27,746 matches
-
38 41 98 112 88 376 Demență precoce 42 40 39 121 *Reconstituit (arhiva A.S.I.) Ospiciul de la Mănăstirea Golia Mai vechi decât Ospiciul de la Mănăstirea Neamțului, deși situat în însuși centrul Iașului sau poate din acest motiv ospiciile fiind plasate, din considerente tacite, în zone retrase, mai puțin vizibile și, oricum, mai niciodată centrale și deși încă din secolul al șaisprezecelea constituia un loc sfânt și sfințit prin legendare acțiuni terapeutice, Ospiciul de la Golia a avut o existență incomparabil mai
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
șaisprezecelea constituia un loc sfânt și sfințit prin legendare acțiuni terapeutice, Ospiciul de la Golia a avut o existență incomparabil mai discretă decât Ospiciul de la Mănăstirea Neamțului. Unii dintre istoricii Iașului, chiar dintre medicii ieșeni interesați de istoria instituțiilor medicale ieșene, plasează Ospiciul Golia mai mult în spațiul "meritat" decât în realitatea medicală. Investigațiile de arhivă, efectuate în special de eminentul cercetător care a fost farmacistul Profesor Dr. Marțian Cotrău, au meritul de a fi așezat în adevărata lumină existența acestui ospiciu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mulți ani înainte, constituiau martorii trecutului de până la începutul secolului din urmă al douăzecilea -, afirmau că acest ospiciu avea un caracter ceva "mai special", fiind un sistem discret de plasament azilar pentru unii nefericiți aparținând lumii "de elită", care își plasa bolnavii psihici sau pe rudele prea degradate în chiliile de la Golia, caracterul de instituție medicală fiind o utilă manevră de mascare a unor stări penibile care trebuiau ascunse de ochii "lumii bune". Acest lucru era, clar, repetat cu convingere de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
secții speciale, toate categoriile de alienați: "furioși, liniștiți, gatoși, hronici, acuți, convaliscenți și cei ținuți sub observație"82. (Secție de admisie). Toate construcțiile aferente vor avea săli spațioase pentru "ocuparea în comun al bolnavilor liniștiți, bolnavii agitați urmând să fie plasați la parter". Se insistă cu convingere pentru a se înlătura "de la ele (camerele bolnavilor, n.n.) tot ce ar purta caracterul de închisoare"83. În camere pentru agitați vor fi însă "un pat liber din toate părțile, o masă și un
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Everac. În 1967, publică adaptarea în limba franceză a piesei Capul de rățoi (Tête de canard) de G. Ciprian. Un an mai târziu, îi apare în țară romanul Cenușa mea va fi caldă, în traducerea lui Petru Popescu, o alegorie plasată într-un ținut imaginar numit Trislanda, în care oamenii săraci, înfometați, sătui de injustiție, hotărăsc să-și facă singuri dreptate și să-și modifice astfel cursul existenței. În 1990 publică, în limba română, o culegere de nuvele, intitulată Timpul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285687_a_287016]
-
eschimosă, antipasivul este încorporat în baza verbului, iar în warlpiri, elementul care reprezintă antipasivul este afixat la auxiliar și omonim cu marca de dativ, persoana 3 singular. Asemănarea dintre cele două limbi constă în faptul că subiectul de adâncime este plasat în cazul oblic: instrumental în eschimosă, dativ în warlpiri. Cele două limbi sunt identice în relația structurii dominate de VP. În D-Structură, morfologia antipasivă proiectează un NP care ocupă poziția de complement al verbului. Argumentul oblic este, la origine
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
antecedente: Instrument, Modalitate, Mijloc, Comitativ, Agent Pasiv, Ergativ, Cauză, iar obiectul este punctul final. Croft (1991: 191) arată că anumite limbi acceptă încorporarea unui argument nominal, ceea ce face ca un alt participant să poată deveni obiect direct; argumentul încorporat se plasează între subiect și obiect, din moment ce a devenit o parte a verbului. Se pot încorpora Instrumentul sau Pacientul (acesta din urmă poate fi încorporat numai dacă Beneficiarul, inclusiv cel negativ, e mai afectat decât Pacientul). Potrivit lui Croft (1991: 194), relațiile metaforice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
contrazice pe a lui Lakoff, nu pot fi aplicate la română, pentru că aceasta permite exprimarea lexicală a forței cu ambele variante: Robinetele (s-)au ruginit din cauza umezelii. Calude (2007: 257) sugerează că diferența semantică este mult mai subtilă: focusul e plasat pe activitate în cazul construcției cu se (în condițiile existenței unei cauze externe), pe când în cazul verbului nonreflexiv focusul e plasat pe participant (care are proprietățile necesare pentru a produce activitatea). Analiza propusă de această autoare este compatibilă, numai într-
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Robinetele (s-)au ruginit din cauza umezelii. Calude (2007: 257) sugerează că diferența semantică este mult mai subtilă: focusul e plasat pe activitate în cazul construcției cu se (în condițiile existenței unei cauze externe), pe când în cazul verbului nonreflexiv focusul e plasat pe participant (care are proprietățile necesare pentru a produce activitatea). Analiza propusă de această autoare este compatibilă, numai într-o anumită măsură însă, și cu ipoteza lui Kemmer (1994), care a arătat că evenimentele descrise de construcția cu se implică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un stat factice și risipit”, cu o „constituțiune geografică” izvor de conflicte fără de sfârșit cu statele vecine, cu care România „dorește să trăiască întotdeauna în încredere reciprocă, în respectul drepturilor și în bune relații de pace”. Ilustrul om politic român plasa statul român în noul context regional și european, îndemnând la adoptarea unei atitudini constructive: „Dar România nu cere intrarea în unitatea română a tuturor acestor populații de dincolo de Dunăre, de Nistru și de Tisa, nici chiar a acelora de care
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
misiunii „eliberatoare” a statului sovietic, comunist, în această zonă a Europei, în acei ani. După cum se știe, la sfârșitul lui noiembrie 1939, Uniunea Sovietică a atacat Finlanda; la 14 decembrie, Societatea Națiunilor condamna această acțiune prin care Uniunea Sovietică se plasa - preciza rezoluția adoptată de Adunarea Generală - în afara Pactului Societății Națiunilor. În aprilie-iunie 1940, Germania invada Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia, Luxemburgul și Franța. În vara aceluiași an, Uniunea Sovietică anexa Estonia, Letonia și Lituania. În primele luni ale anului 1940, presa
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
imposibilitatea menținerii independenței Republicii Moldovenești în fața pericolului bolșevic și al intențiilor ucrainene de extindere. Atacurile - de ieri și de azi - la adresa Sfatului Țării și a Actului de Unire, apreciat drept un atentat asupra „statalității moldovenești” - au un caracter propagandistic stalinist, plasându-se în afara oricărei dezbateri științifice. Aceeași propagandă este reluată în ce privește situația Basarabiei în cadrul României întregite, prezentată ca un teritoriu cucerit, populația moldovenească fiind oprimată de regimul reacționar român de la București. Trebuie precizat că Marea Unire s-a realizat la sfârșitul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
care este de origine divină. Cineva dispune sau nu de ceva, chiar din punctul de plecare. Nu poți să ți întreci propria condiția umană, nu te poți răzvrăti, față de propriile neputințe. Se poate trage o concluzie, mai ales pentru cei plasați în exterior (părinți și educatori): nu pretindeți de la alții peste putința lor de a da sau de a face. Natura umană are limite, de aceea e bine să fim conștienți de acest aspect. În al doilea rând, este dezvoltată tema
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
perimată. c. Rolul conștiinței ca factor explicativ în procesele sociale. Trebuie să mărturisesc că niciodată nu am simțit o mare atracție pentru abordările subiective în sociologie. În ciuda acestui fapt, cred că ele reprezintă o perspectivă fructuoasă, cu condiția să le plasăm într-un context explicativ mai general. După părerea mea, conștiința, individuală sau colectivă, trebuie considerată unul dintre factorii explicativi ai socialului, dar în nici un caz factor unic. Ele explică mai degrabăprocesul subiectiv de constituire a socialului, adică mai mult cum
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
posibiluri acționale determinate. Vânătorul de acum 3000 de ani nu avea în posibilul său acțional pușca. Faraonii nu dispuneau, pentru a construi piramidele, de entuziasmul sclavilor-constructori: ei trebuiau să utilizeze alte mijloace de motivare a performanței lor. Un observator exterior, plasat la un nivel de cunoaștere suficient de ridicat în raport cu respectivul gen de problemă, poate face un inventar complet al tuturor posibilităților conținute în posibilul acțional al unui sistem oarecare. Posibilul acțional poate fi deci, în principiu, complet definit, cu condiția
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ingenioasă manipulare experimentală a gradului de anxietate. În mod direct este dificil să măsori gradul de anxietate și, complementar, cerința funcțională aeliminării ei. Se poate însă acționa asupra nivelului de anxietate pe cale medicamentoasă. În consecință, s-a lucrat cu grupuri plasate în următoarele tipuri de condiții: a) condiții de amenințare în care se presupune că grupurile se vor caracteriza printr-un nivel ridicat de anxietate; b) condițiile normale, lipsite de factori de amenințare în care, în consecință, se presupune că nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ce promovează sistematic punctul de vedere al fenomenologiei, Peter L. Berger și Thomas Luckmann (1967) lansează ceea ce eu aș numi teoria sensului uitat. Operând distincția dintre conștiința constitutivă (conștiința actorilor care produc instituțiile sociale) și conștiința explicativ-justificativă, Berger și Luckmann plasează ambele procese la același nivel de conștiință. Procesul de constituire a socialului este conștient, similar cu cel explicativ-justificativ. Actorii care au creat instituțiile sociale știau foarte bine de ce au făcut-o așa cum au făcut-o. Treptat însă, prin succedarea generațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a sensului respectivelor instituții, dominată de logica explicării, a convingerii, „a povestirii”. Rațiunile pentru care instituțiile au fost constituite tind deci să se piardă, să se uite, să se modifice în timp. Pentru Marx, cele două ipostaze ale conștiinței se plasează la niveluri diferite. Procesul de constituire a socialului este spontan,conștiința participanților fiind mereu limitată, cu un pronunțat caracter fragmentar, pragmatic, și nu teoretic. Desigur, unele sensuri „știute” de către cei care au întemeiat o instituție socială sau alta s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cunoaștere comună practică. Soluțiile, care intuitiv li se par a fi adecvate, se dovedesc adesea dezastruoase. Din această teză decurge o concluzie pentru analiza noastră. Sistemele sociale pot adopta soluții care să fie nu numai suboptimale, dar să nu se plaseze nici măcar la nivelul satisfăcătorului. Mecanismele de corecție practice pot fi suspendate complet atunci când efectele negative ale acestora sunt pe termen lung și/sau complex mediate. Forrester își sprijină teoria pe simularea pe calculator a dinamicii orașelor americane. Orașul american trece
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
t2 - t3), cât și o perioadă de criză (t3 - t4). Dacă vrem să sporim capacitatea descriptivă și predictivă a legilor care descriu comportamentul sistemelor sociale, este necesar deci să includem în formularea lor și nivelul de cunoaștere la care se plasează respectivul sistem. Acesta va putea aduce o serie de precizări asupra unor aspecte importante ca: predictibilitatea alegerii, probabilitatea explorării alternativelor, atitudine conservatoare sau inovatoare, considerarea consecințelor de termen scurt și lung etc. Forma conștiinței ca factor determinanttc " Forma conștiinței ca
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de integrare. Integrarea difuză versus specificată. S-ar putea aprecia că, deși mai puțin vizibilă și spectaculoasă, integrarea difuză, nespecificată a cunoștințelor sociologice în masa sistemelor sociale reprezintă, în momentul de față, forma cea mai avansată. O asemenea integrare se plasează la nivelul cognitiv al activității sistemelor sociale practice: cunoștințele și informațiile produse de sociologie, difuzate prin diferite canale, devin parte componentă a conștiinței actorilor sociali care, prin activitatea lor, constituie și modifică neîncetat realitatea socială. Opusă integrării difuze, nespecificate este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
soluții adecvate, dar nu garantează validitatea unei soluții sau a alteia. Paradigma normalității sistemului discutată mai sus reprezintă în fapt tocmai un model de organizare cognitivă ce poate duce la un asemenea comportament rațional. În această perspectivă, analistul nu se plasează într-o poziție cognitivă superioară sistemului. Nici el „nu știe” cum ar fi mai bine de acționat. El analizează doar formele de organizare a sistemului, căutând să maximizeze capacitateaacestuia de a fi rațional, eficient din punct de vedere cognitiv. El
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
formă specifică totuși de a gândi timpul și istoria în societățile stabile. Pentru orice structură stabilă există două momente importante: geneza și prezentul. Conștiința temporală a unei asemenea societăți leagă printr-o relație determinată aceste două momente. Momentul genezei este plasat la o distanță neutră în timp față de prezent. Ce s-a întâmplat între momentul originar și prezent nu mai prezintă nici o importanță. Este o scurgere incoloră a timpului. A plasa prezentul la o distanță anumită în timp față de momentul originar
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
printr-o relație determinată aceste două momente. Momentul genezei este plasat la o distanță neutră în timp față de prezent. Ce s-a întâmplat între momentul originar și prezent nu mai prezintă nici o importanță. Este o scurgere incoloră a timpului. A plasa prezentul la o distanță anumită în timp față de momentul originar nu are nici un sens, pentru că nu aduce nici o informație. De aceea, numărarea momentelor de timp, a unităților de timp care s-au scurs nu are pentru o societate stabilă o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
genezei în raport cu prezentul O asemenea structură o găsim prezentă universal în cultura societăților stabile „arhaice” sub forma mitului genezei. Toate aceste societăți au pentru formele lor de organizare un mit al genezei. Mitul genezei este compus dintr-un eveniment oarecare plasat într-un moment de timp care constituie originea colectivității sau un obicei al acesteia. Acest eveniment poate să fie modelat după un fapt real sau poate fi o plăsmuire mitică pură. Între evenimentul originii și prezent există un timp inumerabil
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]