine, se va traduce În vremuri mai bune după victorie. În realitate, s-a Întâmplat exact contrariul. Încă Înainte de Încheierea războiului, Stalin exila, cum am văzut, națiuni Întregi spre est și avea, fără Îndoială, planuri similare pentru evrei. Pe pământ sovietic, ca și În Europa Centrală, deși evreii au fost cei mai afectați, era mai ușor și mai firesc ca aceiași evrei să fie Învinovățiți pentru suferința tuturor celorlalți. Făcând apel În timpul războiului la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
teză jdanovistă a celor „două culturi”. Între timp, pe fondul intervenției flagrante, dar reușite a Statelor Unite În favoarea creștin-democraților la alegerile din 1948, planul postbelic al lui Togliatti de a acționa prin instituțiile democrației liberale Începea să pară naiv. Chiar dacă avea Îndoieli, singura lui opțiune era să exercite un control mai riguros și să impună norme staliniste. Acest lucru a stârnit protestul public al unor intelectuali din partid, liberi până atunci să distingă Între autoritatea politică a partidului - pe care nu o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
La urma urmei, acuzațiile sunt, la prima vedere, cât se poate de plauzibile”. Intelectualii francezi care vizitau blocul sovietic se extaziau mai mult decât oricine dinaintea comunismului În construcție. Suprarealistul Paul Éluard se adresa În 1948 unui public bucureștean (fără Îndoială perplex): „Vin dintr-o țară În care nimeni nu mai râde, nimeni nu mai cântă. Franța e În umbră. Voi, Însă, ați descoperit strălucirea Fericirii”. Același Éluard, un an mai târziu, În Ungaria ocupată de sovietici: „Nu trebuie decât să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Kursk și Stalingrad. Simone de Beauvoir nota În memoriile ei, generalizând ca de obicei: „Prietenia noastră față de URSS era fără rezerve; sacrificiile poporului rus dovediseră că țara avea lideri de nădejde”. Victoria de la Stalingrad, după cum observa Edgar Morin, măturase toate Îndoielile, toate obiecțiile. Să nu uităm că Parisul fusese eliberat de Aliații vestici, Înregistrați de aceea negativ În memoria locală. Dar rusofilia intelectuală nu se limita la atât. E important să ne amintim ce se petrecea cu doar câțiva kilometri mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]