27,148 matches
-
revizuite. Cel de-al doilea tiraj poartă numele de emisiunea poștală „București II - Culori schimbate”. In imaginea alaturata o fantastica varietate de tipar pe 5 bani verde: ROMANKA cu K intors. Mărcile poștale false sunt mărci poștale contrafăcute, în dauna poștei sau a filateliștilor. La aproape toate emisiunile poștale ale mărcilor românești se cunosc falsuri totale sau parțiale, de la emisiunile „Cap de bour” până la „Ferdinand” din anul 1920, excepție făcând emisiunile „Îngerii” (1906), „25 de ani de regat” (1906), „40 de
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
apar în propoziții analizabile, de exemplu Ia să vedem!". Într-o astfel de poziție pot apărea și interjecțiile de adresare ("măi, mă, fă, bre"), singure sau însoțite de un substantiv la cazul vocativ: Măi Zaharie, nu mai ai tu vreo poștă de cele pe undeva?" (Ion Creangă). După unii lingviști, interjecțiile voliționale folosite independent pot fi considerate propoziții simple constituite numai din predicat. În mod excepțional, există și interjecții părți de propoziție simplă cu subiect și predicat, sau dezvoltată. În principal
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
doar 75 Pfennig. Cea mai valoroasă piesă filatelică românească este „Zimbrulu și Vulturulu”, un ziar tipărit la Iași, în anul 1858, care este francat cu opt mărci de 5 Parale Cap de bour, emisiunea a II-a. În anul 2012, Poșta Română deținea o colecție de peste 15 milioane de mărci poștale românești și străine, precum și alte piese filatelice importante, în valoare de 700 milioane de euro.
Filatelie () [Corola-website/Science/309406_a_310735]
-
premierele și, în scurt timp, devine cunoscut în cercurile oamenilor de teatru. Primele fabule, care vădesc același caracter satiric-demascator, apar în 1787. Începând din 1789, se consacră activității publicistice. Editează, cu mijloace proprii destul de modeste, întâi revista satirică „"Pocita duhov"” (Poșta duhurilor), apoi „"Zritel"” (Spectatorul), care, împreună cu revistele lui N.I. Novikov, combăteau abuzurile autocrației, sistemul iobăgist și militau pentru dreptatea socială și apărarea culturii naționale ruse. În această perioadă, înfricoșată de urmările răscoalei lui Pugaciov (1773 — 1775), care zdruncinase tronul din
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
poate funcționa și că sala de teatru sau de concerte, o bibliotecă, o popicărie, numeroase camere, magazine și birouri ce funcționau la parter, clădirea era o structură impresionantă ce îmbină stilurile celor mai renumite clădiri ale timpului: Cameră de Comerț, Poștă Română, Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC-ul) și clădirea Curții Supreme de Justiție, toate construite în aceeași perioadă. La 11 Iunie 1948 regimul comunist a naționalizat întreaga industrie românească. Fabrică de Bere a fost redenumita Fabrică de Bere Rahova
Palatul Bragadiru () [Corola-website/Science/309478_a_310807]
-
comunist...Convingerile sale politice sufereau de o gravă problemă de conștiință.Trece o perioadă grea lucrând ca muncitor într-o fabrică. În 1960 ajunge în Israel împreună cu soția sa , prozatoarea Mariana Juster și fetița. Își câștigă existența ca funcționar la poștă, la bancă și ca optician independent. În 1966 înființează revista "Lumea Magazin " a cărui redactor șef este , secretar de redacție Sorin Cunea, și colaboratori Arnold Velureanu, Harry Ber (Canada ) Palty, Marius Godeanu, Davis Grebu și alții. Revista a supraviețuit 18
Solo Juster () [Corola-website/Science/310410_a_311739]
-
oră. Traseul este frecvent blocat de alunecări de teren sau lavine de noroi, călătorii fiind nevoiți de a schimba în acest caz mijlocul de transport. Până în prezent tracțiunea trenului de persoane este asigurată de locomotive cu aburi. Numai trenurile de poștă sunt trase de locomotive diesel. Trenul de persoane este compus de obicei din trei vagoane, cu un vagon poștal pentru bagaje. Vagonul de clasa I este comod și are banchete acoperite cu brocart. Din cauza capacității mici de transport a trenului
Calea ferată Darjeeling () [Corola-website/Science/310440_a_311769]
-
la dispoziția publicului cititor cu un preț infim”. A donat un număr mare de manuscrise, documente și monede vechi Academiei Române și Muzeului Național de Antichități. În anul 1891, Elias Șaraga devine primul donator de timbre și formulare postale pentru Muzeul Poștei din București. În anul 1906, a donat și călimara cu cerneală folosită în tipografia lui Asachi pentru tipărirea apelurilor Unirii. De asemenea, a editat un mare număr de medalii comemorative (ocazionate de Aniversarea Academiei Mihăilene, Sfințirea Mitropoliei, Cucerirea Griviței, Aniversarea
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
Buturugeni (în trecut, Prisiceni-Buturugeni și Buturugeni-Prisiceni) este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Buturugeni (reședința), Pădureni, Podu Ilfovățului și Poșta. Comuna se află în nord-estul județului, pe malul drept al Argeșului, la limita cu județul Ilfov. Este străbătută de șoseaua județeană DJ412A, care o leagă spre nord-vest de Grădinari, Ogrezeni și Bolintin-Vale și spre sud de Mihăilești (unde se intersectează
Comuna Buturugeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310495_a_311824]
-
1964 denumirile de "Pădureni", respectiv "Podu Ilfovățului", iar comuna Gâstești a primit și ea denumirea de "Pădurenii". În 1968, comunele au trecut la județul Ilfov, reînființat, comuna Pădurenii fiind atunci desființată și satele ei trecând la comuna Buturugeni, împreună cu satul Poșta din fosta comună Buda, desființată. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Singurul obiectiv din comuna Buturugeni inclus în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monument de interes local, clasificat ca monument
Comuna Buturugeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310495_a_311824]
-
din Valonia la frontiera cu Germania. Guvernul federal păstrează autoritatea asupra chestiunilor comune: justiția, apărarea, poliția federală, energia nucleară, politica monetară, datoria publică, securitatea socială și controlează o parte importantă a finanțelor publice, sistemului de sănătate și a politicii internaționale. Poșta și Societatea de căi ferate sunt companii naționale deținute de stat, care sunt în responsibilitatea guvernului federal. Guvernul federal este responsabil de obligațiile Belgiei în cadrul UE și a OTAN. Comunitățile își exersează autoritatea în cadrul unui teritoriu bine definit de frontiere
Subdiviziunile Belgiei () [Corola-website/Science/305000_a_306329]
-
realizat reformele administrativă, agrară, etc. Teleneștiul devine centru de plasă în județul Orhei. În plasa Telenești intrau 45 sate. În centrul de plasă au fost deschise instituții de importanță județeană, s-a deschis o judecătorie, s-a organizat un oficiu Poștă Telegraf; Telefon. Reforma agrară din Basarabia a fost realizată de către un sistem de dirijare numit „Casa Noastră”. Reforma agrară românească (spre deosebire de cea bolșevică) prevedea recompensare bănească. Prețul de răscumpărare a unei desetine de pământ din moșia Telenești era: teren arabil
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
169 de hectare și 16 căi de comunicare. Târgușorul avea 2 piețe și o grădină publică. El era așezat pe șes și avea 2 lacuri care se numeau "Bujor" și "Potcoava". Din clădirile de administrație în târgușorul erau primăria, poliția, poșta, telegraful, o școală mixtă, un liceu evreiesc, trei școli primare, o biserică ortodoxă și cinci sinagogi. Pe la sfârșitul sec. XIX în orașul Leova activau peste o mie de negustori străini și o colonie germană, care număra 115 nemți. În târgușorul
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
de sate cu o populație de 35.305 persoane, în orașul propriu-zis locuiau 5.820 persoane, dintre care 3.200 erau evrei. În anul 1862, în Otaci deja exista legătură telegrafică, iar în anul 1879 se deschide un punct de poștă. În anul 1895 se finalizează lucrările de instalare a liniilor telefonice. În anul 1893 a fost dată în exploatare linia de cale ferată Moghilău-Ocnița, iar tot atunci a fost deschis și podul peste râul Nistru, Moghilău-Otaci. Între 1918 și 1940
Otaci () [Corola-website/Science/305096_a_306425]
-
ha, ghibrid “Zaibara-14” - 35 ha. În același an gospodăria primește denumirea de Crasnîi Vinogradari (în limba rusă Красный Виноградарь - Viticultorul (Vierul) Roșu). Pe teritoriul satului atunci erau așezate 3 case, construite de nemți, bordee de locuit, o fierărie și o poștă. Din scrisoarea Elenei Isacovna Șapchina, care a lucrat în sovhozul Crasnîi Vinogradari în anii 1937-1948, în calitate de agronom, reiese că suprafața viilor era -70 ha, a livezilor -56 ha, a legumelor - 10 ha, era construit un cămin, o casă pentru opt
Crasnîi Vinogradari, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305119_a_306448]
-
sat (Schot, Bent Vladimir, Unkert Fedor). În perioada de după război (1944-1955) s-a reconstruit și a reînceput cultivarea viței-de-vie (205 ha). S-a construit un nou cămin de 21 locuri, s-a construit căminul cu 2 etaje, magazin, punct medical, poșta, ospătărie, club. Se deschide o linie de prelucrare a strugurilor și a fructelor. Începe o nouă perioadă în dezvoltarea viței-de-vie și a pomiculturii. Creșterea acestor culturi era concentrată mai mult în partea de sud-est și centrală a Moldovei Sovetice. După
Crasnîi Vinogradari, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305119_a_306448]
-
6985 de locuitori, 3479 - parte bărbătească și 3506 - parte femeiască. Unități economice: grădini de zarzavat, gospodărie boierească, cooperativă de consum, două cârciumi, moară de vânt. Infrastructura socială: 3 școli primare, biserică ortodoxă, post de jandarmi, agent sanitar, agent de percepere, poștă rurală, primărie. Date statistice din 1923 pentru satul Cartușa: clădiri - 42; menaje - 47; populație - 593 (284 bărbați și 309 femei), gospodărie boierească, moară de vânt, școală primară mixtă (de băieți și fețe), poștă rurală, primărie în satul Durlești. Structura etnică
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
de jandarmi, agent sanitar, agent de percepere, poștă rurală, primărie. Date statistice din 1923 pentru satul Cartușa: clădiri - 42; menaje - 47; populație - 593 (284 bărbați și 309 femei), gospodărie boierească, moară de vânt, școală primară mixtă (de băieți și fețe), poștă rurală, primărie în satul Durlești. Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004: Avand 9000 de case individuale cu gospodarii Durleștiul are și câteva cartiere cu blocuri de locuit de 3-5 nivele (Cartusa, Gribov, Testemiteanu, ASCHIM). În oraș funcționează
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
biserică, 70 de cai și 392 de vite. La 27 martie 1918 Sfatul Țării votează unirea Basarabiei cu România. În 1923 în Cașunca locuiau 570 de bărbați și 726 de femei, funcționau: o școală primară pentru băieți și fete, primări, poștă rurală, o carieră de piatră, 2 cârciumi. Documentele din 1924 îl menționează ca primar pe Apetrei Timofte, notar - Trifon Gheorghe. În perioadă interbelică în Cașunca activa și o Societate cooperativă, președintele - Stoianov Constantin. La recensământul general din 1930 în Cașuna
Cașunca, Florești () [Corola-website/Science/305116_a_306445]
-
al Basarabiei, scos de sub tipar în 1923 la Chișinău, atestă aici 564 bărbați și 572 de femei, o gospodărie boierească, o bancă populară, o carieră de piatră, o moară de apă, o școală primară mixtă, un post de jandarmi, o poștă rurală, 3 cîrciumi, un sălaș de țigani. Pe atunci în sat era primar Nicolae Procopie, notar - Ștefan Ionescu, preot - Serghei Pereteatcov. Școala parohială cu o clasă înființata pe lîngă biserică din 1903, iar școala laică cu patru clase fusese deschisă
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
județului Orhei - 40 km. Însemnări geografice: regiune de colină. Dealul: Chițcanului, pârâul: Răut. Clădiri: - locuite 350, - nelocuite 14,- menajuri 245. Locuitori: bărbați- 586, femei -616, total- 1202. Însemnări economice: o grădină de zarzavat. Însemnări administrative: școală primară mixtă, biserică ortodoxă, poștă rurală, primărie, trei cîrciumi. Distanța: Chișinău - 80 km, Rogojeni - 30 km, Negureni -1 km."
Chițcanii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305117_a_306446]
-
s-a ridicat din piatră Biserică ”Nașterea Maicii Domnului”. Primul proprietar moldovean locuitor al satului a fost Toader Holban. Însemnări economice: gospodărie boiereasca, cooperativa de consum/1917/ moară de aburi. Însemnări administrative: școală primară mixtă, biserica ortodoxă, post de jandarmi, poștă rurală, primărie. La 2 februarie 1989, de către Consiliul de Miniștri al fostei RSSM, a fost înregistrată biserică pravoslavnica din satul Sadaclia cu hramul fost numit ”Nașterea Maicii Domnului”, ce se prăznuiește la 8 septembrie stil vechi și la 21 septembrie
Sadaclia, Basarabeasca () [Corola-website/Science/305133_a_306462]
-
XX avea 163 de case, 810 suflete, 198 vite mari, 40 cai. În anii sovietici aici s-a aflat sediul colhozului "Zavetî Lenina". Satul dispunea de: școală medie, casă de cultură cu instalație de cinema, centru de deservire socială, brutărie, poștă, magazin, creșă, monument eroilor căzuți în cel deal doilea război mondial. Populație: 2095 locuitori (1974).
Putinești, Florești () [Corola-website/Science/305124_a_306453]
-
ha fiecare, ca urmare a reformei agrare din 1918-1924. În perioada interbelică face parte din plasa Vulcănești. În 1923 erau 280 de clădiri, populația număra 1304 de locuitori (670 bărbați și 634 femei), funcționau: o școală primară mixtă, biserică ortodoxă, poștă rurală, telefon, primărie, post de jandarmi. Dicționar statistica al Basarabiei. p. 160-161. La recensământul din 1930 populația satului a fost de 1721 de locuitori, inclusiv 1696 români, 8 ruși și ucraineni, 17 - bulgari, evrei, găgăuzi. În cel de-al doilea
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
20 aprilie 1920, se arata că în satul Baraboi funcționau 2 școli primare (nr.1 și nr.2) și o școală medie. În Dicționarul Statistic al Basarabiei din 1923 în Baraboi sunt menționate: cooperativa de consum “Furnica”, înființată în 1917, poștă rurală, primări, 3 cîrciume. Prin decretul regal din 7 decembrie 1929 intervin unele modificări în structura administrației publice locale, potrivit cărora localității Baraboi i se retrage statutul de comună și,în calitate de sat, este inclusă în componența comunei Râșcani. recensământul general
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]