KorAP: Find »[drukola/base=îndoială & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1063 1064 1065 ...1072 >

26,783 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

A DOUATC "PARTEA A DOUA" Prosperitatea și neajunsurile ei: 1953-1971tc "Prosperitatea și neajunsurile ei\: 1953‑1971" VIIItc "VIII" Politica de stabilitatetc "Politica de stabilitate" Cei mai mulți vor fi Înțeles, chiar Înainte ca al doilea război mondial să nu lase urmă de Îndoială, că a trecut de mult vremea când țările europene se ciondăneau Între ele pentru dominația mondială. Europa nu mai are ce spera În direcția asta și orice european care tânjește Încă după puterea mondială e sortit deznădejdii sau ridicolului, ca

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
a fost Înlocuită de subiecte noi pe agenda radicală. Chiar și În URSS, fizicianul atomic și disidentul Andrei Saharov a abandonat tema riscului unui dezastru nuclear iminent, Îndreptându-și atenția „dinspre problemele mondiale spre apărarea indivizilor”. Majoritatea occidentalilor erau, fără Îndoială, În favoarea dezarmării nucleare, atunci când subiectul le era adus În discuție: sondajele din 1963 arată că Îndeosebi italienii ar fi Întâmpinat cu bucurie interzicerea tuturor armelor nucleare. Francezii erau mai puțin unanimi, iar nemții și englezii aveau păreri Împărțite, deși peste

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
numeroșilor observatori din ambele tabere, care prevestiseră ce putea fi mai rău. Sub conducerea lui Konrad Adenauer, Germania de Vest navigase În siguranță Între Scylla neonazismului și Charibda neutralității filosovietice și era acum trainic ancorată În alianța vestică, sfidând parcă Îndoielile criticilor din țară și de peste hotare. Instituțiile Germaniei postbelice au fost În mod deliberat concepute pentru a evita riscul unei reeditări a Weimar-ului. Guvernarea era descentralizată: responsibilitatea pentru administrație și asigurarea serviciilor publice a fost transferată către Länder, unitățile regionale

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
visurile și resentimentele celor mici și oropsiți. Din 1956, nuanțele au Început să se Întunece simțitor: filme de război ca The Bridge on the River Kwai (Podul de pe râul Kwai, 1957) sau Dunkirk (1958) aveau conotații subtile de interogație și Îndoială, de parcă Încrederea În sine din anii ’40 Începuse să se fisureze. În 1960, Sink the Bismarck, un film de război turnat după vechile tipare, părea ciudat de anacronic și chiar făcea notă discordantă cu noua stare de spirit. Tonul a

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
fuseseră informate despre intențiile lui Hrușciov. Ca urmare, În câteva săptămâni, zvonurile despre acuzele lui Hrușciov la adresa lui Stalin se răspândiseră peste tot. Efectul a fost euforic. Printre comuniști, condamnarea publică a lui Stalin și a faptelor sale aducea confuzie și Îndoială, dar și o mare ușurare. De-acum Încolo, credeau cei mai mulți, comuniștii nu mai trebuiau să conteste sau să se apere de acuzele teribile ale criticilor lor. Unii dintre membrii și simpatizanții partidelor comuniste occidentale le-au părăsit, Însă convingerile celor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Hrușciov de a-l Înlătura pe Nagy. Când Biroul Politic din Cehoslovacia s-a Întrunit la 2 noiembrie și și-a exprimat dorința de a contribui activ la „păstrarea prin orice mijloace a democrației populare În Ungaria”, sentimentul era, fără Îndoială, sincer și profund 16. Chiar și Tito a recunoscut, În cele din urmă, că pierderea controlului de către partid În Ungaria și colapsul aparatului securității de stat dădeau un exemplu periculos. Liderul iugoslav considerase inițial schimbările din Ungaria drept o dovadă

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
grecești la vârste Înaintate. Adeseori est-europenii aveau mai multe legături cu SUA decât vesticii, Întrucât numeroși polonezi sau unguri aveau prieteni sau rude plecate În America, iar mulți alții s-ar fi dus și ei dacă ar fi putut. Fără Îndoială, guvernul Statelor Unite și diferite agenții private - mai ales Fundația Ford - se străduiau să reducă prăpastia ce separa Europa de America: anii ’50 și Începutul anilor ’60 au constituit marea epocă a investițiilor culturale străine, de la centrele culturale de tipul America

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și stereotipul „anilor ’50” - decadă stătută, sufocantă, apăsătoare și stagnantă - era În mare măsură fictiv. În Look Back in Anger (Privește Înapoi cu mânie), personajul lui John Osborne, Jimmy Porter, detestă prosperitatea și suficiența anilor „Închipuiți” de după război - și, fără Îndoială, pojghița de conformism social care s-a păstrat până la sfârșitul deceniului Îi scotea pe mulți din sărite, Îndeosebi pe cei tineri 10. Dar anii ’50 au fost și o epocă a inovației - cea din teatru, literatură și cinema fiind mult

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
niciodată acces, ele se deschideau acum unui număr crescând de tineri din toate straturile sociale. Pe măsură ce tot mai mulți copii treceau prin liceu, falia dintre lumea lor și cea a părinților se adâncea. Acest conflict generațional fără precedent reprezenta, fără Îndoială, o revoluție socială În sine - deși consecințele lui se limitau deocamdată la universul familiei. Dar În timp ce zeci de mii de copii roiau În licee construite În grabă, forțând limitele fizice și financiare ale unui sistem educativ conceput pentru alte categorii

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
admiși la facultate și fiecare universitate avea dreptul să-și aleagă numărul și calitatea studenților. Studenții au rămas În Marea Britanie o minoritate privilegiată (nu mai mult de 6% din segmentul lor de vârstă, În 1968), fapt care a avut, fără Îndoială, pe termen lung, implicații regresive din punct de vedere social. Dar pentru fericiții aleși, sistemul mergea strună, ferindu-i de mai toate problemele pe care alți studenți le Întâmpinau În Europa. Fiindcă pe continent Învățământul superior luase cu totul altă

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
generația mai vârstnică să fie mai deschisă În privința vieții sexuale, apoi În privința lui Hitler etc. - l-a făcut pe liderul SDS Rudi Dutschke (În această privință, un moralist de stânga clasic) să-i califice pe kommunarzi drept „nevrotici”. și fără Îndoială că erau. Dar narcisismul lor agresiv anacronic, care amesteca nonșalant exhibiționismul sexual cu genocidul pentru a-i irita și șoca pe burghezi, nu era lipsit de consecințe: un membru al Kommunei care declara cu mândrie că, În materie de revoluție

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
comunismului erau sabotorii - culaci, capitaliști, evrei, spioni sau „interesele” occidentale - era acum asociată cu epoca terorii: perioadă pe care cei mai mulți lideri comuniști, urmând exemplul lui Hrușciov, erau dornici să o lase În urmă. Problema, admiteau tot mai mulți, rezidă fără Îndoială În Însuși sistemul economic comunist. Economiștii reformiști („revizioniști” avea conotații peiorative) erau mai numeroși În Ungaria. În 1961, János Kádár a lăsat să se Înțeleagă că partidul-stat va considera din acel moment că toți cei care nu se opuneau explicit

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Gresko a fost autorizat discret să conceapă un plan de acțiune pentru operațiuni militare În Cehoslovacia - prima variantă a viitoarei Operațiuni „Dunărea”. Cu fiecare pas spre liberalizare făcut la Praga, Moscova era tot mai Îngrijorată. Dubček și-a dat fără Îndoială seama: pe 4-5 mai, el și alți comuniști cehi au mers la Moscova, unde liderii din blocul sovietic li s-au plâns În fel și chip despre evoluțiile din țările lor. Deși Dubček susținea că partidul controlează În continuare totul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
schimbe lumea; căutau doar o slujbă. Fascinației ambițiilor colective i-a urmat obsesia nevoilor personale. Într-o lume amenințătoare, devenise mai important să-ți aperi interesul personal decât să lupți pentru o cauză colectivă. Dar schimbarea de atmosferă era, fără Îndoială, și o reacție la abundența amețitoare a deceniului precedent. Europenii, care se Îmbătaseră În anii ’60 de explozia nemaivăzută de energie și originalitate În muzică, modă, cinema și arte plastice, aveau acum ocazia să cântărească În liniște prețul euforiei. Nu

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ca militant de stânga, mai puțin bagajul doctrinal apăsător care Împovăra vechea stângă. Convingerile religioase și le descria astfel: Je suis né chrétien, et je mourrai sans doute en cet état. Dans l’intervalle... („M-am născut creștin și fără Îndoială că tot așa am să mor. Între timp...”). În același stil cinic, ar fi putut adăuga că s-a născut conservator și așa va muri, dar Între timp a reușit să devină socialist. Această „căsătorie” din interes a funcționat chiar

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
un guvern de stânga ar putea fi dominat de comuniști. În 1970, de Gaulle era mort; zece ani mai târziu, pe comuniști Îi aștepta aceeași soartă. Dacă Mitterrand nu se putea lăuda cu primul fapt, al doilea a fost fără Îndoială opera lui. Din necesitate, dar și fiindcă Îi lipsea finețea ideologică a predecesorilor săi cu adevărat socialiști, Mitterrand și-a aliniat inițial noul partid cu comuniștii: În 1972, a format Împreună cu ei o coaliție electorală cu un vag Program Comun

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
cu privire la tarife, piețe și alinieri valutare - ca să nu mai vorbim de proiectul iminent al pieței unice - limitau deja strict libertatea de mișcare a statelor membre. Aceste considerații par să fi influențat decisiv gândirea lui Mitterrand; lor li se adăugau, fără Îndoială, panica tot mai mare din cercurile de afaceri și informațiile potrivit cărora valuta, bunurile și oamenii părăseau țara Într-un ritm accelerat, precipitând o criză economică. Pe 12 iunie 1982, președintele a decretat o Întoarcere la 180 de grade. Respingând

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
revendicarea de drepturi și libertăți. Sau, așa cum spunea Adam Michnik, „pericolul unui război poate fi redus numai prin respectarea deplină a drepturilor omului”. În Germania de Est Însă, mișcarea pentru pace a avut o rezonanță profundă. Aceasta se datora fără Îndoială legăturilor cu Germania de Vest. Dar mai exista o explicație: RDG - un stat apărut accidental, fără istorie sau identitate - putea pretinde cu oarecare credibilitate că adevărata sa raison d’être era pacea sau măcar „coexistența pașnică”. Dar RDG era și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
falimentat și, În cele din urmă, distrus sistemul sovietic. Ceea ce nu e foarte exact. Uniunea Sovietică nu-și putea permite cursa Înarmărilor În care intrase Încă din 1974, dar falimentul economic nu era de ajuns pentru a Îngenunchea comunismul. Fără Îndoială că al doilea Război Rece și beligeranța fățișă a Americii au mărit presiunea asupra unui sistem șubred și inoperant. URSS construise o mașină militară care l-a Înfrânt pe Hitler, a ocupat jumătate din Europa și a ținut pasul cu

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
atunci când sistemul sovietic Începuse să se clatine, iată că a apărut un lider care a Înțeles ce se Întâmpla și a reușit să găsească o strategie pentru renunțarea la imperiu. Omul potrivit la momentul potrivit? Tot ce se poate. Fără Îndoială, Mihail Gorbaciov nu era un aparatcic oarecare. Însă e clar că el nu știa ce face, iar dacă ar fi știut, s-ar fi Îngrozit. Mai perspicace erau adversarii săi. Pe de o parte, lucru de Înțeles, cei din aripa

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
această dată, poliția cehă a fost În mod evident mai reținută. Regimul Jakeš hotărâse să se cosmetizeze puțin, recunoscând formal noua stare de spirit de la Moscova, Însă fără a altera În vreun fel esența guvernării. Același calcul politic explică, fără Îndoială, și atitudinea detașată a autorităților față de următoarea demonstrație majoră care a avut loc pe 28 octombrie, la aniversarea Înființării statului cehoslovac În 1918 (ignorată de guvernanți după 1948). Cu toate acestea, nu exista Încă o presiune publică strivitoare asupra conducerii

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ar fi putut declanșa În sine reconfigurarea instituțională a Europei de Est. Ca de atâtea ori, soarta regiunii a fost determinată de evenimentele din Germania. Meritul reunificării Germaniei - un caz unic de fuziune Într-o epocă de fisiune - aparține, fără Îndoială, lui Helmut Kohl. Cancelarul vest-german a fost inițial la fel de ezitant ca toți ceilalți: pe 28 noiembrie 1989, el a prezentat Bundestagului un program pe cinci ani care conducea prudent la unificarea Germaniei. Dar, după ce a ascultat mulțimile est-germane (și după ce

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
nu numai În Germania, ci În toate țările Sistemului Monetar European. De fapt, Helmut Kohl a exportat costurile unificării, iar partenerii europeni ai Germaniei au fost nevoiți să Împartă povara. Concesiile lui Mihail Gorbaciov față de Germania i-au diminuat, fără Îndoială, prestigiul pe plan intern - el Însuși Îl avertizase pe James Baker că o Germanie unită și membră NATO putea Însemna „sfârșitul perestroikăi”. Pierderea celorlalte state-satelit europene putea fi pusă pe seama neșansei, dar a ceda Germania semăna a neglijență politică. Ministrul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
o legătură Între sentimentul religios și cel național. Mulți bosniaci evident musulmani erau complet laicizați - și, oricum, nu aveau nimic În comun cu albanezii musulmani (și nu toți albanezii erau musulmani, detaliu neglijat frecvent de inamicii lor). Deși nu Încape Îndoială că vechea practică otomană a naționalității definite prin religie lăsase urme (la slavii sudici ea a avut efectul de a exagera rolul creștinismului ortodox), ele erau din ce În ce mai atenuate. Deși iugoslavii din generația mai veche aveau În continuare prejudecăți (Franjo Tudjman

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ultimă instanță de Belgrad. Ce a urmat nu era chiar atât de neobișnuit: se mai Întâmplase În Europa cu doar câteva decenii În urmă, când - pe tot continentul și sub pretextul războiului - oameni obișnuiți au comis delicte deloc obișnuite. Fără Îndoială, Bosnia Îndeosebi avea o istorie pe care propaganda sârbă o putea invoca - o istorie de suferințe trecute, Îngropată superficial sub aspectul Înșelător de placid al vieții postbelice din Iugoslavia. Dar decizia de a trezi această amintire, manipulând-o și exploatând

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]