26,783 matches
-
politice, le aparține oamenilor: În special unui om anume. În timpul convorbirilor de la Dayton, Slobodan Miloševiæ i-a declarat cu ipocrizie unui jurnalist că nu se așteptase niciodată ca războaiele din țara lui să dureze atât de mult. Ceea ce e, fără Îndoială, adevărat. Dar aceste războaie nu au izbucnit printr-o combustie etnică spontană. Iugoslavia nu a căzut; a fost Împinsă. Nu a murit; a fost ucisă. Iugoslavia a fost cazul cel mai grav, Însă perioada postcomunistă a fost peste tot dificilă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1974 (câștigând 11 locuri În parlament), acest partid cu cauză unică Îi surclasa pe conservatori și amenința realmente bastioanele laburiștilor. Spre deosebire de galezi, alegătorii din Scoția doreau transferul de putere; deși Înființat abia În 1997, Parlamentul Scoțian din Edinburgh e, fără Îndoială, reprezentantul unei țări care se consideră o națiune distinctă (dacă nu chiar un stat). Naționalismul scoțian a fost avantajat atât de descoperirea Întâmplătoare a unor rezerve de petrol și gaz În Marea Nordului - care au adus prosperitate În Aberdeen și În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Liga Nordului În Italia au exploatat toate un registru asemănător - cum o mai făcuseră și În trecut, dar de această dată cu mai mult succes. În Franța, Frontul Național al lui Jean-Marie Le Pen a adoptat o poziție similară, dar Îndoielile francezilor cu privire la extinderea europeană nu se limitau la extremele spectrului politic. Nu era un secret pentru nimeni că autoritățile franceze s-au opus mult timp extinderii UE, care implica o diluare a influenței franceze: Mitterrand, Chirac și reprezentanții lor diplomatici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe europeni, chiar și atunci când sunt dezamăgiți de un aspect practic sau altul, este ceea ce numim de obicei (și În contrast revelator cu „stilul de viață american”) „modelul social european”. XXIIItc "XXIII" Feluritele Europetc "Feluritele Europe" Am fi Înțelepți, fără Îndoială, dacă am putea cerne semnele vremii noastre și, știindu-i părțile bune și pe cele rele, să ne croim cu chibzuință un loc Într-Însa. Haideți, În loc să scrutăm În van zarea Întunecată, să privim calm Împrejur, doar puțin, la scena
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spre deosebire de germani, autoritățile franceze nu au trecut la engleză pentru a-și asigura eficacitatea comercială și politică. Deși tot mai mulți tineri francezi studiau engleza și călătoreau În străinătate pentru a o folosi, poziția oficială a devenit categoric defensivă: fără Îndoială fiindcă declinul limbii franceze coincidea neplăcut cu diminuarea rolului internațional al țării - fenomen care a ocolit Marea Britanie, fiindcă americanii vorbesc engleza. Prima reacție a francezilor la această tendință lingvistică defavorabilă a fost să insiste ca alții să folosească În continuare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
criticilor regimului, precum și codul civil și economic inadecvat erau doar câteva dintre problemele care se cereau rezolvate dacă Turcia spera să nu aibă doar relații comerciale cu partenerii europeni. Comisari europeni respectabili ca austriacul Franz Fischler și-au exprimat deschis Îndoielile legate de potențialul democratic al țării pe termen lung. Existau apoi dificultăți practice: ca stat membru, Turcia ar fi fost al doilea ca mărime În UE după Germania, dar și unul dintre cele mai sărace - prăpastia dintre extremitatea vestică prosperă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În sine și nu a fost citată de simpatizanți. Nimeni nu i-a implorat pe autori să pună mâna pe condei și să arate drumul. Guvernele multor state europene, printre care Franța, Germania, Belgia și mai târziu Spania, Împărtășeau, fără Îndoială, În linii mari, vederile exprimate În aceste eseuri; nici unuia nu i-a trecut prin minte să-l invite pe Eco sau Derrida pentru consultări. Tot proiectul s-a stins ca un murmur. La 100 de ani de la afacerea Dreyfus, la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
creativitatea europeană” și dădea ca exemplu negativ Praga postcomunistă, un oraș pe cale să alunece Într-o utopie libérale mortelle: supuși pieței dereglementate și ispitei profitului. În primii ani postcomuniști, Praga, ca și restul Europei de Est, ar fi recunoscut fără Îndoială, că tânjea după tot ce era american, de la libertatea individuală la belșugul material. Iar dacă vizitai capitalele est-europene, de la Tallinn la Ljubljana nu puteai să nu remarci o nouă elită plină de energie: femei și bărbați tineri și cocheți gonind
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor era mai sigură și - În parte din acest motiv - mai Îndelungată, aveau o sănătate mai bună (deși cheltuiau În acest sens mult mai puțin 10) și mai puțini concetățeni săraci. Acesta era așadar „modelul social european”. Foarte costisitor, fără Îndoială. Dar pentru cei mai mulți oameni, promisiunile lui (o slujbă sigură, impozitarea progresivă și redistribuirea masivă a venitului) reprezentau un contract implicit Între guvern și cetățeni, precum și Între un cetățean și altul. Conform „eurobarometrelor” anuale, majoritatea europenilor considerau că sărăcia este efectul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cea mai grea din viața lor”. După cum anticipaseră unii observatori Încă din 1946, germanii s-au distanțat cu succes de Hitler: oferindu-l lumii pe Führer ca țap ispășitor, ei s-au sustras atât pedepsei, cât și responsabilității morale. Fără Îndoială, exista o ură profundă față de ceea ce făcuse Hitler, dar aceasta avea ca obiect răul făcut germanilor mai degrabă decât cel pricinuit altora Împreună cu ei. În acea perioadă, mulți germani erau de părere că persecuția evreilor nu fusese cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
carierei lui de Gaulle nu a schimbat mare lucru În această privință, deși francezii mai tineri nu erau interesați de gloria națională și nu se identificau cu miturile din istoria recentă a Franței. În anii următori, francezii au devenit, fără Îndoială, mai conștienți de Holocaust și mai sensibili la suferința evreilor În general, poate și din cauza scandalului provocat de celebra conferință de presă susținută de Charles de Gaulle pe 27 noiembrie 1967, după victoria Israelului În „războiul de șase zile”arabo-israelian
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europa”17. În Austria, tinerii contestatari onești au acum posibilitatea să Înlocuiască serviciul militar cu o perioadă la Gedenkdienst (Serviciul Comemorativ, Înființat În 1991 și finanțat de stat), lucrând ca ghizi și stagiari În marile instituții consacrate Holocaustului. Nu Încape Îndoială că occidentalii (și mai ales germanii) au acum nenumărate ocazii de a se confrunta cu ororile din trecutul recent În toată magnitudinea lor. Cum spunea cancelarul german Gerhard Schröder la a 60-a aniversare a eliberării deținuților de la Auschwitz, „amintirea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rotunde ne oferea deja imaginea omului de astăzi care face înconjurul lumii fără a-și găsi liniștea. Mereu mai repede! Mereu mai departe! Reînviate în fiecare an în timpul culesului, via și vinul, două elemente puternic încărcate de simboluri, reprezintă fără îndoială mai mult decât oricând, verigile care ne leagă de trecut dar care ne trimit și spre viitor, cu speranța că viitoarea recoltă va fi rodnică. Colette spunea că numai vinul ne poate face să înțelegem savoarea pământului. Ba chiar mai
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
îi învață viticultura pe romani care, la rândul lor, transmit deprinderile lor viticole galilor. I. O băutură mitică " Mitul este o poveste cu caracter special, o narațiune în care zeitățile joacă unul sau mai multe din rolurile principale."3 Fără îndoială că vinul se încadrează complet în acest tip de definiție. Astfel că în Aventurile lui Rama sau Ramayana, cea de-a doua mare epopee din mitologia hindusă alături de Marea bătălie a urmașilor lui Bhârata sau Mahabharata, se face referire deja
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
omului. În civilizațiile antice predominant agrare, stadiile bobului de grâu reprezentau destinul uman. Pentru grecii antici, nu exista nimic mai misterios decât rodnicia pământului, acesta fiind în același timp și mormântul natural al omenirii. Zeii care îl locuiau cunoșteau fără îndoială secretul vieții. De aceea, atât oamenii liberi cât și sclavii, cetățeni greci sau barbari 18 deopotrivă, mergeau primăvara și toamna la sanctuarul din Eleusis pentru a primi revelația acestor mistere. Candidații la inițiere purtau un bachos, un fel de toiag
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
morților, împreună cu degustarea vinului nou și diverse alte ritualuri tradiționale de Sfântul Vincențiu, au fost deseori comparate cu Anthesteriile, festivități care aveau loc în Grecia în fiecare lună a lui februarie în cinstea lui Dionisos. Sărbătoarea Sfântului Vincențiu începe, fără îndoială, pe o notă religiosă, însă odată terminată sfânta liturghie începe petrecerea. Se mănâncă și se bea din belșug, iar petrecerea tradițională evocă vechile rituri agrare; căci marele ciclu al naturii își spune cuvântul, iar sfinții din calendar, prăznuiți odată cu aceste
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
precădere în Gard și în regiunea Béziers. Sfârșitul secolului al XVIII-lea a fost marcat de o criză de supraproducție pe piața alcoolului și de repercusiunea acesteia asupra vinului (mai ales, prăbușirea prețurilor). Dificultățile de exportare s-au agravat fără îndoială în timpul Revoluției și Imperiului (războaie, blocade maritime și continentale etc.). Anii cu recolte bune antrenau prăbușirea prețurilor întrucât consumul sub limitele așteptate se datora crizei economice generale, dificultăților de transport și diverselor piedici puse exportului. Creșterea economică din secolul al
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Ramel). 97 Actualmente, TVA-ul pentru băuturile alcoolice și alcool est fixat în mod uniform la 18,60 %. 98 Adesea, acest cuvânt este considerat ca derivând din englezescul "EXCISE", care la rândul său ar proveni din franceza veche: "ACCEIS". Fără îndoială, la origine stă cuvântul latin "ACCISIA": bir, impozit, și "ACCIDERE": a tăia. În Belgia acest termen se folosește dintotdeauna, la forma de plural: "accizele", iar termenul "ACCISIEN" se referă la agentul ce colectează impozitele indirecte (în special cele pentru băuturi
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
tuturor. Aceștia sunt ei, Legionarii armată în slujba lui Hristos și a Neamului. Cu inimi zăvorâte, cei care au dat jertfa unei generații pentru a da un sens istoriei. „Există un sens al istoriei? Un sens universal al ei? Fără îndoială, dar numai în cadrul de desfășurare fixat de ordinea socială, care reglementează viața colectivității umane: individ, neam, Dumnezeu. Sensul de realizare a istoriei este unilateral și limitat în timp, având ca termen final reuniunea tuturor popoarelor în Dumnezeu. La picioarele tronului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
era membru al Societății literar-științifice a studenților români. Prieten cu Eminescu, e unul dintre partenerii de discuții ai poetului, dar între ei va interveni, din cauza opiniilor politice diferite, o ruptură. B., ale cărui sentimente naționale nu pot fi puse la îndoială, a fost un antijunimist convins și un adept al purismului în limbă. Ales secretar general în 1871, el îl înlocuiește, șase luni mai târziu, pe I. Slavici la președinția societății „România jună”. În 1872, după terminarea studiilor universitare, este numit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285946_a_287275]
-
le langage local.999 Îl a recouru plutôt à " un vocabulaire de circulation générale parmi leș Roumains "1000. Par contre, la complexité de l'œuvre de Goethe l'a poussé à introduire le néologisme dans să traduction : Faust este fără îndoială cea mai genială " cosmopeie " a literaturii universale. Opera este de-o bogăție fără seamăn de idei, probleme și semnificații. Am crezut că o asemenea opera nu poate fi tradusă fără a beneficia de virtuțile luminoase ale neologismului. [...] Un atare conținut
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
écrivain mystique à influence médiévale " (" un mistic cu un vag parfum medieval ") qui s'oppose au " matérialisme dialectique [...] qui seră, sans doute, le fondement des systèmes de pensée et de recherche de l'avenir " (" materialismului dialectic [...] care va sta, fără îndoială, la baza sistemelor de gândire și de cercetare ale lumii de mâine "). Notre traduction. 920 Elena-Brândușa Steiciuc, " Le chant de la terre et des étoiles ", în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant..., op. cît., p. 21. 921 En ce
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
fiziologica sau naturală și - Moartea celulară patologica prin necroza și/sau prin apoptoza. În toate aceste tipuri de moarte se pot identifica două mecanisme fundamentale: necroza și apoptoza. Ne însușim și punctul de vedere a lui Lotchman D.S. (1995Ă: fără îndoială apoptoza este vitală foarte multor sisteme. Dar entuziasmul pentru noțiunile „moarte programată” și apoptoza” nu trebuie să ducă la explicarea tuturor fenomenelor de boală. Ele trebuie utilizate în raport cu condițiile de apariție. IOAN PAUL12 NECROZA CELULARĂ Necroza celulară, citonecroza
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
corporative man) - termenul a fost pus în circulație de Chester Barnard (1886-1961)<footnote Barnard, Chester, The Functions of the Executive, Harvard University Press, Cambridge, 1938. footnote>, arătând că „cea mai importantă contribuție care i se cere unui om cadru, fără îndoială și calificarea cea mai universală, este fidelitatea față de întreprindere și recunoașterea personalității organizației”<footnote Ibidem. footnote>. Cel care a preluat ideea și a tratat-o ca un subiect aparte a fost White William H. Jr., impunându-l în analizele manageriale
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
prezentarea dată de el: „După cum fiecare individ încearcă, pe cât posibil, să utilizeze capitalul în dezvoltarea activităților interne și a îndruma această activitate în așa fel, încât, produsele ei să aibă cea mai mare valoare, tot așa fiecare individ urmărește fără îndoială să facă venitul anual cât se poate de mare. În mod obișnuit, ce e drept, el nu intenționează promovarea interesului public, și nici nu știe cu cât contribuie el la această promovare. Atunci când preferă să sprijine activitatea indigenă, iar nu
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]