27,363 matches
-
întreținerea unei armate a cărui rol era, la rândul ei, să aducă în robie alte entități statale, populate de alti viitori subiecți plătitori de impozite pe baza căreia, închizând ciclul, armata să poată fi din nou extinsă și întărită, alături de concepția specific musulmană (dar cu origine persana și ea) de exploatare fiscală discriminatorie a subiecților de altă religie decât cea a clicii militaro-religioase conducătoare (adică exploatarea discriminatorie a non-musulmanilor, si nu trebuie uitat că o destul de lungă perioadă statul islamic a
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
pe inamic înainte să declanșeze războiul. În sec. XVIII-XIX, djihad-ul era declarat cu ajutorul fetvalelor. În tradiția musulmană ce ajunge până la Muhammad, lumea este împărțită în două zone: Dar al-Islam ( Casă Islamului) și Dar al-Harb ( Casă Războiului) - se pare că aceasta concepție era prezenta din epoca medineză. Muhammad face o distincție clară între două categorii de oameni, criteriul împărțirii fiind de natură religioasă: credincioși ( musulmani) și necredincioși ( nemusulmani). Necredincioșii erau divizați la rândul lor în: politeiști și oamenii Cărții ( în primul rând
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Casei Războiului, dar și rebelilor sau musulmanilor apostați, ale căror teritorii deveneau dar al-harb în urmă rebeliunii. Casă Războiului trebuia să se diminueze progresiv, în favoarea Casei Islamului, astfel că termenul de harbî era asociat cu inamicul potențial al musulmanilor. În concepția hanefiților, harbî erau atât supușii statelor creștine care nu încheiaseră tratate de pace și comerț cu otomanii, cât și supușii unui principe ce aveal legământ cu sultanul. Acest atribut nu era atribuit doar persoanelor, ci și bunurilor ( mărfuri, corăbii) și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
este sprijinit de autoritatea sultanului. Statul otoman a fost unul teocrat, iar în cadrul lui sultanatul avea o functie fundamentală. Sultanul era un slujitor al șer'iat-ului. Rațiunea de stat era un factor important în cadrul guvernării otomane. Există la otomani concepția universalista, conform căreia sultanul este singurul conducător adevărat, căruia trebuie să se supună ceilalți principi. Această concepție a avut consecințe în zona politico-militară, juridică și diplomatică ( această concepție este impusă doar în sec. XVIII) Titlurile care sunt aplicate în general
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
functie fundamentală. Sultanul era un slujitor al șer'iat-ului. Rațiunea de stat era un factor important în cadrul guvernării otomane. Există la otomani concepția universalista, conform căreia sultanul este singurul conducător adevărat, căruia trebuie să se supună ceilalți principi. Această concepție a avut consecințe în zona politico-militară, juridică și diplomatică ( această concepție este impusă doar în sec. XVIII) Titlurile care sunt aplicate în general sultanilor nu au fost aplicate de la început, ci treptat ( bey, han, sultan, padișah etc.). Osman apărea cu
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de stat era un factor important în cadrul guvernării otomane. Există la otomani concepția universalista, conform căreia sultanul este singurul conducător adevărat, căruia trebuie să se supună ceilalți principi. Această concepție a avut consecințe în zona politico-militară, juridică și diplomatică ( această concepție este impusă doar în sec. XVIII) Titlurile care sunt aplicate în general sultanilor nu au fost aplicate de la început, ci treptat ( bey, han, sultan, padișah etc.). Osman apărea cu titlul de bey, iar Bayezid I cu titlul de Sultan al-Rum
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
unei infracțiuni (viol). Nimeni nu le obligă pe femei să avorteze în niciunul dintre cele trei cazuri. Dar legea cea nouă nu doar că interzice complet orice avort, dar pe lângă asta definește foarte specific viața umană ca începând din momentul concepției - în consecință, femeile și oricine altcineva suspect că s-ar fi implicat în întreruperea unei sarcini vor fi supuse/și unei anchete legale și pasibili de pedeapsă cu închisoarea; femeile care fac avort spontan vor fi anchetate pentru a afla
Solidaritate cu femeile din Polonia – miting în București împotriva interzicerii avortului () [Corola-website/Science/296113_a_297442]
-
salvarea omenirii decât într-o soluție radicală: lupta organizată a proletariatului, cucerirea puterii.” (Pișcător 1966, 27) Apariția teatrului politic și a experimentelor de teatru muncitoresc german se leagă de numele lui Erwin Pișcător (regizor) și Bertolt Brecht (regizor și dramaturg). Concepția lui Pișcător despre teatrul politic a fost modelata, la începutul anilor 1920, pe de-o parte de ideile comuniste sovietice (doar de idei, pentru că la teatrul sovietic nu avea acces la momentul respectiv), iar pe de altă parte de experiențele
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
rânduri, adevărate sisteme de producție, distribuție și consum pentru activitatea lor culturală. În ceea ce privește teatrul, au format dramaturgi, actori, scenografi, critici și, desigur, un public care finanța în diverse feluri aceste producții. De aici se remarcă mai întâi de toate o concepție despre cultura aplicată practic: nu o cultură elitista și aristocratizantă, privilegiu al câtorva aleși, (actori și spectatori) suficient de <sensibili> pentru a surprinde <sublimul rafinament> al unor <creații inefabile>; ci cultură că opera colectivă
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
de literatură universală" (1973). Vladimir Streinu a îngrijit prima ediție critică a Operei lui Calistrat Hogaș, 2 vol. (1944, 1947) și o ediție anglo-română a capodoperei lui Shakespeare, "Tragedia lui Hamlet, prinț al Danemarcei" (1965). Criticul nostru și-a definit concepția și opiniile estetice de-a lungul celor cinci volume de "Pagini de critica literară" și, în special, în acela din 1938. El se pronunță împotriva metodelor istorice, sociologice, biografice și împotriva oricărei metode, ca fiind incapabile să explice și să
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
epistemiologică și vastitatea orizontului investigațional, prin temeinicia inegalabilă cu care sunt evaluate marile doctrine ale lingvisticii contemporane și, nu în ultimul rând, prin limpezimea și claritatea cu care sunt înfățișate contururile abordării proprii asupra fenomenului lingvistic”.". Totuși, în mod evident, concepția coșeriană trebuie studiată în ansamblu, ca sistem. Lucru pe care și l-au propus discipolii marelui filolog. Eugen Coșeriu a menținut legături strânse cu mediul științific românesc și cu baștina, revenind deseori atât în satul său natal, cât și la
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
lungul vieții Sextil Pușcariu a aprofundat numeroase aspecte ale culturii naționale, de la filologie la artă, de la istorie la critică literară, a scris versuri și schițe, cronici muzicale și teatrale, a întreținut legături strânse cu numeroși reprezentanți ai culturii noastre. Datorită concepției sale înnoitoare asupra limbii, Sextil Pușcariu este considerat un precursor al lingvisticii integrale, curent lingvistic al cărui părinte a fost Eugeniu Coșeriu Sextil Pușcariu a urmat studiile gimnaziale și liceale la Brașov, la actualul Colegiu Național „Andrei Șaguna”, după care
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
din fabrică"" (în maniera lui Holder). Participă la expoziția "Contimporanul" (noiembrie 1924). În 1925 face primul voiaj la Paris, de unde se întoarce în țară, la București în 1927. În perioada 1928 - 1931 colaborează la revista "Unu", revistă de avangardă, cu concepții dadaiste și suprarealiste, în care publică reproduceri după majoritatea tablourilor și desenelor sale: "desene limpezi și portrete făcute de Victor Brauner prietenilor săi, poeți și scriitori". În 1930 se instalează la Paris, unde îl întâlnește pe Brâncuși, care-l inițiază
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
Române, actualmente "Accademia di Romania". Pârvan a reprezentat cel de-al treilea pilon în formarea adevăratei personalități a lui Călinescu, după Titu Maiorescu și Ramiro Ortiz. Tînărul a fost deopotrivă captivat de erudiția și puterea de muncă, dar și de concepția despre existență a savantului. Spre acest „părinte” spiritual Călinescu s-a întors întotdeauna, ori de cîte ori greutățile vieții păreau să-l îngenuncheze. El a observat că Pârvan avea o înzestrare intelectuală obișnuită, dar în ciuda „normalității” ei, mintea îi era
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
Se poate spune că poeme haiku exprimă sentimentele poetice ale scriitorului într-o formă concisa, scurtă, care stimulează imaginația cititorului, descriindu-i scene pe care - astăzi - este posibil ca acesta să nu le fi văzut niciodată. Shiki și-a exprimat concepția conform căreia Haiku-ul este un "instantaneu" al realității, înrudit cu fotografia. Primul Simpozion internațional contemporan de haiku s-a organizat la Tokyio, pe 11 iulie 1999, sub patronajul Asociației de Haiku Modern, una din cele trei organizații importante din
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]
-
1804, Asachi studiază, la Facultatea de Filozofie, logică, matematică, istoria naturală, fizică, metafizica și etică. Apoi, în perioada 1802 - 1804, urmează și un curs special de arhitectură. La Lvov, Asachi și-a pus bazele culturii sale enciclopedice, s-au înfiripat concepțiile sale iluministe sub influența unora dintre profesorii universității și a cunoscut literatura poloneză și literatura clasică română, care se vor simți în creațiile sale literare. Apoi studiază astronomia și cadastrul la Viena (1805-1808), arheologia și epigrafia la Romă (1808-1812), unde
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
hipnoză. Sub conducerea lui, Freud începe să studieze isteria, fapt care i-a trezit interesul pentru psihopatologie. În 1886 Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări cerebrale și nervoase. Din cauza faptului că aplica metodele și concepțiile lui Charcot, socotite neortodoxe de către corpul medical vienez, Freud s-a lovit de dificultăți din partea colegilor. Aceasta explică și faptul că, mai târziu, teoriile lui asupra nevrozelor au fost acceptate cu multă reticență. Fugind de persecuția nazistă din Viena în
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
viciu (fuma chiar și 20 de trabucuri pe zi), boala s-a agravat și a murit prin eutanasiere, asistată de un medic care i-a administrat o doză mărită de morfină. Prima lucrare publicată de Freud, "Zur Auffassung der Aphasien" ("Concepții asupra afaziei") (1891), trata problema tulburărilor de vorbire apărute în urma unei leziuni organice a creierului. După o nouă lucrare în domeniul neurologiei, "Die infantile Cerebrallähmung" ("Paralizia cerebrală infantilă") (1897), Freud s-a dedicat cu exclusivitate cercetărilor privind explicarea tulburărilor psihice
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
de hipnoză, cu ajutorul căreia trăirile emoționale refulate sunt din nou aduse la suprafața conștiinței și în felul acesta, conflictele, prelucrate în mod conștient, nu mai provoacă tulburări psihice. Între 1895 și 1900 Freud a formulat cea mai mare parte a concepțiilor sale, care formează nucleul psihanalizei în teorie și practică. El renunță la metoda hipnozei, preferând expunerea spontană de către pacient a amintirilor sale, încă din perioada copilăriei, în timpul ședințelor de psihanaliză, sub forma așa zisei "asociații libere". În felul acesta psihanalistul
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
și a actelor ratate ("lapsusuri"). Prin interpretarea viselor a ajuns la formularea conceptului de sexualitate infantilă și a "complexului Oedip", care ar sta la baza legăturilor erotice inconștiente ale copilului cu părintele de sex opus. Aceste puncte de vedere din concepția freudiană au fost și rămân foarte controversate. În 1902, Freud este numit profesor la Universitatea din Viena. În jurul său s-a format un cerc de discipoli, ca Alfred Adler, Eugen Bleuler, Carl Gustav Jung și Ernest Jones, care i-au
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
II-lea (1881). În 1883, la 15 ani, Maria este absolventă a cursurilor secundare cu medalia de aur. Maria se înscrie la cursuri la care puteau participa și femei. Intră în organizația clandestină feministă "Universitatea Ambulantă" și ia legătură cu concepțiile pozitiviste ale lui Auguste Comte. Maria ar fi dorit să își continue studiile la Universitatea din Varșovia. Deoarece în Polonia acelei epoci, aflată sub dominația Rusiei țariste, femeile nu aveau dreptul la studii universitare, Maria se decide să își continue
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
de căsătorie, dar se lovesc de opoziția familiei anagajatoare, care nu o considera pe Maria, o guvernantă săracă, ca fiind potrivită pentru fiul cel mare. Marie Curie este dezamăgită, mai ales că nici Kazimir nu pare să opună rezistență acelor concepții elitiste. Din fericire, încheierea perioadei de slujbă ca guvernantă coincide cu succesul tatălui ei care în aprilie 1888 primește o slujbă mai bine plătită. Astfel puteau fi finanțate studiile Mariei care reușește să își achiziționeze echipamente cu care putea derula
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
a realității, recunoașterea neexcluderii multiplicității descrierilor diferitelor puncte de vedere ș.a. Dar dânsa susține că nu trebuie atribuite postmodermsmului multe fenomene pozitive, ca, de exemplu, paradigma postneclasică a științei contemporane (deși o anumită coincidență există). La metanivelul analizei general-filosofice a concepției posmoderniste, principiile de bază pot fi elucidate și conștientizate, în mod constructiv-critic, ca atitudini de depășire a dogmatismului, totalitarismului și standardizării, a tendințelor moștenite de la epoca raționalității rigide și a determinismului univoc. în postmodernism, e important faptul că el evită
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
idealurile și normele științei clasice, ale științei epocii moderne, în genere. În loc de aceasta, ei proclamă multiplicitatea și diversitatea, varietatea și concurența paradigmelor, coexistenta elementelor heterogene, recunoașterea și stimularea unei varietăți de proiecte contemporane de viață, interacțiuni sociale, învățături filosofice și concepții științifice. Aceasta presupune reevaluarea fundamentalismului, recunoașterea aspectului multidimensional al realității și a unei mulțimi de tipuri de relații de aceeași esență, recunoașterea multiplicității de neevitat a descrierilor și a punctelor de vedere, a relațiilor de complementaritate și interacțiune dintre ele
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
ca și Lyotard, vorbește despre transformarea informației în marfă, vede în societatea postmodernă extinderea elementelor de control social, iar în noile tehnologii vede un mare potențial pentru dominație. Radioul, televiziunea și presa scrisă sunt considerate de el ca elemente ale concepției despre lume. Lumea adevărată este înțeleasă în sensurile în care înțelegerea noastră asupra realității este compusă din multiple imagini, interpretări și reconstrucții, puse în circulație de mijloacele de comunicare, în competiție, unele cu altele, și fără nici o coordonare „centrală". Această
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]