27,125 matches
-
structurii construcției, a materialelor folosite și mai ales a racordurilor între turnuri și zidul de incintă. Turnul din colțul sud-vestic lipsește astăzi, dar cercetătorii presupun că aceasta ar fi existat și ar fi avut aceeași destinație ca și cel din colțul de nord-vest. Cercetările arheologice efectuate în anii 1955-1958 au evidențiat faptul că zidurile beciurilor și ale construcțiilor de suprafață de pe latura vestică se întrerup acolo unde ar fi trebuit să fie ultimul turn de colț. La invitația lui Gheorghe Cantacuzino
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
destinație ca și cel din colțul de nord-vest. Cercetările arheologice efectuate în anii 1955-1958 au evidențiat faptul că zidurile beciurilor și ale construcțiilor de suprafață de pe latura vestică se întrerup acolo unde ar fi trebuit să fie ultimul turn de colț. La invitația lui Gheorghe Cantacuzino și a fraților săi, multe personalități marcante ale epocii precum scriitorul și publicistul german Wilhelm von Kotzebue, soțul Aspaziei, sora Cantacuzinilor, scriitorul francez Jean Alexandre Vaillant, Vasile Alecsandri, Gheorghe Asachi sau Alecu Russo au poposit
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
în anul 1796 și a fost mutată în anul 1998 la biserica evanghelică din București. Fortificația a fost ridicată la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea. Aceasta afișează o incintă poligonală, simplă, care avea la colțuri patru turnuri și o mulțime de contraforturi de susținere a zidurilor. Turnul de poartă ce se află în partea de sud - est avea prevăzută o poartă masivă și o hersă, primul nivel al turnului având destinația de locuință. Pe partea
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]
-
a avut loc la începutul anului 1919 ca urmare a alianțelor încheiate între România și Polonia, Armata Română ocupând colțul de sud-est al fostei provincii austro-ungare, Galiția și Lodomeria. În perioada interbelică, România era principalul aliat al Poloniei în Europa de Est. Ambele națiuni s-au angajat să respecte mai multe tratate și istoria acestei alianțe datează de la sfârșitul Primului Război Mondial și Tratatul
Ocupația românească a Pocuției () [Corola-website/Science/327657_a_328986]
-
din epoca bronzului, aflat în curtea mănăstirii, a fost și el distrus. Lângă mănăstire se aflau vestigiile "Curții Noi" (denumită și "Curtea Arsă", după incendiul din 1812), ridicate de fanariotul Alexandru Ipsilanti, care au fost și ele distruse iremediabil. În colțul dinspre podul Hasdeu al actualului parc Izvor, aflat la intersecția dintre Splaiul Independenței și Str. Bogdan Petriceicu Hasdeu, peste drum de Facultatea de Biologie a Universității din București, a existat, din 1925, Institutul de Chimie Teoretică din cadrul Universității din București
Parcul Izvor () [Corola-website/Science/327689_a_329018]
-
este o arie protejată de interes național aflată în zona Carpaților de Curbură - ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și paleontologic), situată în județul Buzău pe teritoriul administrativ al comunei Colți. Aria rezervației are o suprafață de 2,52 hectare și se află în partea nord-vestică a județului Buzău, la poalele Masivului Ivănețu la o altitudine de 500-600 m, în nord-estul satului Colți, lângă drumul județean ce leagă localitatea Colți de
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
în județul Buzău pe teritoriul administrativ al comunei Colți. Aria rezervației are o suprafață de 2,52 hectare și se află în partea nord-vestică a județului Buzău, la poalele Masivului Ivănețu la o altitudine de 500-600 m, în nord-estul satului Colți, lângă drumul județean ce leagă localitatea Colți de satul Aluniș. Accesul se face pe DN10 Buzău-Întorsura Buzăului pană la Pătârlagele, apoi dreapta spre Colți și ulterior pe DC71 spre Aluniș. Arealul corespunde doar celui mai bogat perimetru ambrifer din zonă
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
comunei Colți. Aria rezervației are o suprafață de 2,52 hectare și se află în partea nord-vestică a județului Buzău, la poalele Masivului Ivănețu la o altitudine de 500-600 m, în nord-estul satului Colți, lângă drumul județean ce leagă localitatea Colți de satul Aluniș. Accesul se face pe DN10 Buzău-Întorsura Buzăului pană la Pătârlagele, apoi dreapta spre Colți și ulterior pe DC71 spre Aluniș. Arealul corespunde doar celui mai bogat perimetru ambrifer din zonă ("„Strâmba - Comarnici”"), totalul acestora fiind în număr
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
a județului Buzău, la poalele Masivului Ivănețu la o altitudine de 500-600 m, în nord-estul satului Colți, lângă drumul județean ce leagă localitatea Colți de satul Aluniș. Accesul se face pe DN10 Buzău-Întorsura Buzăului pană la Pătârlagele, apoi dreapta spre Colți și ulterior pe DC71 spre Aluniș. Arealul corespunde doar celui mai bogat perimetru ambrifer din zonă ("„Strâmba - Comarnici”"), totalul acestora fiind în număr de 7. La nivelul ariei protejate în stratele dezvelite sau în sol, s-au descoperit roci de
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
1947 - 1950 și 1980 - 1983. Prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"), rezervația ""a fost declararată arie protejată. În 1939 regizorul "Eftimie Vasilescu", ajuns la Colți, face un film documentar despre recoltarea și tehnologiile de prelucrare a chihlimbarului din acestă zonă. În 1979 "Muzeul Județean Buzău" începe achiziționarea din comuna Colți a unor obiecte de chihlimbar și etnografice - reunite sub numele de "Colecția muzeală Colți", astfel
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
zone protejate"), rezervația ""a fost declararată arie protejată. În 1939 regizorul "Eftimie Vasilescu", ajuns la Colți, face un film documentar despre recoltarea și tehnologiile de prelucrare a chihlimbarului din acestă zonă. În 1979 "Muzeul Județean Buzău" începe achiziționarea din comuna Colți a unor obiecte de chihlimbar și etnografice - reunite sub numele de "Colecția muzeală Colți", astfel că la 14 iunie 1980 deschide o expoziție cu peste 270 de piese brute și prelucrate, dintre care cea mai mare are 3,45 kg
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
la Colți, face un film documentar despre recoltarea și tehnologiile de prelucrare a chihlimbarului din acestă zonă. În 1979 "Muzeul Județean Buzău" începe achiziționarea din comuna Colți a unor obiecte de chihlimbar și etnografice - reunite sub numele de "Colecția muzeală Colți", astfel că la 14 iunie 1980 deschide o expoziție cu peste 270 de piese brute și prelucrate, dintre care cea mai mare are 3,45 kg.. La "Colți" au fost duse într-o casă intitulată "„Muzeul Chihlimbarului”" - construită în stil
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
unor obiecte de chihlimbar și etnografice - reunite sub numele de "Colecția muzeală Colți", astfel că la 14 iunie 1980 deschide o expoziție cu peste 270 de piese brute și prelucrate, dintre care cea mai mare are 3,45 kg.. La "Colți" au fost duse într-o casă intitulată "„Muzeul Chihlimbarului”" - construită în stil popular în anii 1973 - 1974, o parte dintre exponate. O mină folosită în scopuri exclusiv turistice, a fost săpată lângă muzeu. La Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
exponate. O mină folosită în scopuri exclusiv turistice, a fost săpată lângă muzeu. La Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Dumbrava Sibiului, a fost reconstruită și dată în circuit (2008) o gospodărie reprezentativă pentru prelucrarea chihlimbarului, din satul Aluniș, comuna Colți, județul Buzău Aceasta are 2 nivele: parterul construit din piatră de râu) și etajul (din bârne de brad solzite și tencuite), care adăpostește un atelier de epocă. La atelier se suie prin intermediul unei scări ce dă într-o prispă ornamentată
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
în ceea ce privește gestionarea problemelor interne. Orașele și-au păstrat un anumit grad de autoguvernare, iar clasa mijlocie a meșteșugarilor și negustorilor a prosperat. În ciuda stării neîncetate de răboi cu habsburgii, în Ungaria au apărut mai multe centre de cultură în acest colț al imperiului. Clădirile perioadei clasice a arhitecturii otomane puteau fi admirate nu doar în Constantinopol dau Edirne (Adrianopol), dar și în Ungaria, unde au fost construite moschei, poduri, fântâni, băi publice și școli. Din păcate, după cucerirea habsburgică, cele mai multe construcții
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
fundamentală a întregii clădiri. Turnul înalt, pătrat, este legat organic cu restul bisericii. În 1908 el a fost acoperit cu un acoperiș nou, în formă de cupola, proiectat de arhitectul Michal Łużecki, apoi au fost adăugate turnuri mai mici la colțuri. Un element decorativ al turnului este un registru superior cu o arcada oarbă de arcuri de pilaștri romanici și renascentiști. În 1987-1990, o nouă clopotnița a fost construită în curtea din fața bisericii, si armonizata cu arhitectura bisericii vechi. Ion Țurcanu
Biserica Sfânta Paraschiva din Liov () [Corola-website/Science/327761_a_329090]
-
a fost întrodusă în Regatul Poloniei și pentru mult timp a servit ca reședință pentru gubernatorul polonez. În partea vestică a castelului a fost format un oraș în anul 1416. Castelul din Kwidzyn a fost construit în stilul castelelor teutonice. Colțurile sunt accentuate cu turnuri pătrate, cu o excepție: colțul de sud-est, unde este amplasat turnul înalt principal, care în același timp este și clopotnița catedralei. Din partea sudică se află turnul care este legat cu castelul cu două arcade. Construirea castelul
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
timp a servit ca reședință pentru gubernatorul polonez. În partea vestică a castelului a fost format un oraș în anul 1416. Castelul din Kwidzyn a fost construit în stilul castelelor teutonice. Colțurile sunt accentuate cu turnuri pătrate, cu o excepție: colțul de sud-est, unde este amplasat turnul înalt principal, care în același timp este și clopotnița catedralei. Din partea sudică se află turnul care este legat cu castelul cu două arcade. Construirea castelul a început în 1322, și a fost terminată în
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
castel este înconjurat de un inel format din pereți protectori compuși dintr-un pod mobil, din partea Łyny. Aripa din sud-vest a castelului a fost construită în secolul XV. Turnul este din perioada mijlocului secolului al XIV-lea, fiind situat în colțul de vest al șantierului, restaurata lui a fost efectuată în secolul al XVI-lea, dîndu-i o formă rotunjită și o înălțime de 40 m. În același timp, zidurile de aparare ale castelului au fost ridicate la o înălțime de 12
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
a castelului se află camera pentru oaspeții cu titlu. De asemenea aici a trăit, guvernatorul și capelanul. Cavalerii și soldați au trăit în aripile laterale ale castelului. În curtea castelului a fost o fântână ce furniza îndestulat oamenilor apă. În colțul de sud-est se prezenta un turn rotund. Scările în spirală ale turnului conduceau spre cabinele de locuit ale aripei de est. Partea din față a castelului era înconjurată de un zid construit în secolul al XVI-lea. Anume aici se
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
În partea de sud se află camerele. Intrarea în castel din partea orașului se efectua prin poarta Bramę Młyńską de pe pod, în apropiere se situa o moara de apă. Camerele de castel au fost separate doar de un șanț uscat. În colțul de sud-est a castelului se afla un turn înalt, iar în restul colțurilor erau mici turnuri pe console. Aceste turnuri au fost construite după incendiul din 1422, fasada finală a fost dobândită în timpul episcopului Watzenrode. În castel a mai existat
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
efectua prin poarta Bramę Młyńską de pe pod, în apropiere se situa o moara de apă. Camerele de castel au fost separate doar de un șanț uscat. În colțul de sud-est a castelului se afla un turn înalt, iar în restul colțurilor erau mici turnuri pe console. Aceste turnuri au fost construite după incendiul din 1422, fasada finală a fost dobândită în timpul episcopului Watzenrode. În castel a mai existat și un subsol, care a fost folosit pentru a stoca produsele alimentare, în
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
s-a realizat în două etape - prima a durat până în 1376. În cea de-a doua etapă, care a durat din 1377, au fost construite de-a lungul perimetrului curții, pereți într-o formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 44x52m. În colțul de vest a fost construit un turn pătrat . Castelul a fost construit drept loc de reședință pentru comandantul provinciei Brandenburg. În 1393 Ryn a devenit capitala provinciei (în loc de Barcian), în ciuda faptului că pe atunci castelul nu avea nici un etaj. Primul
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
terenuri agricole jucau la amiază cărți pe sume mari ("stos"), conform tradiției. Noul sediu, un adevărat palat, a fost construit după planurile a doi arhitecți, și anume "Oskar Maugsch" (care a mai proiectat Palatul Băncii de Scont din Str. Lipscani colț cu Str. Eugeniu Carada [1903], Palatul Societății Generale de Asigurări de vizavi de Universitate [1906], Casa Ollănescu din Bd Dacia 87 [1910] devenită în 1936 Institutul Francez ș.a.) și Ernst Gotthilf (care a proiectat edificii în Viena dar și în
Banca de Credit Român () [Corola-website/Science/328006_a_329335]
-
a devenit în curând prea mică și astfel a fost construită în 1550 o clădire nouă a primăriei, în stil renascentist, pe locul său actual din piața principală (Hauptplatz). Această clădire era foarte simplă și împodobită numai cu ornamente la colțuri. În timp, ea a găzduit principala secție de poliție și o închisoare la etajul al treilea. În anul 1803 clădirea a fost demolată, fiind înlocuită cu o clădire nouă, în stil clasic, care a fost ridicată în perioada anilor 1805-1807
Primăria din Graz () [Corola-website/Science/328015_a_329344]